Meditaţii zilnice - Şarlatanii

Ascultă:

Read more...

Meditaţii zilnice - Dragostea

Fii atentă, Dragostea e o blondă cu părul lung, cu sânii mici, îmbrăcată cu un maieu cu dantelă cu alb şi cu mâzgăleli pe el, făcute cu pixul şi are nişte blugi d-aştia rupţi în genunchi, e desculţă şi are lânga ea pe un bărbos cu un lanţ făcut din mărgele şi cu nişte blugi negri şi cu o curea groasă. Şi Dragostea asta are în păr o coroană de flori, ştii? Şi se trezeşte dimineaţa şi trage o pipă şi se droghează şi o ia razna... şi toată ziua umblă printr-un lan de maci. Tare buclucaşă Dragostea asta... Şi...
Dragostea asta e... câteodată nu mai vede bine din cauză la eforia asta, ştii? Şi merge pe un drum de ăsta ,de ţară şi se uită în stânga, se uită în dreapta şi nu ştie unde se trezeşte şi e frică. Dragostea e frică, ştii? ...când se trezeşte singură. Ei îi place să fie înconjurată de... oameni.

Dar eu nu vreau ca Dragostea să fie o tipă blondă...

Dar cum vrei?

Nu ştiu... poate să fie... orice altceva, dar nu o tipă blondă. Nu pot să cred că... atunci când te îndrăgosteşti, de fapt şi de drept, în viaţa ta apare o tipă blondă. No way.

Nu?

Nu.
Noi doi... Noi doi trebuie să ne iubim, să ştii...

Read more...

Scrisoare către un înger

Nu mi-e frică, chiar dacă sunt singur, o să fiu bine. Ştiu că mă priveşti de sus, de acolo, din rai. N-o să te dezamăgesc şi o să fiu aşa cum ai vrut tu să fiu, priveşte-mă cum cresc, fii mândră de mine.

Ne vedem în rai, iubito.

...dar până atunci îţi spun că-mi pare rău, îmi pare rău că nu ţi-am spus tot ce voiam să-ţi spun, atâtea cuvinte pe care le ţin în mine închise în speranţa unei revederi. Sunt cuvinte care nu mă vor mai părăsi niciodată, cuvinte născute pentru tine şi care vor muri în lipsa ta.

Aş vrea să te ţin în braţe acum, dar cred că e cam târziu, pentru că tu ai zburat atât de departe, iar braţele mele nu mai pot să te cuprindă acolo unde eşti. Te simt şi acum cum îţi ţineai capul pe pieptul meu, îţi simt respiraţia cum se scurge pe gâtul meu, îţi simt sărutarile care nu mai conteneau să mă cuprindă, căldura aceea şi tot ce însemnai tu.

Dacă mi-aş fi imaginat vreodată că vei pleca aşa de devreme, fără să-ţi iei la revedere, dacă aş fi ştiut că ultima dată când am văzut zâmbetul tău va fi ultima dată... de-aş fi ştiut toate astea, aş fi respirat parfumul tău de o mie de ori mai puternic şi mi-aş fi umplut plămânii cu fiinţa ta, iar apoi aş fi închis în mine acea respiraţie a morţii şi pentru totdeauna aş fi purtat-o în corpul meu.

Acum, amintirea ta mă ţine în viaţă, un egoism amestecat cu toate promisiunile pe care ţi le-am făcut, nu pot renunţa, nu acum, nu niciodată, pentru că ştiu că te uiţi la mine şi ştiu cât poţi fi de hotărâtă. Probabil, dacă aş renunţa, nici măcar nu m-ai primi lângă tine. Ştiu că mă vei aştepta, iubito, o viaţă, două, atât cât va fi nevoie.

Încălzeşte-mă cu raze de soare trimise de tine, luminează-mi dimineţile în patul nostru şi coboară treptele de aur pe care soarele ţi le întinde în fiecare dimineaţă şi dă-mi sărutul pe care mi-l dădeai mereu şi Bună dimineaţa, iubitule... pe care îl auzeam în vis şi care mă trezea atât de frumos.

Într-o zi vom fi impreună, ştiu şi eu, ştii şi tu, acolo unde eşti.

Iubito, nu ţi-am arătat niciodată locul unde o să fii pentru totdeauna, aici, în inima mea, unde bate inima asta plină de iubire, unde ţi-ai făcut tu loc şi de unde n-ai să mai pleci niciodată.

Cum e Raiul, iubito? E pregătit pentru noi? Avem unde să ne plimbăm aşa cum făceam noi? Avem unde să ne uităm la soare şi să numărăm norii? Are râsul tău ecou aşa cum avea când erai în preajma mea?

Mi-e dor de tine şi mi-e dorul aşa nebun că nu-mi dă pace. Te iubesc, iubito. Acum, acolo, pentru totdeauna.

Iubitul tău şi ochii ce ţi-au fermecat privirea sunt aici,

cu tine... mereu

Read more...

În jurul unei femei

Viaţa este o înşiruire de momente. Viaţa lângă o femeie este un cod binal din 1 şi 0, în care 1 înseamnă da şi 0 înseamnă nu. Viaţa înseamnă alegeri, care se reflectă în starea ta de spirit. Femeia... ce e femeia? Nu încerc să aflu totul deodată, dar mă străduiesc să ţin pasul.

Nu ştiu ce e femeia, nu am găsit încă o explicaţie care să-i cuprindă tot ce înseamnă o femeie, care să-i cuprindă graţia, frumuseţea, orgoliul şi toanele. Femeia este jumătatea unui mister, în care tu, bărbatul, ai toate piesele din puzzle, dar nu ştii cum să le aranjezi. Şi începi de multe ori în viaţă dezlegarea misterului, aşezi piesă lângă piesă, simţi cum începe să prindă contur şi totul se năruie. De ce? Pentru că dacă ceva e sigur în viaţă asta este faptul că femeia este schimbătoare, inconsecventă şi niciodată sigură, femeia este analitică şi totul trebuie să treacă prin filtrele gândirii ei, mai puţin atunci când iubeste. Iubirea este singura limbă comună dintre un bărbat şi o femeie, iar sexul este alfabetul lor, alfabet pe care îl învaţă împreună şi îl dezvoltă, adaugă litere noi şi îl upgradează în fiecare clipă.

Mulţi nebuni au spus că au descoperit secretul numit femeie, nu cred pe niciunul. Dacă descoperi femeia, ăla e sfârşitul, tocmai căutarea asta reprezintă farmecul şi esenţa unei femei. Misterul te poartă zi după zi, prins în stări absurde şi pe care, în mod normal, nu le-ai accepta.

Iubim femeile din sute de mii de motive, iubim şi fără să avem un motiv concret, le iubim pur şi simplu pentru că există.

Eu iubesc o femeie, numai una şi nu încerc s-o descopăr, o vreau aşa cum e, vreau să mă lupt, vreau să am un motiv să mă trezesc în fiecare dimineaţă şi să fiu lângă ea şi, dacă dragostea nu va fi de ajuns, atunci compensez cu restul, dar dragostea este de ajuns. A fost, este şi o să fie întotdeauna motivul pentru care un bărbat şi o femeie sunt împreună... E un act conştient de voinţă pură sau, mai pe scurt, e dragoste... şi asta nu are nevoie de nici o explicaţie.

Read more...

Spăla rufe

Era seară. Cam pe la 6, într-o marţi de sfârşit de octombrie. Amânase chestia asta de vreo săptamâna şi maldărul de rufe se întindea perpendicular, gata să o ajungă în înălţime. Era harnică din fire, doar că de când îl cunoscuse pe el restul nu mai reprezenta o prioritate. Era îndrăgostită. O dragoste care o făcea să fie leneşă şi să-şi păstreze energia numai pentru el. Spăla rufe şi râdea. Chiar dacă degetele o chinuiau îngrozitor, ea râdea. Râdea pentru că el o făcea fericită. Râdea pentru că el nu o lăsa singură. Râdea pentru că el era altfel şi faţă de el nu avea secrete.

Baia părea atât de mare, ea părea atât de mică, rufele se învârteau şi se suceau parcă nu se lăsau spălate. Zgomote cu ecou pătrundeau liniştea, zgomote neştiute de nimeni, zgomote de rufe izbite cu putere de aer. Tăcea. Nimeni nu ştia de ce, mai puţin ea, care le ştia pe toate. În acea mare de cuvinte şi sunete zbârcite în întunericul băii mult prea mari pentru un singur om, nici măcar povestitorul nu mai înţelegea nimic.

De ce tac femeile când spală rufe? De ce nu cântă la fel cum fac bărbaţii când se spală pe ei înşisi? De ce nu există entuziamul ăla  ştrengăresc pe care bărbaţii îl au când spală o maşina? De ce atâta crispare? A încercat cineva vreodată să-şi dea seama ce gândeşte o femeie atunci când spală rufe?  

Uite, asta e bluză de miercuri. Hmmm... miercuri am fost la restaurant cu iubitul meu. Ce frumos a fost. Lumânările, vinul rosu, eu m-am ameţit, el n-a profitat de mine... pentru că era mai ameţit ca mine. Şi asta e rochia pe care am purtat-o luni. Eram atât de ruptă de somn încât n-am făcut nimic la muncă. Noroc cu rochia care m-a salvat şi l-a făcut pe şeful meu să treacă cu vederea mica mea scăpare care a costat firma salariul meu pe următorii 10 ani. Şi ăsta e tricoul pe care mi l-a murdărit câinele vecinului când mi-a sărit în braţe vineri când am venit de la sală. Ce încântare... nici nu ştiu ce mi-a plăcut mai mult, noroiul de pe jos sau saliva lui întinsă pe tot tricoul meu. Una peste alta a fost o săptămână bună, ca dovadă că sâmbătă şi duminică nu am murdărit nimic, am stat toată ziua goală în pat, lenevind şi uitându-mă la filme vechi alb-negru. 

Oare asta gândesc femeile când spală rufe? Sau să fie altceva? Sau poate dramatismul spălatului la mână într-un secol tehnologizat ca ăsta le face pe femei să devină inerte într-o lume în continuă mişcare. Poate fi spălatul la mână considerat traumatizant? Şi ultima mea întrebare, oare între a spăla rufe şi a face sex, o femeie ce ar alege? Atâtea întrebări, atât de puţine răspunsuri... O nouă zi, alte rufe de spălat...

Read more...

Gândind cu voce tare (1 aprilie 2009)

Mă uit la tine de jumătate de oră şi taci. Te uiţi la mine de jumătate de oră şi râzi. De ce râzi? De ce taci? De ce vorbesc? Gândesc cu voce tare. Niciodată nu m-am gândit că gândurile mele sună aşa bine spuse cu voce tare.

De câte ori râzi mă faci să gândesc. De câte ori râzi şi te uiţi în ochii mei mă faci să gândesc cu voce tare. Eşti un bou. Asta chiar am spus-o cu voce tare sau doar am gândit-o? Oricum aş fi făcut-o nu aş fi greşit cu nimic. Eşti un bou.

Te uiţi la mine de 45 de minute. Nu te-ai oprit din râs. Eu încă mă gândesc cu voce tare. Mă uit la tine şi îmi imaginez că mintea ta arată acum ca o stradă goală şi atunci când gândeşti mintea ta arată ca o stradă goală cu semafoare care merg intermitent.

Mă uit acum la tine şi mă văd pe mine când aveam 2 ani. Nu văd decât o singură diferenţă. Şi eu, ca şi tine, când aveam 2 ani voiam să ţin ceva în gură. Diferenţa este că eu ţineam în gură un sfârc, tu ţii un deget.

Eşti un bou.

...da, până în clipa din urmă, tovărăşie îţi voi ţine. Cât timp inima-mi bate o simt pe a ta. Bine ai revenit, dragostea mea. 

(10 luni şi 10 zile)

Read more...

A million times

Ţi-am spus pa de prea multe ori şi nu mai vreau. Ţi-am spus pa de atâtea ori că doare. Ţi-am spus pa şi de fiecare dată când o făceam se rupea o bucăţică din mine şi pleca odată cu tine. M-am rupt în bucăţele mici care se vor uni atunci când vom fi împreună. O să-ţi mai spun o singură dată pa, în noaptea de dinainte şi pe urmă o să iau cuvântul ăsta şi o să-l îngrop în cea mai adâncă uitare şi tu nu-l vei mai auzi vreodată. De un milion de ori pa şi pe urmă o viaţâ întreagă unul lângă altul.

Read more...

În lumea mea

- Aşa a fost mereu?

- Nu, e prima dată. Peste tot unde mă uit văd. Tu. Pe tine.

- Eşti surprins?

- Nu. Mai degrabă fericit. Mai ales când suntem împreună. Tu. Tu mă faci fericit.

- Vrei să spui ceva?

- Da. Vreau să-ţi mulţumesc. Ţie. Tu ai făcut atâtea pentru mine.

- Mai vrei să fii singur?

- Nu. Niciodată. Viaţa mea nu există. Tu. Fără tine.

- Care e primul lucru la care te gândeşti dimineaţa?

- Tu. Pe tine te visez. Cu tine mă trezesc in gând. Cu tine petrec toată ziua. Pe tine îmi doresc să te visez din nou.

- De ce greşeşti?

- Pentru că sunt om, am fost eu şi învaţ să fim noi.

- Ce vrei să spui la sfârşit?

- TE IUBESC... te iubesc mult. MULT... atât de mult. Pe tine... TU.

Read more...

Mereu. Acum. Pentru totdeauna

O să fiu acolo, mereu, la bine şi la rău. Aş da orice, oricând şi o să-mi pese mereu, când o să fiu slab sau puternic, bolnav sau sănătos, trist sau vesel, o să te iubesc cu toată inima mea. N-a început într-un moment, dar pentru un moment am ştiut că tu eşti fata din visul meu. Din momentul ăsta înainte încep să trăiesc, să respir, să văd şi să aud bucuria vieţii alături de tine. Dă-mi mâna să-ţi arăt ce văd şi eu, să vezi stelele ce frumoase s-au făcut pentru tine, în ele îmi sunt ascunse visele cu tine, priveşte-le ce tare strălucesc. Te iubesc. Te iubesc, iubito. Din momentul ăsta o să te iubesc pentru toată viaţa, clipă de clipă. Nu ne vom mai despărţi niciodată şi nimic nu mă va mai împiedica să fiu cu tine. În inima mea ţi-ai găsit locul şi nu-l vei mai părăsi niciodată. Să nu uiţi nimic, dar să aduni mereu tot, amintiri, vise, senzaţii. Tu eşti motivul pentru care cred în dragoste, motivul pentru care încă mai sper, visul meu împlinit, dorinţa mea ascunsă, le-am găsit în tine. Din momentul ăsta, atât timp cât voi mai trăi, un singur lucru voi mai face, te voi iubi pe tine. Trăiesc să te fac fericită, trăiesc să te văd fericită, trăiesc să fim fericiţi. Te iubesc.

Read more...

Scurt pe doi

Ieri a fost ziua mea, din nou. Ieri am intrat în al 26-lea an al existenţei mele înfloritoare. La mulţi ani mie.
E scurt pe doi, că doar nu e lung. Am reuşit să manipulez viaţa dormind pâna la 1, după care am trăit într-o leneveală până când a venit noaptea peste mine şi la final, cuprins de melancolie, îmi număram minutele până se ducea ziua mea.
Mulţumesc celor ce şi-au adus aminte de mine, în orice mod au făcut-o şi prin orice mijloace, le mulţumesc celor ce au fost cu mine ieri şi mi-au făcut ziua mai bună şi îţi mulţumesc ţie că nu m-ai lăsat la greu.
În rest, fiecare zi de naştere e un motiv de surprize plăcute şi neplăcute. Unii te uită, alţii te surprind prin încăpăţânarea cu care nu o fac... La mulţi ani... Data viitoare va fi altfel, data viitoare va fi mai bine... Noapte bună.

Read more...

One wish

De câte ori am zis că am numai o dorinţă? De câte ori a fost doar o dorinţă? De câte ori a fost ultima dorinţă? Nu ştiu. Dacă îmi mai accepţi şi dorinţa asta promit să fie ultima. E pentru ultima dată când îţi mai cer ceva, promit. Ştiu că în trecut nu prea m-am ţinut de promisiuni în faţa ta, ştiu că am zis multe şi am făcut atât cât am putut, iar dacă se putea mai bine, recunosc, n-am încercat, dar ascultă-mă, nu judeca până nu auzi tot.

Ştii bine că toţi merită mai mult, ştii bine că tu dai atât de puţin. Linişteşte-te, nu te judec şi nici nu critic. Crede-mă că sunt sătul de critici şi de cuvinte ce nu se mai termină.
O dorinţă şi te las, îmi împlineşti? Hai, nu fi orgolios. Parcă ai fi un copil mic căruia i-am luat jucăriile şi i le-am ascuns într-o grămadă de nisip proaspăt. Uite, le scot, le curăţ şi ţi le dau înapoi. N-a fost decât o gluma, de ce plângi? Nu plânge. Hai că n-a fost din răutate, voiam să râd puţin de tine, tu n-ai râs de mine? M-am supărat eu, oare? Hai, suntem prieteni?

Ştii de ce am venit la tine? Mă gândeam că după atâta timp putem vorbi ca nişte prieteni, putem să ne spunem unul altuia ce ne apasă şi ne putem ajuta. Mă poţi ajuta? Şi dacă poţi, vrei? De ce stai atât să te gândeşti? Hai, nu mă mai ţine aici, afară. Uite, începe să plouă, asta e tot mâna ta. Hai, mă inviţi în casă? Mă descalţ, mă descalţ, ştiu, ştiu, eşti maniac după curăţenie, mi-ai spus data trecută.

Hai, spune-mi, mă ajuţi? Îmi împlineşti şi mie dorinţa aia? E ultima, îţi jur.
Nu mă crezi? De ce? Pentru că aşa am zis mereu? Bine, bine, recunosc, dar lasă-mă să te întreb câte din ele mi le-ai împlinit? Poftim? Nu te aud bine, ai zis cumva nu pe toate? Aha. Hai că uite cum trece timpul şi nu mai am dreptate, spune-mi, mă asculţi?

Ce vreau? Nu ţi-am spus? Aoleu ce uitic sunt, am venit şi nu ţi-am spus de ce am venit. Vreau să-mi împlineşti o dorinţă, e ultima, o simt, mă crezi? De ce sunt aşa de sigur? Nu ştiu, poate fiindcă aşa simt eu? Mă întrebi dacă nu cumva risc? Dar tu crezi că am curajul să risc să regret dacă nu fac asta?
Mă cunoşti demult, ştii că niciodată n-am fost mai hotărât ca acum, mă ajuţi? Mulţumesc că mă asculţi. Uite care e dorinţa mea:

Vreau să fiu fericit. Acum. Nu mâine, nu poimâine, nu săptămâna viitoare, nu la anul, vreau acum. Ai auzit de vise? Vise... Visul meu e să fiu fericit, mă poţi ajuta? Dar ţine minte că vreau acum. Vrei să-ţi promit că e ultima dată? Sunt de acord, dar faci ce te-am rugat? Şi să fie pentru totdeauna, da? Nu vreau cu jumătăţi de măsură, da? Am încredere în tine, acum trebuie să plec. Mi-a plăcut aici la tine, e frumos, nu fusesem niciodată. Salutări mamei tale şi ne mai auzim. Şi nu mai fi supărat pentru jucării, copil încăpăţânat ce eşti.
Am plecat, ai grijă de tine, Doamne...

Read more...

Pastă de dinţi cu aromă de uitare

Moşule, Moşule, vreau să-mi aduci o maşinuţă...
Un sunet plin de aer într-un vid fără limite. Să nu crezi în lucrurile menite să crezi ci să crezi în incredibilul din viaţă. M-am întors pe atâtea părţi încât cred că le voi toci înainte să mai găsesc o altă faţă. Pe marginea patului stau cel mai bine foile aruncate, o simplă deschidere a uşii şi curentul le va trânti pe jos, în praful tăcut ce zace pe podea de mai bine de o săptămână. Se pune praful în straturi, straturi şi podeaua devine din zi în zi mai mată şi mai lipsită de strălucirea de odinioară. Şi mă mai uit şi la perdeaua pe care am tot mutat-o stânga, dreapta şi dreapta, stânga în speranţa că voi vedea ceva pe fereastră. N-am văzut nimic. Acelaşi peisaj pe care îl cunosc de atâţia ani, neschimbat. Haosul din viaţa unui om se reflectă cel mai bine în imaginea patului în care doarme în fiecare noapte. Aşternuturi aruncate de colo, colo, mai multe pe jos decât în pat, semnele unei bătălii fără sfârşit cu tine însuţi, îmi place, dar până când?
Moşule, Moşule, unde eşti? Întreabă glasuri de copii... Pe copiii aceia mari de ce nu-i auzi, moşule?
Statutul de om cere multă răbdare, compasiune şi înţelegere. Nu credeam că e aşa până când nu am fost pus în faţa faptelor deja împlinite, când a trebuit să accept cu multă răbdare, când am fost privit cu compasiune şi mi s-a acordat multă înţelegere. Destul e destul când ai tot, când nu ai destul e mai mult şi mai mult. Dar când nu ai nimic? Există destul? Vreau răspunsuri, răspunsuri, răspunsuri, că de întrebări mă descurc eu. Vreau adrese, nume, locaţii, vreau tot.
Ce caut? Nici eu nu ştiu, dar din când în când mai am scântei în care mi se înfăţişează lucruri pe care nu le-am avut niciodată şi pe care le vreau...
Aşteaptă, moşule... Nu pleca...
Cum? Mie nu mi-ai adus nimic? Poate la anul? ...trist.
...şi totuşi ştii ce e şi mai trist? Că nu poţi face nimic în privinţa asta...

Read more...

În jur

Legăm fărâme de speranţă
Şi urmărim acelaşi ceas,
Fără să ştim măcar o clipă
Că fericirea-i la un pas.

Curbaţi pe drumuri fără minte
Şi goi şi seci descoperim
Că umbra fuge de lumină
Şi noi iubim fără să ştim...

Sunt zmee care nu coboară,
Vântul le poartă-n lung şi lat
Şi nu ştiu om în lumea asta
De suferinţă c-a scăpat.

Aici, acum, atunci şi-acolo,
Sunt peste tot ca frunze-n vânt
Copaci şi oameni deopotrivă
Au împânzit acest pământ.

La umbra lor ne spunem ruga
Şi tot acolo ne iubim,
La ei fugim atunci când plouă,
Oare de ce îi pustiim?

Atâtea întrebări deşarte
Zbor ca aroma de cafea.
Cauţi răspuns în altă parte
Şi tu îl ai în faţa ta.

Read more...

Dai de la tine?

Îţi mai aduci aminte, Doamne
Câte mi-ai dat, cât am avut?
Dar îţi aduci aminte, Doamne
Şi cât mi-ai luat?

Şi câte lacrimi obosite
Şi câte zile duse-n van,
Rupeai fărâme fericirea,
Eu am gustat?

Socot că viaţa mi-e deschisă
Ca un pariu acoperit.
Nu vreau nimic să-mi dai acum,
Oare-am greşit?

Read more...

Tristeţe

Se rupe uşa în surdină
Cad geamuri sec pe caldarâm
Se crapă tencuiala fină
El curge-adânc pe drum.

Curg paşii în tăcere oarbă
Şi plouă sânge pe trotuar
Copacii îşi atârnă frunza
Pe stradă, alai mortuar.

Urlă de jale trandafirii
Îşi plâng amarul roşu mat
Adio şi te las cu bine
Tu fericire, drum ratat.

Read more...

îmiamintesccum

În amintirea unei amintiri deşarte
Îmi amintesc c-am amintit
Că amintirile sunt minunate
Să-ţi aminteşti necontenit.

Îţi aminteai şi tu odată
Al amintirilor şirag
Şi-ţi amintesc că niciodată
O amintire n-a plecat.

Zbor amintirile pe uşă
Când ne-amintesc de noi şi tu
Îţi aminteşti de cheia pusă
Probabil undeva prea sus.

Read more...

Liniştea

Tăcere între două propoziţii,
Şirag tăiat de un cuvânt,
Ce dor cuprinde atmosfera
Ingenuă tăcerea de mormânt.

Silabe-ntortocheate şi firave,
Vocea ta caldă s-a răcit,
Cântec de leagăn, separate
Idei trecute prin cuţit.

E greu să spui când n-ai ce spune,
Dar să asculţi e minunat,
Valuri de dragoste matură
Cuvânt lângă cuvânt turbat.

Cuvinte ce nasc disperare,
Fac loc la urme de idei,
Dar când le cauţi nu apare
Te uiţi în jur n-ai ce să iei.

Read more...

Tu şi eu, noi

În zorii zilei văd lumina
Şi chipul tău cald pe pervaz
În amintirea nopţii care
Trecuse plină de extaz.

Parfum şi roua pielii tale
Le simt şi-acum cum mă dobor
Şi peste sânii tăi iubito
Privirea tainic mi-o cobor.

Şi cristalin cuvântul care
Îl spui lângă urechea mea
Viaţa cu tine desfătare
În veci nu se va termina.

Read more...