Cine esti? Cine te-a creat atat de imperfect, cine te-a lasat prada deziluziei ca esti asa cum trebuia sa fii? Iti daram toate visele ca pe niste piese de domino ciobite , nu ai nimic, probabil nici nu ai avut vreodata, ai fost o continua iluzie, ai simtit dar nu ai stiut ce, ai trait dar nu ai vazut tot, ai suferit mai mult decat trebuia si fericirea?? fericirea este o felie de paine uscata aruncata pe strada , la prima ploaie nu mai ramane nimic din ea.
Si dupa atata vreme nu stii absolut nimic, cauti raspunsuri in ochii unei umbre care iti zambeste fals dintr-o oglinda murdara si patata de grasime, grasimea chipului tau trist si plin de batranete.Nu stii cine esti, nu stii incotro s-o apuci si cel mai dureros dintre toate, nu stii de unde sa pornesti primul pas, pasul ala care te va arunca intr-o lume noua plina de sanse.Le spui altora cum sa-si traiasca fericirea, ca si cum cand tu ti-ai trait-o pe a ta, insa adevarul e ca nici macar n-ai gasit-o. Nu stiu cine esti pentru ca nu stiu cine sunt, nu stiu cine sunt pentru ca nu reusesc sa ma inteleg, dar pe tine....pe tine te inteleg perfect...de ce sunt eu mai complicat? Masor fericirea in cuvinte si am reusit sa scot o fraza...nu stiu cine sunt...asta ma face fericit?
Pentru ca suntem incapatanati, orgoliosi si pentru ca avem gandurile inveninate de rautate si ura, pentru ca suntem oameni.
Naivitatea un esec, bunavointa un defect, eu vreau sa cred in oameni, de ce sa nu fac asta?
Vreau sa fac asta pentru sentimentul ala de neputinta pe care il simt de fiecare data, sa simt ca ma arunc intr-un gol imens , fara teama, fara sa-mi fie frica macar o secunda ca gresesc, fara sa ma uit inapoi, mereu inainte.
Suporti cu stoicism orice bariere si orice piedici ti s-ar pune, pentru ca undeva acolo sus, la capat de drum, te asteapta mereu lumina, lumina aceea calda care te inconjoara si te imbratiseaza ca un element viu al naturii tale, .
Sa nu ne fie frica de esec, sa nu ne ingrozeasca fericirea, sa nu ne pierdem capul in siroaie fierbinti de ganduri, pierdem clipe pretioase menite pentru iubire, menite pentru atingeri si sarutari pasionale, preludiul unei iubiri care niciodata nu va fi eterna, dar care va porni de la o scanteie si va arde intens , prefacandu-ne in scrum, apoi vantul ne va purta pe bratele lui, contopindu-ne intr-un nor de praf.
N-a zis nimeni ca e usor, n-a zis nimeni ca indoiala si teama nu te vor curpinde, ca mintea nu se va odihni o secunda, cautand mereu alte si alte ganduri, pe care sa le modeleze si sa le intoarca de pe o parte pe alta.
Dar asta e dragostea, gelozie, neputinta, teama, nesiguranta, insa niciodata aceste sentimente nu vin singure, vin cu siguranta data jumatea plina a paharului, clipe ce nu merita uitate, momente pe care le simti pentru totdeauna, pe buze curgand usor pe umeri , oprindu-se in palma, si cand o deschizi , ele o sa fie acolo, ca niste picaturi de roua calde, prima ploaie de amintiri si niciodata ultima.
Ingeri si demoni deopotriva, dam si luam fericire, surazatori si reci ca niste oglinzi miscatoare, nu ne cautam fericirea, intotdeauna ne gaseste ea pe noi.
Daca vrei sa crezi ceva, sa nu crezi nimic, dar cand crezi in ceva, crede pana la capat.N-ai idee cat de usor este sa crezi.......pasi marunti......pana la capat
Back to TOP
