Acum sau niciodată
sâmbătă, 28 februarie 2009
Mi-ai cumpărat o cutie de bomboane, erau dulci şi aveau câteva picături de lichior înăuntru. Am mâncat 6 dintre ele şi m-am ameţit. Stai în celălat colţ al camerei lângă ferestră şi mă priveşti... ba pe mine, ba spre maşina pe care ai parcat-o pe trotuar. Ţi-e scârbă să mă priveşti. E a doua oară când vii să mă vezi anul ăsta. Prima oară ai venit de curiozitate, acum din obligaţie. De ce ai venit? Eu nu te vreau aici. Nici pe tine, nici pe nimeni. Spune-le tuturor că nu-mi datoraţi nimic, mi-aţi dat destul ca mai apoi să-mi luaţi tot...
- Ce face mama? îl întreb... şi el îmi răspunde privind spre cutiile de pastile care zac neatinse pe masă:
- Parcă nu îţi mai păsa de mama, nu aşa ai zis?
Tac. Am zis... şi asta şi multe altele. Am zis pentru că e singurul mod în care mai pot să simt ceva. Simt ură. Ura mă mănânca, nu boala. Ura creşte în fiecare zi şi viaţa mea se scurge pe la celălalt capăt.
- A vrut să vină şi ea, dar a auzit-o tata şi n-a lăsat-o. I-a spus că nu o meriţi. Sunt fratele tău, dar ai exagerat cu mama. Nu trebuia să o dai afară ultima dată, ea n-are nicio vină...
Mă uit la el şi zbier.
- N-are nicio vină? Nimeni n-are nicio vină. Atunci eu de ce am ajuns aşa? Din vina mea? şi mai ai tupeul să vii şi tu, ca ceilalţi, să mă priveşti în ochi? Sunteţi morţi toţi pentru mine, mai mort decât voi fi eu vreodată. Şi tata ce vrea? Acum e protectorul mamei? Dar când o bătea până o lăsa să zacă? Atunci de ce nu era protector? Mama e o cârpă pe care el a folosit-o de câte ori se murdărea şi voia să se cureţe de mizeria din el... De ce taci? Tu erai mai mare, puteai face ceva şi, în schimb, tăceai şi priveai...
- Priveam? Ce puteam să fac? Cine putea face ceva?
Se uita în ochii mei şi îi tremura bărbia. O are la fel de ascuţită ca tata, în schimb, n-a moştenit nimic de la el. E băiat bun, dar o să fie bătaia de joc a nevestesii. Toată copilăria a avut grijă de mine şi m-a lăsat când aveam mai multă nevoie de el. E fratele meu, sângele lui circulă prin venele mele, îl privesc şi văd cum moare prin mine. Câtă irosire de caracter... Putea să fie orice pe lumea asta, dar a ascultat de tata şi s-a făcut avocat: omul diavolului. Urăsc avocaţii, sunt pe locul doi după doctori. Pe ăştia îi urăsc cel mai tare. Când am intrat prima dată în spital mi-au spus că o să mă facă bine. De atunci au trecut 4 ani şi mor. Eu pe cine pot să trag la răspundere acum pentru că am fost minţit? Pe nimeni. O să ajung doar un rând într-un catalog la morgă....
- Parcă ţi-am spus să-mi aduci scrisorile de la ea? De ce nu le-ai adus? Sau le-ai adus?
- Nu ţi le-am adus. Mama n-a vrut să mi le dea. Spune că nu sunt bune pentru tine, că o să-ţi facă rău...
- Mai rău decât sunt??? Eşti un prost! Un fătălău! Mereu ai ascultat de mama. Te-am rugat să faci ceva şi n-ai fost în stare, om de nimic ce eşti! Ar trebui să te dau afară, n-am nicio bază în tine!
Se îndreaptă spre uşă şi atinge clanţa.
- Ce faci, pleci? îl întreb eu.
Se opreşte şi tace.
- Stai jos, nebunule... Ştii că sunt aşa... Stai jos.
Se răzgândeşte şi se întoarce lângă ferestră, merge alene... Miroase a parfum, parfumul nevestesii. A fost şi aia odată la mine, o căţea înfumurată. Eu am fost singurul din familie împotriva relaţiei lor şi singurul care nu s-a dus la nunta lor. Ştiu cine e şi ce fel de om este. O curvă nu se schimbă niciodată, l-a manipulat şi au făcut un copil împreuna ca să-l ţină aproape de ea. A reuşit, acum îl are sub papuc. Singura dată când îl lasă singur este când vine la mine... şi mă bucur că nu trebuie să o văd. Femeia aia e ca un spin...
- Unchiul a zis că vrea să ducă maşina la fier vechi, nimeni nu o mai vrea acolo. Toţi o vedem în fiecare zi şi ne-am săturat.....V-ati saturat?daca masina aia dispare din curte dispar si eu...ma duc dupa ea....daca asta vreti aruncati-o........ti-am cerut scrisorile sa mi le aduci mi le-ai adus?se uita la mine cu ochi mari si imi spune...Dar ti-am mai spus o data sunt la mama.....a daaaa...bine...incearca sa mi le aduci data viitoare.....Nu stiu daca pot sa vin data viitoare Carmen vrea sa mergem cu baiatul la circ......aha si tocmai cand trebuie sa vi la mine vrea ea?bine ma nu mai veni nici tu...sa nu te mai vad...de fapt poti sa pleci de pe acum......asta l-a durut.....nici n-am vazut cand a disparut dupa usa si a trantit zgomotos......lasa-l sa doara...oricum pe mine ma doare si mai tare.....ce liniste.....parca n-a mai fost niciodata asa....cum o sa fie cand voi muri tot asa liniste?..rad...rad zgomotos ...rasul meu se sparge de colturile camerei....se deschide usa si intra o asistenta mea preferata...ce faci domnule iar o luam razna?ti-ai luat medicatia?....ma uit la ea si incep sa rad iar.....mai are vreu rost sa o iau?......tace si schimba subiectul...stie ca am dreptate...i-am auzit vorbind cu mama ultima data si doctorul i-a spus ca mai am maxim doua luni.....la naiba cu totul...n-o sa-mi traiesc ultimele clipe de viata pupand in fund pe toata lumea.....o sa traiesc asa cum vreau eu.....Cand o sa-l mai vad si eu la fata pe domnul doctor?o intreb......vreau sa-l intreb cat mai am de trait...si rad iar......ea se uita la mine pe sub ochelarii aia ai ei si ma priveste incruntata....Esti cel mai rau pacient pe care l-am avut vreodata in spitalul nostru...nu-i nimic, ii spun eu, nu mai stau mult...cineva ma asteapta.......azi e sictirita...ia asternuturile pe care le-a schimbat si iese din camera...in tocul usii imi arunca un la revedere si dispare dupa usa asta nenorocita pe care nu o sufar....scartaie infiorator...si iar raman singur.......{va continua}
