-
Sas
vineri, 30 mai 2008
Să nu simţi niciodată ce simt eu acum. Mă duc să văd apusul pe care tu nu l-ai văzut niciodată, să văd oraşul noaptea... Mă duc să văd dacă sunt norocos şi mă duc să mă gândesc la tine. Ce prostii pot să spun. Vreau să spun ce trebuie, dar nu-mi găsesc cuvintele. Un om primeşte într-o viaţă atâtea lecţii şi din câte învaţă?
Iubeşte-ţi familia, iubeşte-i pe cei apropiaţi... iubeşte ceva numai nu lăsa atâta iubire să se irosească... Îmbrăţişează-ţi părinţii în fiecare zi, spune-le că îi iubeşti. Îmbrăţişează-ţi fraţii, spune-le că îi adori. Îimbrăţişează persoana iubită, spune-i că este aerul pe care îl respiri. Daca aş şti dinainte ce mă aşteaptă, aş face de două ori mai mult. Dacă aş şti ce e bine, aş face de trei ori mai bine. Dacă aş şti ce greşesc, n-aş mai greşi niciodată. Sună trist, pesimist...
Cineva întreba, odată, ce reprezintă dragostea în viaţa unui om. Tu, Alina, parca... Dragostea, pentru mine, reprezintă motivul pentru care mă trezesc în fiecare dimineaţă. Fără ea, ce rost? Vorbeam azi cu cineva pe mess şi în loc să-i tastez numele, am tastat Irina. Poţi să râzi, eu n-am râs. Într-o zi, mi-am adus aminte de Diana. Săraca... Ce i-am mai umplut capul cu promisiuni, să mă ierţi, Diana. Nu mai fac. Să fii fericită şi tu, Roxana... Roxana e fata care mi-a rupt inima în bucăţi mici şi le-a aruncat aşa departe că mi-au trebuit luni să le gasesc. Ana... altă fată. Ei n-am ce să-i mulţumesc. Flori... ce fată... şi ce s-a schimbat. Cum poţi să fii aşa cu cineva care a însemnat atât pentru tine? A fost mai demult o Irina, nu ştiu ce rol a avut în viaţa mea... O chestie care acum pare fără rost. S-a dus şi ea... Ioana? Cine ştie, o fată fără minte, o fată pe care viaţa a pedespit-o prea mult şi care merita încă o viaţă. Mi-e milă de ea, păcat.
Şi după atâtea nume ajung la acelaşi nume, Alin. Alin care rămâne fără niciun nume lângă el. Aşa e el, Alin şi atât. Ce zici, Alin, acum? Ce mai zici, băiatule? Eşti mulţumit? Eşti bine? Îmi vine să râd. Vorbesc şi mă port ca un nebun. Sunt nebun... dupp tine. :P Ştii tu cine, no name allowed here. :)))
Fac un pariu cu viaţa: nu vreau nimic, nu vreau bogăţii, nu vreau recunoaştere, vreau o viaţă simplă, trăită în anonimat, dar plină de fericire, alături de cineva pentru care să nu exist decât eu, să îi pot dărui viaţa mea pe o tavă de argint. Blogul e o chestie nebună pentru nebuni. Eu nu vreau să citeşti ce scriu eu acum. Eu vreau să citeşti şi să taci, să nu-mi spui nimic. Îmi bate soarele pe geam în cameră şi mă inundă de lumină. Îmi aduce aminte de momentele când mă inunda şi eram cu tine. Mă duc să mă plimb cu atv-ul, mă duc să-mi încerc limitele. Ce glumă... sună aiurea. Nu, nu sunt sinucigas. Nu, nu vreau să impresionez. Vreau doar să-mi bată inima mai tare decât atunci când te văd pe tine... Poate aşa o să mă amorţească şi nu o să mă mai simt aşa cum mă simt acum...
Să nu te simţi niciodată aşa cum mă simt eu acum, neputincios şi fără nicio rază de soare. parcă aş fi în Sahara, înconjurat doar de nisip şi soare şi sunt orb... nu văd nimic şi totul e negru în jurul meu... Nu văd, nu simt, nu miros, nu suport, nu accept, nu mă simt deloc bine pe scaunul pe care stau acum... Toţi trec, toţi vorbesc, nimeni nu rămâne... Mi-e dor de tine. Am spus-o de atâtea ori că pare deja expirat. Nu folosesc cuvinte mari, nu folosesc cuvinte grele... spun ce simt.
Spun ce vreau, e blogul meu şi fac ce vreau cu el. Citeşti ce vrei, dar nu mă judeca. O să-ţi pară rău, pentru că sunt de o mie de ori mai bun decât atât. Mă gândeam să mă schimb, dar cum să te schimbi dacă o viaţă întreagă ai fost aşa. Dacă nu m-au schimbat chestiile din viaţa mea, cum să mă schimb eu acum? Sunt nebun dacă cred asta. Mi-am adus aminte acum de vremea când s-au despărţit ai mei... cât am plâns şi câte gânduri nu mi-au tulburat zile şi nopţi la rând...
Am avut o viaţă ca tine, doar că a mea a fost mai complicată. Ei au făcut-o asa. Erau momente când îmi uram părintii, acum nu o mai fac. Acum îi iubesc, sunt ai mei...Atât timp cât o să-i mai am, o să profit de asta să le spun în fiecare zi ce bine îmi e cu ei. În viaţă trebuie să înveţi să ierţi, eu n-am putut, dar excelez la capitolul am încercat să uit... Am încercat să uit totul, dar n-am uitat cu adevărat niciodată. Îmi aduc aminte tot, aşa că nu spera, oricine ai citi, că dacă vreodată o să-mi greşeşti, o să uit... Niciodată! Nu-mi pot şterge amintirile la comandă, nici timpul nu poate. Îmi amintesc tot.
Unii ar putea considera că ce spun eu acum e prea mult, ca nu era nevoie... Ştii ceva? E un buton, în drepata sus, în forma de X. Apasă stânga pe mouse şi ai scăpat. Eu sunt omul care l-a înjurat pe Dumnezeu şi a avut tupeul să-i ceară socoteală şi am ajusn să-i cer iertare dupa şi să-mi revin. Aştept să plec... undeva unde să uit de toate, dar nu o să uit. Când îmi vor lăcrima ochii, cine a mers cu atv-ul ştie de ce, o să mă gândesc la acelaşi lucru.
Blogul ăsta devine un jurnal şi cred că în direcţia asta o să mă duc. O să fie amintirile mele pe hârtie... Bine, nu pe hârtie, mai degrabă pe monitor. Poate o să le scot la imprimantă şi o să fac o carte... Viaţa mea în 1000 de cuvinte... O să scriu un blog, Viaţa mea în 29 de zile... pe care nu îl va citi decât o persoană: tu. Viaţa mea în 29 de zile de când te-am cunoscut... La mulţi ani, Irina... şi fie ca zâmbetul tău să nu mai coboare niciodată de pe faţa ta şi visele tale să devină realitate şi tot ce îţi doreşti să se întâmple aşa cum vrei tu. La mulţi ani... Mă duc, mai vorbim când mă întorc. Au revoir, mon amour :P
Read more...
c;ngfuhig 'rtkhf
Tremura carnea pe el. Inima îi bătea atât de tare, parcă voia să pompeze o mare de sânge în corpul lui. Nu avea decât un singur gând în cap... Şi voia să vadă cum e, avea îndoieli...
Read more...
Scurt monolog
joi, 29 mai 2008
M-am trezit de dimineaţă cu gândul la acelaşi lucru, acelaşi gând în fiecare dimineaţă. E frumos, sper să continue. Sincer, chiar îmi doresc. Şi mă trezesc eu de dimineaţă, culmea, azi-noapte am adormit şi târziu... normal era să mă trezesc obosit. N-a fost asa.
De ce am adormit târziu? Pentru că aşa vreau eu... chiar iubesc la nebunie să adorm târziu, în special atunci când motivul pentru care adorm târziu este cel pe care îl ştiu eu şi mi-am dat seama de ceva azi-noapte. Nu ştiu cum, nu ştiu de ce... îmi place şi mai mult.
Azi, ziua după mâine
miercuri, 28 mai 2008
Voiam să încep înca una dintre postările mele „interesante”, dar m-am oprit la timp. Simt că devin plictisitor. Simt eu, ultima persoană care ar trebui să simtă asta... e grav. Îmi dau seama ce simt alţii...
Te uiţi la blogurile mele şi vezi... multe. Şi din câte vezi, înţelegi ceva? Nu? Să clarific situaţia:
Nume: Şovăială;
Prenume: Alin;
Vârsta: 24;
Sex: masculin;
Familie: am;
Căsătorit: nu;
Studii: grădiniţă, şcoală generală, liceu şi început de facultate;
Interese: bărbat, deci principalul meu interes femeile, urmează, să ştiu mai mult, atv, maşini, să scriu, să fiu citit, etc. sunt multe;
Îndrăgostit: da;
De cine: de ea;
Cine este ea: o fată;
Cum ai cunoscut-o: aşa cum m-a cunoscut şi ea pe mine;
Ce ţi-ai dori: cineva ştie ce îmi doresc;
Vise: să nu se mai termine;
Comentarii: dacă e ceva sigur în viata mea, în clipa asta eşti tu... sunt sigur că te vreau, nesiguranţele mele sunt la tine... eu n-am niciuna :P
Read more...
Eu şi ideile mele
marți, 27 mai 2008
Nimic din ce văd în faţa mea nu este realitate, totul este un vis. Să faci să nu se mai termine.
sursa foto Read more...
Marţi
Număr orele. A mai trecut o oră şi încă una şi încă una... Trec orele ca nebunele, fără să mă întrebe dacă mai vreau, daca mai pot, fără să întrebe dacă nu cumva aş vrea să le dau o pauză. Trec orele pe lângă mine cum trec norii pe cer şi bate vântul şi ei se duc şi eu nu-i mai văd niciodată.
Niciodată? Ce urât sună cuvântul ăsta. Chiar şi atunci când îi spui unei persoane pe care o urăşti că nu mai vrei să o vezi niciodată... parcă şi atunci sună urât. Cum ar fi să nu te mai văd niciodată în lumina palidă a becului? Sună trist...
Dacă ai şti ce-mi doresc, ai şti totul, dar nu ştii... Dacă aş şti ce-ţi doreşti, nu mi-aş mai dori nimic...
E cald. Atât de cald încât nu mai poţi respira şi totusi e atât de bine. E atât de bine lângă tine...
Şi orele trec şi număr orele şi nu le văd când vin şi când se duc şi tu vii şi pleci şi eu rămân... Te văd cum vii, te văd cum pleci... şi eu rămân cu orele... să le număr... Şi sunt multe, foarte multe... De ce trebuie să le număr eu pe toate? De ce aşa multe? Să văd cum trec orele... să le număr.
Zero
joi, 22 mai 2008
Atunci când durerea îţi presează pe pleoape şi nu le mai poţi deschide, adu-ţi aminte ce simţi când priveşti soarele şi o să ai aceeaşi senzaţie. Nu înţelegi nimic? Simplu... mă doare capul aşa de tare, că simt că o să explodeze şi grija mea cea mai mare este să nu-mi pierd gândurile... Aşa că m-am gândit să le pun aici spre păstrare.
Uneori simţi lipsa momentelor de linişte în viaţa ta, alteori urăşti singurătatea ca şi cum ar fi cel mai puternic blestem ce a fost pus pe seama ta. Acum să explic ceva, prea mult timp a contat ce cred alţii şi prea mult timp au fost ascultate vorbe. Destul, o linie lungă şi neagră s-a aşezat. Nu mai pot trece de ea nici cuvintele, nici strigătele disperate după ajutor. Ai primit ce aveai nevoie, când ai avut nevoie... Ai primit un zâmbet când disperarea nu te lăsa în pace. Ai avut un ecou la cuvintele tale rostite în tăcere, ai avut cu cine vorbi, ai avut cui te confesa, ai avut cui împărtăşi gândurile tale cele mai negre... Ai uitat să mulţumeşti. Ştiai că odată şi odată o să se întoarcă roata şi nu ai ascultat avertismentele...
Crezi că lumea se învârte în jurul tău sau al meu? Sau al lor? Niciodată... Lumea e o roată care se tot învârte şi învârte... Imaginează-ţi lumea ca pe o roata: jumătate în apă, jumătate în aer. Apa reprezintă răul şi aerul binele. Şi roata se învârte... Tu eşti un punct fix pe roată şi ea se învârte şi tu te învârţi şi viaţa se învârte... Cazi în apă, perioada neagră din viata ta... Roata se învârte în aer, îţi revii...
Diferenţa e că pentru unii roata se învârte mai repede, pentru unii mai încet sau pentru unii chiar se opreşte... şi rar se opreste în aer.
Cum ar fi viaţa doar cu bine? Sau cum ţi-ar plăcea o viaţă doar cu rău? Ăsta e motivul pentru care trebuie să se învârtă mereu. Nu o lăsa să se oprească, o sp regreti. Viaţa nu e făcută să stea, viaţa trebuie să-şi continue ritmul, aşa cum şi tu treci prin viaţă... Crezi că depinzi de cineva? Nu, nu depinzi de nimeni. Tu faci roata să se învârtă. Nu-ţi lăsa roata să se oprească, învârte-o cu toate puterile. Atunci când eşti în aer mai încet şi atunci când eşti în apă mai repede... întotdeauna după rău vine bine...
şi invers. Asta e singura ta speranţă., că viaţa e o roată care se învârte...
Într-o dimineaţă
marți, 20 mai 2008
Tac. Nimic nu zic, doar mă gândesc şi îmi aduc aminte. Cum să ascunzi ceva ce e atât de evident? Zâmbesc, zâmbeşti, te uiţi, privesc... Un om într-o viaţă ar da orice pentru o îmbrăţişare, şi-ar da un sfert de viaţă pentru un sărut şi s-ar multumi cu o oră de fericire dacă ar fi iubit. Să vorbeşti despre dragoste e ca şi cum ai vorbi despre o reţetă pe care nu o vei face niciodată şi căreia nu-i vei simţi gustul. Dragostea se simte, trebuie să te trezeşti într-o dimineaţă şi primul lucru la care te gândeşti să fie asta. Să numeri orele şi în fiecare clipă să te gândeşti tot la asta. Să vină noaptea şi tu să adormi cu gândul la acelaşi lucru. Cum faci să nu dispară sentimentul ăsta ciudat care îţi dă starea asta de bine, euforia... cum faci să nu dispară din viaţa ta?
Poate ar trebui în fiecare zi să simţi mai mult. Poate ar trebui în fiecare zi să simţi mai sincer. Poate ar trebui în fiecare zi să speri că dacă oferi, vei primi mai mult. Romantismul e demodat...oare? Cine ştie? Cui îi pasă? El se naşte din dorinţa a doi, niciodată nu poţi compensa de unul singur pentru lipsa celuilat. Nu de data asta, însă te poţi strădui să-i deschizi ochii. Poţi încerca să-i arăţi calea ta. E demodat să săruţi? E demodat să îmbrăţişezi? E demodat să ţii pe cineva strâns la piept până rămâi fără suflare? E demodat să îţi fie dor? E demodat să îţi exprimi sentimentele?
De ce să-ţi fie ruşine să faci ce simţi? De ce să te fereşti... E lumea ta atât cât este şi a lor... Dacă simţi nevoia să săruţi, sărută! Dacă simţi nevoia de o îmbrăţişare, caut-o, nu aştepta! Timpul nu te iartp... Să faci ce simţi nu mai e deloc un lucru comun. Restrânşi de atâtea reguli şi de atâta falsă moralitate ne controlăm până şi sentimentele, ne îngrădim din dorinţa de a ce?
Ce vrei să arăţi? Nimic... pentru că nimeni nu va aprecia ce ai încercat. Sărută-mă când simţi şi lasă-mă să te sărut când simt...
Şi-a adus aminte nebunul de regina lui :P Dau un regat pentru un sărut, să-ţi simt răsuflarea caldă în ureche, să te simt aproape şi totul este în mâinile tale...
Fără înţeles
sâmbătă, 17 mai 2008
Creez universe în visele mele,
Zbor către stele pe aripi de vânt,
Ţin lumea întreagă în braţele mele,
Verde, albastru, culori de pământ.
Privesc către lume şi lumea mă vede,
Ziduri înalte despart amintiri,
Suflet închis în lanţ de durere,
Zile amare, figuri de părinţi.
Şi norii furtună aruncă spre mine,
Pedeapsă divină izvorată din cer
Suflete arse în adierile line,
Corabia vieţii pe mare de fier.
O luptă deşartă cu soarta e viaţa,
Solul iubirii e moartea ce-o cânt,
Când crinii atârnă pe-a munţilor creste,
Stinsă ţi-e vorba într-un cuvânt.
Read more...
Amintirile
Amintirile,
vas nesecat de durere
sau raze de soare,
nimeni nu ştie.
Amintirile,
pasiune de o viaţă ascunsă,
o parte din tine păstrată
ca nimeni s-o vadă.
Amintirile,
singurul lucru ce-ţi aparţine,
ce nu-ţi pot fi furate
şi nu mor niciodată.
Read more...
Visez
Visez la stele,
la lună, la soare...
Visez să zbor
o pasăre rară.
Visez să am aripi,
să zbor către cer...
Să văd asfinţitul
în caldele veri.
Visez să am vise,
să simt că trăiesc...
Să te găsesc pe tine
asta îmi doresc.
Bucurii
Mă bucur că nu sunt nebun. Mă bucur că trebuie să mă trezesc dimineaţa şi mai ales mă bucur că o fac. Mă bucur când deschid ochii, mă bucur când zambesc... Mă bucur când clipesc. Mă bucur când beau un pahar de apă rece, mă bucur când muşc dintr-un măr... Mă bucur când simt dimineaţa stropii de apă pe faţă... Mă bucur când te văd, mă bucur când te sărut, mă bucur când privesc în ochii tăi şi văd lumină...
Mă bucur când merg, mă bucur când alerg, mă bucur când respir. Mă bucur când mănânc o îngheţată, mă bucur când văd soarele, mă bucur când plouă. Mă bucur când mă ud la picioare, mă bucur când citesc, mă bucur când scriu, mă bucur când vorbesc.
Mă bucur din nimic. Mă bucur din prea mult... Mă bucur că exist, mă bucur că exişti, mă bucur că am părinţi, mă bucur că am fraţi, mă bucur că am bunici, mă bucur că am un câine, mă bucur că am pisică... Mă bucur că văd, mă bucur că aud mă bucur că miros, mă bucur că simt... Mă bucur când mă îndrăgostesc, mă bucur când sufăr... Mă bucur când iubesc... Mă bucur când ating... Ma bucur când gust... Mă bucur când văd un trandafir... când miros o floare. Mă bucur când aud ciripit de pasăre...
Mă bucur când primesc un cadou, mă bucur când ofer ceva. Mă bucur de ziua mea, mă bucur de ziua ta. Mă bucur luni, mă bucur marţi, mă bucur când dorm şi... când voi muri mă voi bucura. Si ştii de ce? Pentru că am trăit şi voi lăsa ceva în urmă. Tu? Te-ai gândit? Mă bucur că sunt viu, acum tu eşti? Ai vreo bucurie? Sau doar tristeţi şi necaz? Gândeşte-te şi spune-mi, aştept...
sursa foto
Read more...
sursa foto
Speranţă
vineri, 16 mai 2008
Te-ai bucurat de viaţă doar o clipă,
Destinul ţi-a fost scris de la-nceput...
Cu soarta nu te lupţi cu nepăsare,
Ar fi trăit dacă s-ar fi făcut mai mult.
Nu-i om făcut să judece ce-i bine,
Nici sufletul curat, aşteaptă rugăciuni...
Tu nu ai vrut să guşti decât din miere,
Dulceaţa vietii de la început.
Sunt gânduri care fac ore amare,
Copac lânga copac face păduri...
Minutele, momente de durere,
Dar din secunde poţi să faci minuni.
Păstrează clipele frumoase-n suflet,
Ca pe altar corabia icoanelor de sfinţi...
Nu plânge, lacrimile spală amintirea,
Iar în final nu vei mai şti ce simţi.
Read more...
Nebun
Sunt trist pe drum,
Pe drum, acum
Stau eu şi cerul cel vărgat,
Tu ai plecat.
Stau trist pe drum
Şi e nebun
Acela ce va crede că aşa
E viaţa mea.
Pe drum, acum
Sunt eu, nebun.
Şi nebunia mea visa
la nebunia ta.
Un drum, acum
Şi un nebun
Şi nebunia lui era
Privirea ta.
Read more...
Un început de vineri
N-am chef de nimic, mi-e lene să deschid ochii. Un singur lucru mă poate scoate din starea asta şi nu am cum. Sunt clipe în care îţi doreşti să treacă timpul mai repede şi alteori să stea pe loc. Azi e unul din momentele în care aş vrea să zboare orele într-o nebunie. Să treacă aşa cum trec minutele. E vineri. Poate ar trebui să fii mai vesel că doar e vineri, asta ai aşteptat toata săptămâna, să vină mai repede.
Fereastra camerei e deschisă, un pic răcoare... numai bine. Aşa sunt sigur că nu o să adorm. Sunt singur. E atâta linişte. Uneori iubesc singurătatea, dar nici de data asta nu e momentul. Cum poate fi atâta linişte? Nu poate să-mi vorbească cineva? Să-mi spună măcar că sunt viu...
N-am chef... cuvintele nu îşi găsesc drum să iasă şi nu vreau să insist... Vor veni ele când voi avea ceva de spus. Acum stau, tac... şi aştept. E vineri.
Read more...
Continuă tu - love story, true feelings
joi, 15 mai 2008
„Am ceva să-ţi spun Jurnalule. Am ceva pe suflet şi tu eşti singurul care mă ascultă, singurul meu sfătuitor, gândurile mele stau la tine puse în ordine şi mereu mă aşteaptă... Tu eşti amintirea mea, profesorul meu pentru materia numită viaţă. Ţi-am spus că m-am îndrăgostit? Tu ştii că nu e prima oară, tu ştii tot... Ştii ce fericit sunt, nu? Ştii că visez, ştii.
Spune-mi, de ce se termină toate? De ce s-au terminat până acum? Ce am greşit? Învaţă-mă să fac să fie bine de data asta. Jurnalule, tu eşti salvarea mea. De data asta e altfel, visez că zbor şi undeva, acolo sus, mă aşteaptă... Vrei să-ţi povestesc despre ea, jurnalule? Vrei?
...închid ochii, doar aşa pot vorbi despre ea. O văd, Jurnalule, vine spre mine, mă ia de gât şi mă sărută. Ce dulce este şi ce frumos miroase... Ameţesc, Jurnalule. Mă ţin de ea, ce bine e în braţele ei, parfumul ei... miroase a flori de câmp şi a coajă de nuc. Dacă ai vedea-o, Jurnalule... visez. Simt cum inima stă să-mi spargă pieptul, de s-ar opri timpul în clipa asta aş fi cel mai fericit din lume. Atât de aproape, îi simt respiraţia... Inima mea încearcă să ţină ritmul cu a ei. O privesc în ochi şi văd scânteia, văd licăritul acela, semn misterios... Ne strângem şi mai tare în braţe, ca şi cum ar fi ultima noastră îmbrăţişare şi ne sărutăm cu atâta foc de parcă ar fi ultimul nostru sărut. E atât de dulce, Jurnalule... Buzele mele nu se mai satură de ale ei. Sunt atât de roşii, stau să sângereze de atâta pasiune, dar noi tot nu ne oprim. Îi aud respiraţia, mă sărută pe lobul urechii, ce fior mă cuprinde... ce rece şi totuşi e atât de bine....
Sunt îndrăgostit, Jurnalule. Înnebunesc de atâta plăcere. De nu s-ar termina niciodată şi am rămâne încleştati în strângerea asta pentru totdeauna, ca o stâncă... Am mai simţit vreodată aşa? Nu ştiu, atât îmi doresc: prezentul să devină viitor şi viitorul să devină eternitate. Spune-mi, Jurnalule, poţi simţi că trăieşti mai mult de atât? Îţi poţi dori mai mult de atât? Am totul... şi nu renunţ la nimic.
Noapte bună, Jurnalule... rămân cu ea. Noapte bună.”
(Jurnalul lui Marco, pag 47)
Read more...
Vorbe
„Niciodată nu poţi convinge pe cineva de calităţile tale”, zicea Radu Beligan... şi eu încerc să-l completez pentru că e mereu în căutarea defectelor tale. De ce să vrei să vezi răul când eşti înconjurat de atâta bine? În încercarea de a impresiona, poate, ne străduim mai mult decât trebuie...
Defectele pe care le găseşti la mine nu sunt defecte, sunt lucruri care îmi lipsesc, lucruri pe care tu le cauţi şi pe care probabil nu le vei găsi niciodată, însă am altele care ar putea să compenseze. Aşa şi tu, şi noi, şi ei... toţi. Defectele tale sunt dorinţele mele şi defectele mele sunt dorinţele tale şi atunci când ne vom dori acelaşi lucru ne vom căuta în zadar defecte pentru că nu le vom mai găsi. A te căuta pe tine ca un întreg e o dorinţă. A te accepta e un vis...
Ţi-ai imaginat cum ar fi să nu-ţi mai consumi energia cu atâtea gânduri negre, cu atâtea probleme imaginare produse de mintea ta neobosită în căutare de ce? Ce vrei? Ce îţi trebuie să te simţi complet? Ce îţi trebuie să te poţi gândi la ceea ce contează mai mult... la tine, la sentimentele tale.
Uită-te în oglindă şi spune-mi ce vezi? Vezi un om fericit sau vezi un om care aşteaptă... Să-mi spui, da? Să-mi spui...
Read more...
I miss you
Mi-e dor de tine... Îmi e un dor nebun de tine şi înnebunesc pentru că nu pot face nimic în privinţa asta. Când am deschis ochii şi am văzut camera goală am simţit un fior rece pe şira spinării. Era aşa frumos cu tine...
Mi-eeeeee doooooooooorrrrrrrrr de tineeeeeeeeeeeeeeee!!! Am strigat, vezi? Să audă toţi... Însă urlu ca un nebun şi nimeni nu mă aude. Mă ustură ochii de cât te-am căutat să te găsesc şi nu am găsit nimic. E în zadar, nu mai eşti. E frig de când ai plecat, e frig în inima mea, e rece. Mi-au îngheţat sentimentele şi vor rămâne aşa până te vei întoarce să le dezgheţi tu cu sărutările tale. Nu mai spun... Ştiu că mi-e dor, ştii că mi-e dor, nu mai spun...
Nu mai zâmbesc... Nu mai visez... Un dor nebun mă apasă şi nu mai văd nimic. Nu mai văd cât de frumoasa e lumea decât când sunt cu tine. Aerul mă sufocă când nu eşti aici. Vreau respiraţia ta, vreau să o simt în ureche... O adiere târzie într-o zi de vară... Vreau să aud cum şopteşti că îţi place să simţi ce simt şi eu... Ţi-am spus vreodată cât îmi e de dor de tine? Nu? Atunci o să-ţi arăt. O să vezi şi tu prin ce trec eu acum... Te-aştept să simt... pe tine... în braţele mele şi să uit sentimentul acesta ce nu-mi dă pace zi şi noapte...
Mi-e dor.
Read more...
În fiecare dimineaţă: Bună dimineaţa!
Plătim pentru fiecare clipă de linişte cu ore şi zile şi nopţi de nelinişte. Nopţi nedormite, griji care nu ne dau pace, trăim o viaţă plină de probleme sau problemele ni le facem noi? Când ţi-am spus să zâmbeşti şi atunci când te simţi mai rău n-am glumit. Încearcă... Un zâmbet fals odată şi odată va aduce după el unul sincer... Înconjurat de atâţia oameni care au sentimente atât de complicate pentru tine, de undeva trebuie să răsară o urmă de speranţă.
Am încercat odată să număr câte persoane am cunoscut în viaţa mea şi n-am reuşit, le-am pierdut şirul... Liste întregi care se şterg în fiecare zi înlocuite de alte liste noi care la rândul lor într-o zi vor dispărea... Te-am cunoscut pe tine şi probabil încă îmi mai aduc aminte de persoana ta dacă vorbesc cu tine. Ai noroc, eşti încă pe lista cu prezenţi. Eu mai sunt în lista ta? Mă mai cunoşti? Ştii cine sunt? Probabil... Am mai multe opţiuni: pot fi un nume din lista ta de contacte a telefonului, pot fi un nume scris în grabă pe un colţ de hârtie, pot fi acea amintire a ta despre cineva care te-a făcut odată să zâmbeşti sau pot fi un necunoscut pe lângă care ai trecut de atâtea ori pe stradă şi care nu ţi-a trezit nicio mişcare, niciun sentiment, nicio emoţie... Am început de la nimic şi am ajuns aşa departe... Voi ajunge departe şi nu ştiu dacă voi realiza ceva...
Gata, regula numărul unu: nu uita să zâmbeşti. Regula numărul doi: zâmbeşte mereu din nimic şi pentru nimic. Regula numărul trei: încearcă să nu fii trist, tristeţea aduce tristeţe. Şi regula numărul patru: uită vreuna din cele trei reguli şi n-ai făcut nimic...
Read more...
Crezi că ştii tot? Crezi că poţi?
marți, 13 mai 2008
...închide ochii şi taci. Ascultă-mă, nu e aşa cum crezi. Tot ce ştiai, tot ce credeai, tot ce visai, tot ce sperai... nimic nu există. Ţine ochii închişi şi simte lumea în care trăieşti. Nu te mai baza pe celelalte simţuri, ele te mint. Ceea ce vezi nu există cu adevarat. Ceea ce auzi nu e clar. Ceea ce miroşi sunt doar amintiri. Nu înţelegi nimic din ce îţi spun, nu? Se poate, nu mă aştept să înţelegi din prima şi nici nu vreau să-ţi ţin lecţii de viaţă.
Viaţa nu e la fel pentru toţi. Spune-mi că ceea ce îţi tot arăt în continuare nu e adevărat. Spune-mi că dimineaţa nu e cel mai frumos moment al zilei. Spune-mi că zâmbetul celui drag alături de tine nu e ceea ce-ţi doreşti. Spune-mi că telefonul care sună şi îţi spune veştile bune nu e ceea ce aşteptai. Spune-mi că banii de pe card nu sunt ceea ce doreai. Spune-mi că visele pe care le aveai când erai mic şi care s-au împlinit acum nu e ceea ce sperai.
Dacă te-ai putea vedea când zâmbeşti... eşti cea mai frumoasă creaţie a lui Dumnezeu. Dacă te-ai putea vedea când îi faci fericiţi pe alţii doar prin simpla ta existenţă... Dacă te-ai putea vedea ai fi în al nouălea cer. Nici nu ştii câte poţi... Nici nu ştii ce greutate au cuvintele tale... Nici nu ştii ce sentimente produc atingerile tale... Habar nu ai ce senzaţie provoacă privirea ta.
Atunci când nu înţelegi un lucru, poate ca nici nu trebuie. De ce să cauţi explicaţie la ceea ce nu cere o explicaţie? De ce mă place? De ce mă iubeşte? De ce e fericit? De ce mă simt aşa? De ce există pentru mine? Mulţumeşte pentru ce ai şi speră la ceea ce îţi doreşti. Nu renunţa niciodată chiar dacă îţi doreşti mai mult decât poţi avea. Doare tare când aluneci de acolo, de sus, dar, Doamne, ce frumos a fost până acolo şi ce bine te-ai simţit în vârf. Nu regreta niciodată că n-ai făcut mai mult. Regretă doar că n-a durat mai mult. Şi când te gândeşti că bucuria unora e nefericirea altora... O lege a vieţii: unul râde, altul plânge... însă niciodată nu râde de nefericirea altora. Doar bucură-te de a ta.
Zâmbeşti dimineaţa, zâmbeşti seara şi în restul zilei te gândeşti la acel ceva ce te face să zâmbeşti tot restul zilei... şi tu nu faci nimic pentru asta. Doar exişti... Deschide ochii, s-a terminat. Va mai fi, dar nu acum. Acum trăieşte-ţi viaţa ta şi eu pe a mea... sau poate a noastră?
Read more...
E altă zi
luni, 5 mai 2008
Dragă Moşule, vreau să-mi aduci un cadou anul ăsta... vreau să fiu fericit.
(later edit - 05.11.2009: Ce dracu' ai?! Eşti retardat?!)
(later edit - 05.11.2009: Ce dracu' ai?! Eşti retardat?!)
Într-un final te hotărăşti să te dai jos din pat. E greu, ştiu, dar trebuie. De ce trebuie? Nu mă întreba şi eu fac acelaşi lucru în fiecare dimineaţă şi tot n-am găsit răspunsul.
În drum spre baie realizezi că eşti mai obosit decât erai înainte să adormi şi te gândeşti dacă oare somnul are vreun sens. Ajungi în baie unde vezi aceaşi faţă pe care ai văzut-o 24 de ani, adică 288 de luni, adică 1152 săptămâni, adică 8064 de zile, adică 193536 de ore, adică 11612160 minute, adică 696729600 de secunde... Uite, a mai trecut una şi tu nici nu ţi-ai dat seama, trece timpul pe lângă tine şi tu nici nu vezi... Aceeaşi faţă în aceeaşi oglindă în aceeaşi baie din aceeaşi casă din acelaşi oraş... şi mă opresc aici. Ridici câteva picături de apă şi arunci pe ochii obositi. Simţi nisip în ochi şi un gust amar în gură... te-ai trezit. Nisipul este modul în care vezi viaţa şi gustul amar după ce o vezi. Ştergi aburii ce s-au pus pe oglindă şi te priveşti din nou, eşti tot acolo şi acolo vei fi până la sfârsit. Obişnuieşte-te cu ideea.
Închizi uşa de la baie şi ajungi în bucătărie. Nu miroase a nimic, de ce? Te aşteptai la ceva? Nu e nici mama ta să te aştepte şi nici altcineva. Deschizi frigiderul şi arunci la nimereală pe o farfurie ceva de mâncare. De ce mâncăm? Nici asta nu ştii, mergi mai departe.
Ajungi în dormitor, te schimbi, te dezbraci, te admiri. Eşti mulţumit sau nu, eşti o marfă, o marfă care se vinde sau nu, esti un produs al cărei termen de valabilitate stă să expire. Îmbracă-te, păstrează aparenţa, produsele ambalate frumos stau cel mai puţin în raft. Te îmbraci... nu ştii ce haine să pui pe tine, de parcă întreaga ta zi ar conta de acest lucru... Alegi la nimereală sau de data asta o să fii atent ce îmbraci? Cui îi pasă? Ţie? Poate... lor? Nu ştiu. Cine conteaza mai mult, tu sau ei? Eu. Deci ţie îţi pasă, pui hainele pe tine şi te mai uiţi o dată în oglindă. Hmmm... parcă părul nu stă cum trebuie... asta chiar nu mai contează şi ieşi pe uşă.
Ai orbit. Doamne, ce lumină e afară, soarele ăsta... înjuri. Ţi-ai uitat ochelarii de soare, de ce? Ca să nu mai pari plin de fiţe, poate... Mergi... primii tăi paşi. Nu mai ştii cum a fost când i-ai făcut pe primii din viaţa ta, dar trăieşti în fiecare zi un sentiment identic când te trezeşti dimimeţa, devreme şi trebuie să mergi. Te uiţi la mersul tău, o fi bine, nu o fi… Oare se uită cineva la tine? Te studiază? Întorci privirea în toate părţile, nu e nimeni. Eşti singur pe stradă şi nu auzi decât ritmul paşilor tăi pe caldarâmul rece şi gândurile tale. Vorbeşti singur, eşti nebun? Nu cred, ar trebui să fie toţi nebuni. Te uiţi la un copac şi vezi o pasăre. Te vede şi ea şi zboară. Te uiţi după ea în depărtare, nici nu ştii cum ai ajuns în mijlocul străzii. Un claxon puternic. Boule!!! Ce cauţi în mijlocul străzii?!
...scrâjnet de roţi şi apoi nimic. Inima îţi bate tare, te-ai speriat. Du-te-n măta, strigi şi tu... numai că pe tine nu e nimeni să te audă, doar o doamnă în vârstă care te aude şi spune Eşti un nesimţit! Tineretul din ziua de azi... Simţi nevoie să răspunzi, dar taci. Te uiţi în pământ şi îţi continui mersul, ajungi în staţia de autobuz, e aproape plină, sigur nici azi nu o să vină la timp. Aştepti, priveşti plictiseala din ochii celorlalţi şi te bucuri. Eşti ultimul venit...
O vezi pe tipa brunetă din staţie, o vezi în fiecare dimineaţă şi în fiecare dimineaţă îţi pierzi ochii în privirea ei şi în fiecare dimineaţă ea te priveşte cu plictiseală şi întoarce privirea. Eşti îndrăgostit? Ai înnebunit? Fata asta nu e bună pentru tine... dar cine e bună pentru mine? Apoi privirea îţi cade pe moşul cu pălăria aceea tocită de ploaie... vecinul de vizavi. Intră în vorbă cu bruneta, ce moş nebun... În loc să-şi vadă de treaba lui... Eşti gelos, gelos că vorbeşte cu el şi cu tine nu. Recunoaşte, zi da...
Taci. Azi... azi o să fac ceva... Ce? O să vezi... Azi mă duc la ea. Râzi... Nu ai curaj, tremuri, sângele începe să alerge prin vene ca la un sprint de olimpiadă, îţi auzi inima în străfundul creierului, bătăi neregulate şi vocile care îţi spun fă-o sau nu o face. Azi... azi e altfel. Ce alegi? Te simţi norocos sau nu? Închizi ochii, nu mai auzi nimic, vântul îţi bate cu un şuierat puternic în urechi şi auzi liniştea. Deschizi ochii, e atâta linişte şi nu o vezi decât pe ea. Faci un pas... încă unul... ca o ploaie de primăvară, timidă, care păşeste uşor cu stropi mici şi reci. Ajungi lângă ea... secunda unu, doi, trei, patru... tăcere. Înca nu auzi nimic, e linişte şi ea zice ceva. Trezeste-te, o să pierzi tot. Vorbeşte cu tine... şi brusc auzi. Tu nu eşti cumva tipul care e coleg cu fratele meu? Te uiţi la ea şi singurul lucru inteligent care îţi vine în minte este... cred că da. Cine e fratele ei? Cum îl cheamă? Eşti nebun? Habar n-ai. Eu sunt Alissia, tu? Eu... eu… Eu sunt colegul... colegul fratelui tău... şi râde. Ce râs frumos... şi tulbură liniştea, e aşa frumos… Nu te mai saturi de el până când încep gândurile să vorbească, oare râde de tine sau chiar o amuzi? Brusc te fâstâceşti şi dai semne de disperare… Vreau să fuuuuuuuuug… Nuuuuuuuuu... şi te trezeşte ea. Eşti amuzant. Unde te duci?
...răspunde măcar acum. Fii hotărât. Mă duc la facultate. Şi eu la fel. Ce coincidenţă, merg cu ea la facultate de 2 ani, în fiecare zi, în fiecare dimineaţă şi azi... E altă zi, parcă nici nu-ţi mai pasă că autobuzul nu mai vine. Parcă nici n-ai mai vrea să vină. Şi totuşi vine. Amândoi vă suiţi în acelaşi timp, găsiti şi o bancă liberă... Clar. Azi eşti norocos. Ai o şansă. Nu o rata, profită... O priveşti şi citeşti buzele ei ca pe un manuscris rar, ţi-e frică să nu pierzi ceva şi ea zâmbeşte. Te pierzi în zâmbetul ei. te pierzi în ochii ei.
Bruneta... Bruneta pentru care te trezeai tu în fiecare dimineaţă la 8… Bruneta care te făcea să iei autobuzul în fiecare dimineaţă chiar dacă nu aveai niciun motiv să pleci de acasă… Bruneta pentru care ai stat în ploaie în ziua aia de vară numai să o vezi urcându-se în autobuz. Tu nu te-ai urcat… şi acum e lângă tine. Fii nebun, nu gândi, gândurile nu sunt bune pentru tine. Coborâţi, aţi ajuns. Drumul care altădată ţi se părea că nu se mai termină azi ai mai vrea să fie. Poate ne mai vedem, zâmbind te sărută pe obraz. Poate ne mai vedem diseară... Paaaa… şi fuge.
Tu nu spui nimic, doar o priveşti cum dispare după colţ. Încă tremuri nervos şi inima îţi bate anormal de tare. E altă zi, îţi spui. E altă zi... Şi mergi, mergi fără sens şi fără direcţie, fără motiv şi fără să te gândeşti unde duce drumul tău. E 8 seara, autobuzul e aproape gol, priveşti pe geam luminile oraşului… ce frumos e noaptea. Ajungi în staţia ta, te dai jos, mergi pas după pas. Imediat după colţ e strada ta şi auzi râsul acela cristalin... Al cui? Cine? Îţi pare cunoscut......cum calci pe stradă o vezi, e ea. Ce faci? întrebă ea zâmbind. M-am întors, tu? Mă plimb. Ţi-am zis că o să ne mai vedem azi, ai văzut? Şi zâmbeşte iar. Avea dreptate. Ce frumoasă e...
Fratele meu a zis că mâine nu vine aşa că o să fim iar noi doi în staţie şi zâmbeşte. Ce licărire are în ochi... O strigă mama ei, aş fi vrut să nu o facă. Plec, ne vedem mâine, da? Da...
Şi fuge şi iar mă uit după ea, mă întorc traversez strada şi mă împiedic de bordură. Oare m-a văzut? Mă întorc cu privirea şi nu mai este... Răsuflu uşurat, intru în casă, arunc cheile pe masa din hol şi mă duc în baie. Dau drumu la duş şi arunc hainele de pe mine. Intru sub jetul de apă, e fierbinte, e altă zi. Încă aud în minte şoapte... Aburii se aşază din nou pe oglindă, o şterg şi mă uit... Nu mă recunosc, sunt eu? Sau poate nu?
Mă duc în pat, mă întind... O maşină trece prin dreptul ferestrei mele şi luminează umbrele din camera mea. Ce zi... ce zi a fost azi. Închid ochii. E altă zi... E altă zi...
sursa foto
Read more...
sursa foto
Fără să ştiu, fără să ştii
duminică, 4 mai 2008
A fost odată ca niciodată... aşa încep poveştile, şi au trăit fericiţi până la adânci bătraneţi... aşa se termină, numai că în realitate nu e aşa. Te-ai gândit vreodată la chestia asta? De ce simţi aşa cum simţi atunci când întâlneşti pe cineva pentru prima oară? Inima îţi bate tare, ai gâtul uscat şi de cele mai multe ori chiar dacă vrei să spui atât de multe, singurele tale cuvinte sunt Bună şi parcă dintr-o dată ţi se termină tot aerul pe care l-ai strâns în tine şi toată pregătirea ta, tot ce voiai să spui s-a dus. Te linişteşti numai atunci când vezi zâmbetul din faţa ta... şi de fiecare dată e la fel, mereu şi mereu... şi zâmbeşti. Adrenalina... aşa de tare îţi bate inima...
Te-am văzut, mi-ai plăcut de prima oară când am pus ochii pe tine. Nu sunt vorbe, nu sunt vorbe dulci... Sunt trăiri. Şi dacă prima întâlnire nu e destul pentru inima ta, ce zici de primul sărut? Mai poţi?
Read more...
Fără titlu
sâmbătă, 3 mai 2008
A zâmbit. Inima îi bătea atât de tare, parcă era prima dată, ca şi cum habar n-avea ce făcea sau cum era. Puţin speriat încerca să se gândească la altceva. Treceau prin mintea lui rânduri de ochi, dar ochii lui nu erau decât pentru o singură persoană, abia mai putea respira... Se sufoca.
Închide ochii
vineri, 2 mai 2008
Priveşti monitorul, atâta lumină emană din el... şi tu îţi simţi ochii ca fundul mării, plini de nisip, şi te ustură şi îi închizi... Acum nu mai văd să tastez... noapte bună.
sursa foto
Read more...
sursa foto
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
