Nu plange fata

Cu lacrimi mici ca bobi de roua
De pe icoana fetei tale,
Privirea ta si-aroma urii
Din fiecare muschi tresare.

Cand dragostea nu e destul
Zadar ti-e inima fecioara,
Daca din mintea lui s-a dus
Ce-a fost candva,odinioara.

Nu plange, dragostea nu-i una
Ti-au spus-o toti, si au trait,
Nefericirea ta nu-l face
Pe el deloc nefericit.

Deschide ochii si priveste
Spre cerul alb si instelat,
Incepe-ti viata de la capat
A ta cu-a lui s-a terminat.

Cand dragostea o sa apara
Cu un sarut nepretuit,
Adu-ti aminte unde esti
Sau cat de mult ai suferit.

Si pretuieste tare clipa
Timpul e timp, nu s-a oprit,
Nu-ti irosi pe nimeni viata
Esti tu, a ta, la nesfarsit.

                de S.A


sursa foto

Read more...

Ganduri

Vorbesc ei doi si lumea e mirare

Trecut-au ani de cand n-au mai vorbit

Si vocile se-mpreuneaza 

Ies calde ,aburi din pamant

N-as fi crezut s-aud veodata

Vorbind doi oameni ce-au pierdut

Dorinta de a fi vreodata

Aceeasi parte din cuvant

Si stau si-ascult si nu ma vede

Nici el, nici ea, si e stingher

Sa stii ca tot ce-auzi acuma

E parte din n-a fost la fel

Au fost si lacrimi si durere

Toate s-au dus , toate-au plecat

N-a mai ramas decat tacere

Chiar de vorbesc, s-a terminat.


parintilor mei.....

..si dupa ce am scris asta repede, mi-au trecut asa hipnotic prin minte atatea amintiri......regretele le-am sters cu lama de pe tample...erau adanci si pline de durere....acum sunt doar urme sterse, a ce a fost odata.

sursa foto

Read more...

27 ianuarie 2011

Draga jurnalule, asa incepeam cand aveam 14 ani si scriam intr-un caiet mic , cu niste coperti scortoase.Am dat ieri peste el, are foile indoite, nu mai are coperti si pare abandobat, daca nu chiar este.Frig, frig afara, eram la munca azi si imi inghetau degetele.Dar e frumos, e iarna, ce naiba?Cand eram mic ieseam din casa dimineata si ma mai intorceam seara, nu-mi pasa de frig sau de orice altceva.Am devenit prea sensibil, trebuie sa recunosc.Imi place cum scartaie zapada sub bocancii grei atunci cand merg asa aiurea,ce fericire simti cand urmele tale sunt primele urme intr-o mare de zapada proaspata, iar la intoarcere sa incerci sa calci pe aceleasi urme, complicat recunosc.Jocuri de copii,frumoase jocuri de copii.In rest, viata e grea, a inceput sa ma dispere goana asta dupa bani, ma gandesc serios sa fug in lume, poate mai gasesc o insula pustie undeva unde sa mananc banane si sa beau apa de izvor.Pana si visele iti par imposibile zilele astea.Azi e joi parca? a trecut si saptamana asta....ce repede trece timpul cand te "distrezi".........rahat

Read more...

Prin ochii mei

...iti mai aduci aminte de soare? si de reflectia caldurii in globul de cristal, ochii tai...simteam caldura si o toropeala nesincera imi furase gandurile...era doar chipul tau si desfatarea unui apus, singur, gonit de noapte...

..am vrut sa fiu un lac, in care lacrimile tale sa se piarda, un fir de iarba pierdut intr-un ocean de roua, vedeam pestii cum se inchinau la soare si cum ii intorceau spatele acolo in adancuri, unde si gandurile noastre se ascund....

...era un ocean de spice si toate imi brazdau talpile cu taieturi mici si usturatoare, imi pierdeam mintile inchis intr-o padure atat de mica , paream un capcaun ce nu-si gasea drumul spre casa...dar soarele era ghidul meu si imi lumina calatoria...spre nicaieri

...apus gandeam, apus mi-era privirea si spre apus aveam sa ma indrept, pentru ca nimic in lumea asta nu e mai frumos decat un apus de soare, e asteptarea si frenezia care te cuprinde , e linistea ce te-nconjoara si visul ce-l astepti in suflet...e dragoste si mai presus de toate e iubire, de tine, de mine, de noi.

fotografii Sovaiala Alin

Read more...

Spune da

Dragoste cu de-a sila nu se poate, dar totusi eticheta ne retine din a ne da dracu....suntem niste curve, poate cel mai frumos lucru care ni s-a spus vreodata, cel mai mare defect al nostru este ca spre deosebire de adevaratele curve, ele au mai multa moralitate ca noi. Te-as injunghia in spate daca asta mi-ar face visele mai colorate noaptea, ti-as rade in nas si te-as scuipa daca as crede ca te pot umili mai mult decat o faci tu singur.Societate, ce dracu reprezinta societatea cand noi nu mai facem parte din ea de secole?Ne uitam unii in ochii altora si ne privim cu atata ironie si cu atata dispret, nu-ti vine a crede ca odata imparteam aceasi saracie si mancam acelasi rahat, pe o banca retrasa, la marginea lumii.
In ziua in care ne-am uitat, eu pe voi, voi pe mine, voi pe voi, am zis ce dracu e asta?de ce am ajuns aici?
Am vrut sa iau vina asupra mea, pentru toti si pentru toate, dar de ce?Doar ca sa te simti tu mai bine? sau voi, sau ei? duceti-va in pula mea mi-a zis singurul meu neuron ramas intact dupa obsesia de a-ti face prieteni, ce au ei mai mult ca tine, ce ai tu mai putin decat ei? frumusetea e trecatoare, inteligenta e un rahat istovitor, atata timp cat abuzezi de ea, puterea este arma frustratilor....ce am eu si ce aveti si voi, pentru ca sincer mie imi pare ca semanam. Tie nu ti-e teama de moarte? tu nu esti om? un pumn in bot nu te doare si pe tine asa cum ma doare si pe mine?....imi vine sa rad, mi-am adus aminte("grijania matii" ). Hilar, viata e atat de amuzanta si de patetica, insa imbracata bine in dorinte si sperante chiar are un inteles......noi nu traim pentru noi, traim pentru existenta noastra.......animalele exista pentru a trai.....nu e absurd?


sursa foto

Read more...

Nu te bucura, inca n-am murit

Ti-am spus, nu vreau, nu vreau sa cad in uitare, nu vreau sa ma pierd, nu insemn mare lucru, dar ceea ce insemn reprezinta totul pentru mine.
Am inchis ochii, o data , de doua ori ; am inchis ochii pana n-am mai putut sa-mi lipesc pleoapele si abia atunci am realizat : Eu pentru cine imi traiesc viata, pentru mine sau pentru tine?
Stiu ca sunt egoist , nedrept, nesigur si murdar in ganduri si sentimente, dar mi-am pastrat principiile, mi-am pastrat nesiguranta si am dreptul sa spun nu.
Nu, nu mai vreau. Nu mai vreau o viata lipsita de bucurii, nu mai vreau o viata contopita cu alta viata, contopita cu alte vieti, contopita cu lumea.
Sunt eu si eul meu ma vrea doar pe mine, ma cunoaste, imi stie lipsurile si mi le justifica prin atitudine inofensiva, am drepturile mele stii?
La inceput n-am stiut ce sa fac, la inceput eram dorinta si indecizie, am trecut prin toate starile asa cum trece apa, am plans, am fiert si-apoi am inghetat, nu-mi mai pasa.
Sunt marul discordiei, dulce-amarui, copt si stricat, verde si acru, toate sub aceasi coaja plina se zgarieturi, atarn de un fir de ata, capacitatea de a nu ceda, de a nu ma lasa prada deznadejdii, nu vreau sa mor.....sau sa imi ucid viata.
Ma urasti, asa cum toti ma urasc, radeti cu fata la mine si radeti si cand ma intoc cu spatele, ce va face mai fericiti?ca plec sau ca nu mai vin?
O sa trec ca amarul prin viata si o sa-mi scuip sfarsitul ca pe o boala ce o aveam dintotdeauna, satul de suspine si de regrete, nu mai sunt cine am fost si nu vreau sa fiu cine voi deveni, am ajuns in punctul in care nu mai stiu sa exist, daramite sa traiesc, sau sa cunosc fericirea, ce inseamna fericirea?
In nici un caz rana cheilor trantite pe masa la plecare, in nici un caz lacrimile varsate pe fereastra, nu merit sa va merit sa ma meritati.
Si totusi vreau sa-ti spun ceva, nu te bucura, inca n-am murit...

sursa foto

Read more...

Istorie romaneasca in fotografii. Piatra Neamt

Cine a fost in Piatra Neamt?Eu nu...si imi pare un pic rau....ai ce vedea.Cine s-a nascut in Piatra Neamt...sunteti norocosi, chiar daca voi poate nu o stiti.As fi vrut sa scriu ceva destept despre Piatra Neamt....dar n-am nici cea mai vaga idee.O sa ma uit la poze cu voi si o sa-mi imaginez locuri pe care nu le voi vedea niciodata, pentru ca probabil ele nu mai exista, sterse de amprenta timpului, distruse insa de oameni si nu de vreme.Raman tot la litera P, a fost Ploiesti acum Piatra Neamt, urmeaza....naiba stie ce urmeaza, poate Bucuresti , poate altceva....surpriza.Pozele astea le-am primit de la cineva care a fost profund sensibilizat de pisalogeala mea cu privire la orice poza veche posibila in lumea asta, si caruia ii multumesc foarte mult.

Inceputul inceputurilor.A fost odata ca niciodata Piatra Neamt:

1926 Vedere generala din Piatra Neamt,in centru se poate recunoaste strada Petru Rares, Prefectura si fostul Gostat, actualul magazin Dacry

Anul 1926, Gara din Piatra Neamt, cladirea, antreprenor Carol Zane, a fost inaugurata la data de 2 octombrie 1913

Anul 1925, Strada Stefan cel Mare din Piatra Neamt, in stanga se poate recunoaste cladirea in care functioneaza policlinica cu plata

Anul 1924, Pavilionul parcului "Cozla" din Patra Neamt, ars la data de 12 mai 1924, incendiul distrugand Pavilionul Central, cel de muzica si locuinta unui brigadier

 

Anul 1920, Piata  Agroalimentara din Piatra Neamt, desfiintata in anul 1932

Anul 1922, "Chioscul gospodinelor" , parcul "Cozla" din Piatra Neamt

Anul 1920, Hotel Continental din Piatra Neamt, construit pe aproximativ aceasi locatie actualemete restaurantul Happy Food din zona centrala

Anul 1928, Bulevardul Emil Costinescu din Piatra Neamt, actualmente Bulevardul Republicii

Anul 1924,Palatul administrativ din Piatra Neamt, ridicat intre 1910-1912, inaugurat in iunie 1913, actualmente Muzeul de istorie si Arheologie

Anul 1912, strada Petru Rares, Hotel Regal si viitoarea Piata Mihail Kogalniceanu

 

Anul 1924, Piata Mihail Kogalniceanu din Piatra Neamt

Read more...

Marsul porumbeilor, ulii sunt de vina

Suntem ulii si porumbei, nu ne-am nascut egali si n-am avut niciodata aceleasi sanse.Nu exista un tipar dupa care divinitatea sa ne fi plasmuit in toata splendoarea noastra si nu exista nici un plan divin pentru noi, ne nastem, traim si murim asa cum fac si animalele , asa cum fac si plantele , asa cum face tot ce are viata in lumea asta.Nu suntem speciali doar pentru ca gandim, gandurile noastre sunt uneori de rahat, nu suntem speciali pentru ca vorbim, vorbele noastra ranesc pe cei din jurul nostru, nu suntem speciali pentru ca putem, uneori privim impasibili si nu facem nimic, chiar daca putem. Unii dintre noi sunt ulii, au fost , sunt si vor ramane vesnic asa, pentru ca lumea are nevoie de ei, avem nevoie de pradatori, altfel ar fi prea multa prada, porumbeii.Unii dintre noi suntem porumbei, ne plangem soarta, ne vaitam si ne caim amarnic si blestemam soarta pentru ca nu ne-a harazit sa ne nastem ulii. Nu suntem egali, pentru simplul motiv ca egalitatea nu este ceva real, este o idee pe care ei porumbeii au nascut-o tocmai pentru a-si obloji frustrarea. Nu poti fi porumbel daca ai fost uliu si nu poti fi uliu daca ai fost porumbel, nu e natural si ca urmare lipseste argumentul unei asemenea tranformari. Viata poate fi frumoasa si ca uliu si ca porumbel, depinde doar de tine sa ti-o traiesti pe masura fiintei tale.Suntem ulii si porumbei, nu putem trai unii fara altii, nu putem exista inchisi in caste create imaginar de mintile noastre speriate sau cuprinse de sentimente de preamarire, pentru ca ideile nu au aripi, ideile nu se masoara, ideile sunt simple, unice si valoarea lor este nemasurabila.Au vrut sa fie ulii, dar le-au taiat aripile si n-au ramas decat porumbei, porumbei cat vezi cu ochii, tristi, lipsiti de convingeri si de curaj, porumbei striviti sub gheara de ulii, asta suntem noi.....cine e de vina?natura, ca ne-a dat aripi, dar nu ne-a invatat si sa zburam.

sursa foto

Read more...