Prea multe vorbe: 11/01/2010

Istorie românească în fotografii. Oameni în vremuri de demult

luni, 29 noiembrie 2010

Am găsit, după multe căutări, fotografii destul de vechi, care m-au fascinat întotdeauna. Îmi plac fotografiile vechi şi îmi place să-mi cunosc istoria din poze. O să încep azi o serie lungă de posturi pe tema asta, convins fiind că nu multă lume cunoaşte sau a avut ocazia vreodată să vadă aceste fotografii vechi. Mă gândesc să fac asta nu pentru că nu ar fi surse pe internet, doar că ele sunt dispersate şi niciodată nu am găsit mai multe la un loc. Astăzi o să încep cu oamenii acelor vremuri, cu meseriile lor, bărbaţi şi femei, bunicii şi străbunicii unora dintre noi.

Pozele surprind o perioadă întinsă... undeva prin anii 1880 şi se temina în anii 1945. Din păcate nu pot să spun data exactă a lor şi nu vreau să fac vreo greşeală. Aşa că pozele au primit nume şi vin în ordinea lor neordonată aşa cum mi-au trecut mie prin mâini. Dacă cineva mai deţine asemenea fotografii, rog să îmi trimită pe adresa mea de mail: sovaialaalin@gmail.com

Cărăuşie pe malul Dâmboviţei

Cu măgarul în staţia de benzină

Click pentru mai multe poze...

Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu

duminică, 21 noiembrie 2010

Hai să vă spun părerea mea. Înţeleg că este economie de piaţă, înţeleg că un film trebuie să producă şi bani, înţeleg că cineva a investit în filmul ăsta nişte bani pe care în mod normal trebuie să şi-i recupereze, dar, oameni buni, e istorie, istoria noastră, este "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu", e nea Nicu' în sfârşit la TV mai mult de două ore şi am ocazia să-l văd şi color. Sunt lucruri care aparţin oamenilor, care sunt îndreptăţiţi să aibe acces la aceste imagini gratis. Cum e posibil ca un film de o asemenea notorietate să ruleze azi, 21 noiembrie 2010, doar în cinematografele din 3 oraşe ale ţării? Cum e posibil ca toate filmele americane, unele de doi lei, să ruleze în orice cinematograf, până la unul din Cocomârcu din Deal şi comoara asta de film să nu o găseşti. Avem atâta foame de istorie predecembristă, avem atâta foame de cunoaştere a comunismului, cum să ne-o saturăm? Cum, când tot ce ţine de perioada Ceauşescu parcă a dispărut în adâncurile istoriei? Mă oftic tare, recunosc, abia aştept să apară filmul ăsta pe DVD şi să-l am. O să mă uit la el de 10 ori. Ca să înţelegeţi cât de disperat sunt, aseară am adormit cu gândul la el. Mai am să visez noaptea "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" şi parcă văd că mă paşte o internare. Sunt un cinefil înrăit, îmi plac filmele mai mult decât mâncarea şi faptul că filmul ăsta mi-e încă interzis mă face să resimt frustrările. Ca o ironie, nea' Nicu producea frustrări când traia, produce şi acum.

În final, că trebuie să termin şi zăpăceala asta, dragă Moşule, te rog eu mult, mult de tot, am fost cel mai cuminte baiat din lume (să nu te pună naiba să întrebi pe alţii despre asta), am făcut numai fapte bune (sigur că da) vreau cadou un DVD cu "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu".

P.S.: Moşule, dacă nu poţi, eu o să te înţeleg... but I'll hunt you down like a small rabbit!

Tattoos

vineri, 19 noiembrie 2010

Imi plac tatuajele.Sunt un mare fan si sincer ador tatuajele ca si forma de arta.Nu sunt ipocrit, mi-am facut tatuaj de cand aveam 20 de ani.Mi-as mai face ......dar ma abtin.Am gasit pe internet niste modele de tatuaje.Poate va inspira si pe voi.

sursa: FLW

Meniu de criză 1

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Bon appétit! :))

Rainbow

My life is a rainbow. Sometimes I'm happy, sometimes I'm blue. But green suits me the best.

În miez de noapte

vineri, 12 noiembrie 2010

Somnoros, puiul de om se trezi. Pe jumătate dezvelit, cu părul încâlcit şi cu o privire nedumerită, se ţinea cu mânuţele lui mici şi fierbinţi de pătuţul din lemn de nuc cu marginile roase, în care îl găsea mereu cu dinţisorii înfipţi, căutând parcă să tragă din ele o sevă ascunsă şi dulce numai de el ştiută. Se întinse până deasupra pernei şi îşi luă in braţe ursuleţul de care nu se desparţea niciodată. Atunci când se juca în grădină, când se zbatea ca un peşte pe uscat la masă, ursuleţul acela de pluş îi ţinea companie necontenit, suportând cu stoicism şi trasul de minuscula lui codiţă şi muşcatul de urechi, chiar si ochiul smuls pe care ea îl cususe la loc, ursuleţul era mereu acolo. Îl stranse tare la piept şi îsi lipi năsucul de perna moale. Pe urmă mai mustaci preţ de câteva minute, nehotărât dacă perna trebuie sa fie sub el sau deasupra lui, după care adormi , înconjurat de sunetul scârtâitor al vreunui greiere din iarba de afară.

S-a aplecat, i-a furat un sărut şi i-a şoptit aruncând peste el valuri de căldură maternă: te iubesc puiule, somnic uşor, iar cuvintele ei se stinseră în noapte plutind în vise colorate de copil.

sursa foto

400

Aceasta fiind postarea cu numărul 400, m-am gândit să nu scriu nimic. Azi, dragii mei, ne uităm la poze. Tocmai ce am văzut unele foarte frumoase pe nişte bloguri care m-au lăsat cu gura căscată. Ok, deci today este picture time. Începem cu prima serie:

Lil' buddy
El este un amic de-al meu pe care l-am cunoscut pe o alee, la înghesuială. E mereu grăbit... L-am şi poreclit, că de... aşa fac prietenii. I-am zis Aku Liliacu'