Dark clouds
joi, 28 ianuarie 2010
Am găsit undeva, pe un caiet, două poezii scrise de mine cândva, în timp, departe de unde sunt acum. Le-am recitit, sunt triste. Am găsit şi melodia potrivită...
Suntem prea trişti să fim convinşi că frumuseţea stă doar într-un fulg de nea...
Suntem români şi asta spune tot...
Într-o seară am făcut o greşeală, am vrut să fac o prăjitură. Ţin să amintesc că a fost prima dată în viaţa mea când mi-au ajuns gândurile până aici, pentru mine bucătăria fiind, de obicei, o zonă de tranzit, unde nu stau mai mult decât câteva minute. Sub îndrumarea iubitei mele, am încercat să fac imposibilul, adică o prăjitură răcoroasă cu mere şi frişcă, aşa am auzit că i se spune.
Îndrumarea a fost sub forma unei lungi conversatii la telefon, timp în care bucătăria mi s-a părut atât de mică încât uneori mai plecam şi mai luam o pauză. Mi-a luat o oră şi jumătate. Daca e mult, pentru mine a fost foarte mult. Acum, când scriu postarea asta, sunt rupt de somn. Săptămâna asta a fost una specială, cred că am luat vreun virus cu gătitul ăsta. Alaltăieri am făcut o ciorbă rădăuţeană, tot pentru prima dată în viaţă mea, tot sub îndrumaţii telefonice. Concluzia: bărbaţii pot găti în condiţii extreme, adică având o femeie care să le „sufle” în urechi.
E greu. N-a fost niciodată uşor, poate doar ni s-a părut. Da, e greu, dar nu imposibil. Ştiai asta, nu?
Nu e imposibil, nu va fi niciodată, chiar şi atunci când greu pare mult mai greu, chiar şi atunci nu va fi imposibil.
Spune-mi ce e imposibil? Imposibil e ca adevarat,imposibil e ca posibil decat ca vine de undeva de acolo din spate.Imposibil e copilul care sta totdeauna in ultima banca,retras ,fara sa vorbeasca cu nimeni,pe care tu faci tot posibilul sa-l aduci langa tine in primele banci.
Ti-e frica de imposibil?Pacat.Sa-ti fie frica atunci cand imposibilul va deveni posibil si nu vei mai gasi nimic imposibill de facut,atunci o sa fim tristi,si plati si lipsiti de culoare.
Sunt imposibil la fel cum tu esti imposibila ,la fel cum ei sunt imposibili si la fel cum fericirea pare imposibila...dar nu e.
Ai incredere in tine,ai incredere in mine,agata-te de orice,de fiecare fir de ata desfacut din bluza ta,agata-te de fiecare scama,de fiecare fir de par,urca pana acolo in locul in care imposibilul pare atat de mic si pe urma arunca-te asupra lui,zboara in picaj asemeni pasarilor si lipeste-l la pamant.Imposibilul e atat de mic cand tu esti atat de mare....e greu,dar nu e imposibil.Fericirea de a avea un imposibil posibil de cucerit,ambitia de a face din greu usor si de a trece cu bine peste toate,zambetul pe care ti-l regasesti pe fata ta stralucind a mandrie...nimic nu e imposibil...nu ma crezi?incearca imposibilul,gusta din el usor asa cum gusti dintr-o inghetata cu vanilie si capsuni,savureaza-i gustul dar nu uita ca e rece.....imposibilul este posibil,impreuna,va fi.....usor
Back to TOP