Prea multe vorbe

Indiferenta este complicitate

2012-01-14T20:29:00.004+02:00

Asemeni unui copil, gangurind in bataia soarelui, din varful unui morman de nisip ud, ma intreb...care este secretul? Modificati genetic de societate, au dobandit puteri supranaturale si calitati ce i-au ridicat tocmai sus in lantul trofic....eu ma zbat undeva in mocirla...pentru ca nu reusesc sa ma adun,sa fiu indiferent. Sunt un esec pentru ca imi lipseste gena, n-am dezvoltat acel y care adunat cu x te face indiferent. Intotdeauna cand ceri ceva esti intrebat ce ai oferit.Cand oferi nu esti intrebat nimic, uneori primesti multumiri, alterori nu.Cand primesti multumiri ti se evidentiaza asta in cel mai nepoliticos mod posibil. Politetea este o arta pe care multi nu o au. .Multi sunt asa pentru ca au gena. Au gena pentru ca sunt indiferenti..deci ca urmare, multi sunt indiferenti, eu nu.
Undeva in eprubeta unde mi-au amestecat ingredientele, au uitat sa puna esenta de indiferenta, sau mai este o explicatie..pentru e evidentia indiferenta ai nevoie de oameni care nu sufera de aceasta malformatie de caracter.
De ce ne-au lasat amestecati?asta e dilema mea..de ce ne-au pus in aceasi oala, sa ne incurcam unii pe altii? sa ne simtim prost unii in prezenta altora? E ciudat cum viata iti intinde o mana si pe urma iti da vant sa zbori in abisul neregasirii de sine...Stiu ca lasasem undeva pe o pagina un rand de la care sa imi pornesc din nou existenta...am pierdut sirul, ultimul cuvant imi zambeste uneori indiferent ascuns undeva intre mii de alte pagini goale....coperti zgariate de umbre, fire de praf topite de pete de grasime.....imi vad amprentele pe pielea fina si cusuta cu ata galbena....degetele mele nu sunt indiferente, mainile mele nu stiu sa piarda, bratele mele nu stiu sa uite, ochii mei nu stiu sa ierte....eu nu stiu sa fiu indiferent.

sursa foto

Teorie incompleta

2012-01-10T01:12:00.002+02:00

Nu m-am intrebat niciodata ce inseamna tristetea , nu mi-a pasat, nici n-am stiut ce e tristetea pana cand n-am simtit fericirea.si atunci am stiut, am stiut ca fericirea dureaza cat flacara unei lumanari si ca tristetea este intunericul care o inconjoara.Si cu toate astea merg inainte, am invatat sa citesc in intuneric, am invatat sa caut gaurile pline de lumina, unde se ascunde fericirea. Ma simt ca un miner care goleste maruntaiele unui munte dupa diamante, fericirea,munte care se goleste, viata mea. Am un saculet cu amintiri in care imi tin diamantele, unele au fost adevarate , altele false, m-a mintit stralucirea lor, asa se intampla cand te arunci inainte cu incredere. Si merg prin mina mea de atatia ani, am pornit de la gura ei si merg doar inainte, niciodata nu mi-a fost destul de frica incat sa ma intorc, sau mai rau, sa raman acolo, undeva, ascuns in intuneric. Nu e speranta, nu e curaj, nici nebunie si nici nepasare....este singura optiune, asemeni unui condamnat la moarte, poti sa mori ca un las, sau poti sa mori decent......eu vreau sa mor in picioare, cu capul sus si fara sa privesc inapoi.....fara regrete.
Cand auzi voci in intuneric, voci care te indruma, nu le asculta, n-o sa fi niciodata multumit de alegerea facuta, decat daca este a ta, numai a ta. Nu trisa in viata, nu merge prea repede si nici prea incet, mergi ca si cum ai urca un deal coborand o vale.....stai cand simti nevoia, dar niciodata nu te indragosti de intunericul de sub picioare, adu-ti aminte de lumina de deasupra.
Cand am inceput drumul se auzea o melodie calda, ii simteam vibratiile cum imi incalzeau sufletul...dar dupa un timp, aceasi melodie mi l-a inghetat, si inca se mai aude si acum, undeva acolo departe se aude ca un ecou, dar nu mai are forta sa patrunda....am devenit imun la cantece de dragoste, prefer sa fluier eu un cantec pe care il stiu dintotdeauna , de cand eram singur........mai obosesc, ma ridic si mai merg putin.......zile, nopti.....pare o eternitate, insa la sfarsit va fi prea putin.......nu pot sa pretuiesc acum cand ma gandesc la maine....nu pot sa uit ieri cand traiesc azi.....sunt un om ciudat....dar sunt om..

sursa foto

Romania te iubesc

2011-12-25T22:47:00.002+02:00

La un moment dat , pe eurosport.co.uk s-a facut un sondaj in legatura cu cel mai tare jucator de fotbal al anilor '90....

Dupa ce in ziua aia au fost peste 100,000 de voturi si Hagi si Stoicicov aveau cam 48% fiecare, diferenta mergand catre Romario, Batistuta si inca vreo cativa asi ai fotbalului mondial, webmasterii s-au hotarat sa retraga poll-ul intrucat au considerat ca sistemul de vot era viciat.

Uitati ce mesaj cu adevarat senzational le-a trimis cineva...

Letter to EuroSport

Dear EuroSport.co.uk,

I am very disappointed that you took down the poll for "player of the 90's", due to very heavy voting from Romania and Bulgaria. Frankly, I do not understand what we did wrong. I understand that you were upset because top players such as Romario and Batistuta received very few votes compared to Hagi and Stoicicov. Is there a chance that this happened because nobody gave a damn about Romario and Batistuta? Maybe Brazil and Argentina do not have very good Internet connection, or maybe they are too busy actually playing football instead of voting it? As Romanians, we do give a damn about Hagi, as the current generation of players is quite retarded, as you could see for yourself in the Mutu case. However, he did screw a couple of your women, so you might as well give him credit for that.

Returning to Hagi, I remember that the Romanian team, having Hagi as captain, did kick your royal British asses (or "arses", as you call them) a couple of times, so you should have been proud to be beaten by the "player of the 90's". And yes, we did kick the asses of Batistuta's team in the 1994 World Cup Tournament.

Maybe you were upset because some Romanians voted for several times from the same computer. However, this could have been prevented easily if your voting script was prop erly programmed. You see, every computer has a

unique internet address, which is called IP (read as "I Pee"). I understand that you are very poor and that you must use your reporters to do your Web Programming, but next time you should consider hiring some Romanian highschool students. They will do it properly, and they are also cheap.

Honestly, you should not be mad at us for voting in such large numbers. After all, this means that you received a very large number of visits to your site from Romania, which is remarkable considering the fact that your site is so shitty.

Keep posting polls like that and your traffic may reach new, unimaginable heights. It is a shame that the idea of Fair Play, which was your creation, is not found too often in your everyday life. I am sure that you will find a better way to select the "player of the 90's", which will prevent Romanians from voting. What about taxing a 1000-euro per vote, is this a good idea?

Please excuse my Romanian English, which may sound horrible to your ears. I can assure you that the feeling is mutual and that I don't give a rat's ass on your Cambridge language tests. However, I am pretty sure that if I tell you to go fuck yourselves, you will understand.

Yours truly,

Naspa Rau (loosely translated as Awfully Bad)

Am revenit

2011-11-08T21:30:00.001+02:00

Uitasem cum sa scriu, chiar nu mai stiam cum, nu-mi venea niciodata nimic, chiar daca mi s-au intamplat atatea si pentru fiecare in parte as putea sa povestesc ore intregi, nu mai vreau nimic si vreau totul, in aceasi sintagma, in acelasi timp....imi pare rau si nu simt nici o remuscare......e complicat, totul e complicat....si eu nu le vreau complicate, asa vin ele.....sunt si bolnav de o luna jumate, de fapt tusesc de o luna jumate, arunc bani degeaba pe medicamete, o sa ma imbolnavesc de la nenorocitele astea de medicamente, din cauza ca nu gasesc un doctor hotarat....astia nu ii mai inteleg, medicina e o meseria sau e o vocatie?sau poate e o obligatie.Oameni buni voi vreti sa salvati oameni? vreti sa faceti ceva bun in lumea asta nenorocita sau va duceti acolo doar pentru banii aia nenorociti? eu pot sa muncesc o luna fara bani, voi ati putea sa fiti oameni cu suflet pentru o luna? in fine...nu mai conteaza......cam atat pentru azi....sa nu abuzez...noapte buna

ganduri n+2

2011-10-13T22:01:00.001+03:00

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva.........sau da-mi caldura, ca am inghetat de tot zilele astea.nu credeam ca mai vine toamna, sau ca urmeaza iarna, nu voiam sa cred, imi placea vara...imi placeau razele de soare care ardeau de ti se lipeau hainele de tine, si acum se lipesc , dar de frig.
Vreau din nou vara, vreau grade multe, vreau sa simt picaturi de transpiratie cum se preling pe spinare si sa ma racoresc cu un jet puternic de apa....acum un jet puternic de apa m-ar transforma intr-o statuie asemeni statuilor grecesti, alb imaculat.Sunt multe de spus, dar nu acum...toate la timpul lor, pana atunci insa....mie nu-mi place toamna

Ganduri n+1

2011-10-02T20:57:00.000+03:00

Imi pocnesc ochii, imi pocnesc timpanele si simt cum fierbe sangele in creier, o transpiratie rece si o fierbinteala ce ma arde de dinauntru..n-am mai fost de mult asa racit........conduceam mai devreme, din nou 140 si ma gandeam.... o clipire.....pleoape care se inchid sa racoreasca ochii ce ard si lacrimeaza si e gata....totul din cauza unei amarate de raceli.

din adancul strafundului

2011-09-29T01:43:00.002+03:00

Daca repeti o minciuna suficient de mult ea devine un adevar...

sursa foto

?!?

2011-08-29T20:02:00.001+03:00

-ce mai faci?
-nimic....

nu am nimic
nu stiu nimic
nu vreau nimic

Ganduri simple

2011-08-07T19:30:00.001+03:00

Ce inseamna sa regreti? inseamna sa recunosti ca ai gresit.Dupa atata timp, nici macar nu mai conteaza.Ma simt norocos ca pot sa respir, sa dorm si sa visez, altii n-au norocul asta.

Am energie cat pentru patru oameni chiar daca uneori nu pot. Dupa un timp te obisnuiesti sa mergi inainte, uneori tragi tare alteori mergi din inertie, obosesti si te ridici din nou, nu stiu cum este sa mergi inapoi, eu nu privesc spre trecut.

Nu stiu daca imi doresc ceva, daca as fi corect as merita multe, dar nu stiu daca sunt dispus sa muncesc atat sa le am, mancare pe masa, un acoperis prin care sa nu ploua si un pat din care sa nu cad , in rest toate celelalte mi se par rasfaturi ale vietii pentru care voi fi vesnic recunoscator.

Am invatat sa apreciez viata, sa apreciez oamenii, sa apreciez clipa, din pacate am invatat toate astea pe calea cea grea, am pierdut, am lasat dar niciodata n-am uitat si nici nu voi uita vreaodata, insa niciodata n-o sa regret, n-o fac pentru ca vreau sa dovedesc ceva, o fac pentru ca stiu sa pierd, sunt fair play.

Daca fericirea s-ar masura in clipe atunci sunt fericit, daca insa clipele se vor injumatatii nu stiu daca voi mai fi in stare s-o recunosc.Unde nu mi-a iesit din prima, unde am gresit, unde am esuat lamentabil, nu-mi pare rau, imi pare rau doar acolo unde nu voi mai avea si o a doua sansa sa repar , dar asta e viata, cere si ti se va da, daca nu ti se da ia-ti singur , daca nu esti in stare sa iei, obisnuieste-te cu ideea ca cineva trebuie sa si piarda.

Iubirea?misterul piramidelor mi se pare o joaca de copil pe langa iubire.Descifrarea dorintelor unei femei o vesnica dilema, dar interesant este ca nu cedam, niciodata.Intr-o seara de vara, sa te pierzi in bratele calde ale unei femei pe o banca undeva unde lumina este prea lenesa sa te caute e un vis adolescentin pe care l-am pierdut, banca e tot acolo, vara e in fiecare an, eu nu mai sunt ce am fost, nici macar adolescent.

Cand m-am uitat ultima data la buletin am zis ca am imbatranit, cand mi-am adus aminte de trecut am realizat ca gresisem, eu am imbatranit de mult.
Si la sfarsit in tonul tragic si disperat in care gandurile par sa navaleasca pe usa larg deschisa a vietii, e prea cald sa gandesc.....abia mai pot sa traiesc, e destul acum.

sursa foto

BAC 2011-razbunarea sortii

2011-07-04T20:04:00.001+03:00

Am vazut rezultatele la BAC, asta e adevarul, urmeaza generatii de idioti care habar n-au pe ce planeta traiesc, dar in ce tara.N-o sa spun ca noi vezi doamne eram mai destepti, ca destepti or fi si ei, unii macar, dar sunt batuti in cap, asta e adevarul.
Am dat si eu BAC-ul, l-am dat toti, dar BAC-ul nostru s-a luat, al lor a fost ceva gen misiune imposibila si acum or sa gaseasca zeci de scuze, ca sistemul e de vina, ca profesorii sunt de vina, ca e multa materia, ca e pe mama dracului.Pe vremea mea nu se uita profesorul de romana la tine daca nu citeai macar jumatate dintre opere, matematica faceam 6 ore pe saptamana pentru ca diriginta era de mate si noi nu aveam nimic in comun cu ea,.Nu exista sa nu iei BAC-ul, nu prea treceam eu pe la scoala asa de speriat, dar in anul BAC-ului m-am mobilizat si l-am luat, n-am copiat decat un pic la materia de profil, dar nu era capat de tara, in rest fiecare pe picioarele lui.Ok am dat Bac-ul la sport, dar ca sa-l iau cu zece am alergat pe teren o luna jumate ca sa am rezultate bune, handicapatii astia nu mai fac sport, sportul lor e un Counter Strike sau un Fifa 2011, asta daca nu cumva o noapte pierduta in club e tot sport.
Sincer, isi merita soarta, nu-i compatimesc, a vazut o tara intreaga o noua generatie plina de exemplare lipsite de sens si noima, a caror gandire nu depaseste un pachet de Kent scurt si un Ursus.Sa va fie rusine si sa dea Dumnezeu sa nu luati BAC-ul decat atunci cand o sa stiti sa va stergeti macar la fund.M-am saturat sa va vad la 8 dimineata in baruri beti ca niste retardati si sa faceti coada la planificare familiala pentru ca va mananca pasarica. Daca prostia ar durea, ati plange multi, dar in schimb probabil si acum cand ati dat cu capul de asfalt radeti ca idiotii pe la colturi si va plangeti ce maltratati ati fost voi cu camere de supraveghere si cu profesori pe care ii scuipati la ore si acum nu v-au mai lasat sa copiati.Asta se le fie si amaratilor aia razbunarea, dupa ce va suporta toate fitele si ifosele de copii prostii. Bataia e rupta din rai, ce v-ar mai trebui una buna sa n-o puteti duce.
Generatii viitoare care prevestesc ce viitor sumbru va avea tara asta, suntem blestemati sa ne taiem singuri craca de sub picioare, asta e....al 12-lea ceas a trecut de mult.

Ps:pentru voi copii

Poze familia regala

2011-07-03T17:04:00.000+03:00

Deoarece data trecuta n-am pus tot ce aveam m-am gandit sa fac o postare noua si sa pun in intregime toate fotografiile pe care le am in clipa asta. Asa ca va invit sa vizionati fotografii pe care le aveati sau nu , le-ati vazut sau nu, sunt interesante oricum ar fi.
Familia regala:

1912 Carol I la apogeu, Romania victorioasa in razboiul Balcanic ocupa Sofia si avea Cadrilateru

1900-1914 Carol 1

1913 Carol I si Printul Wilhelm al Germaniei

1930 principesa Elena

1900-1914 Regina Maria

1900-14 Regina Maria cu fiicele sale IIleana, Mignon si Elisabeta , la Bran

Carol la volanul masinii sale, Cluj-1925

Carol I - bunic

Carol I si Regina Elisabeta

Carol II si Mihai

Carol I al Romaniei

Cei 4 Regi

Elisabeta I

Ferdinand si Mihai

Ferdinand

Mihai

Ileana in costum national

Ileana

Maria si Mignon

Maria

Printesa Maria

Maria

Maria si copiii

Maria ,Ferdinand si Carol

Maria si copiii

Maria

Mignon

Mihai si Printul Phillip-viitorul sot al Reginei Angliei - la Mogosoaia

Mihai

Mihai si mama lui

Mihai nunta

Maria

Familia regala

Simfonia unui vis imposibil

2011-06-21T19:46:00.001+03:00

Am mai ascultat melodia asta, am mai auzit versurile astea, am recunoscut acelas ritm si sincer sa fiu, e de rahat.Am ramas proptit intre doua octave, o nota prea grea pentru mine ma tine tintuit pe o scara , nu urc nu cobor, exact situatia mea "preferata".Am zis sa merg cu pasi marunti ca sa nu ma ia cu ameteli, am mers incet si rar, si cu toate astea sunt istovit.Unde e plimbarea aia linistita care mi-a fost promisa?numai vorbe, vorbe dulci infasurate in poleiala dar care au un gust de ciocolata amara si mucegai.Iti vine sa scuipi si sa injuri toti dumnezeii si cristosii si sa iei la bataie pe cineva.Pe cine dracu sa te razbuni ca esti tu idiot?asta e absurd.,greselile tale le platesti tot tu,chiar daca speri sa plateasca altii pentru tine,nu spera.
Ma mie nu-mi place sa port costum.Zau asa.Nu-mi place si pace, nu-mi place sa ma spanzur cu o cravata idioata si oricat de bine am aratat singura data cand am purtat un costum, nu ma intereseaza.Haina face pe om, sunt de acord, dar nu orice om poate purta o haina.
Mai mananc o prajitura mai beau niste lapte, imi fac toate poftele de care am dus lipsa cand eram copil, mi-o traiesc acum si?e mai bine acum decat niciodata.Am zburat, mai sus cica......bis

Prea mult in prea putin timp

2011-06-06T19:37:00.000+03:00

Cum naiba se face ca mereu e prea mult in prea putin timp, de ce pierd atatea?de ce nu reusesm sa am cat mai mult din tot ceea ce pierd?Stau si pierd,ma uit cum pierd, ma uit cum trec pe langa mine zile care se duc si stau impasibil si le privesc cum imi flutura apusurile si cum imi spun : esti un fraier, si azi m-am dus.

Prea mult in prea putin timp si eu sunt numai unul, dar vreau ca pentru zece....e vina mea sau a lor, a lucrurilor care se grabesc sa treaca prin viata mea?eu nu le grabesc, nu le grabesc deloc, as vrea sa mai stea, as vrea sa se intoarca, sa ramana cu mine pentru totdeauna.
Enervant de enervant......asta e. de unde sa iau mai mult timp?

Franturi de ganduri

2011-06-01T21:48:00.002+03:00

Da.Iti imaginezi ca intr-o zi o sa te asezi la casa ta, ca o sa cunosti o fata cu care o sa te casatoresti, o sa faceti o gramada de copii si totul o sa fie bine. O sa-ti implinesti visele si o n-o sa stii ce sa mai faci cu fericirea. Ea o sa-ti ofere totul si tu o sa-i oferi ei totul. Atat de perfect, atat de ireal.O sa traiti fericiti pana la adanci batranete.

Nu vreau sa-ti stric eu albastrul cerului si nu vreau sa-ti acopar eu soarele cu nori inspaimantatori de inchisi, dar, asta e doar o poveste. La inceput crezi in vise, le creezi intr-o imaginatie debordanta intr-o vreme cand esti atat de mic, cand inca nimic si nimeni nu ti-a spus nu, nimic si nimeni nu te-a facut sa te simti nedorit, nimic si nimeni nu ti-a furat acasa. Da .Vine o zi cand vei avea totul, dragoste, bani, o cariera, o familie, o viata de care sa fi mandru....dar nu stii ca uneori planul initial nu se pune in aplicare, nu stii ca soarta intalneste atatea curbe si ocoleste atatea colturi, chiar daca in visele tale drumul pare atat de drept si sinuos.Nu conteaza ce imi doresc, daca asta nu este echivalentul lui ce primesc, nu conteaza ce as putea avea daca nu am nimic. Si unde sunt fluturasii, unde sunt licuricii, unde sunt toate? Am gresit visul? oare a gresit soarta adresa?i-a dat altcuiva sa traiasca visul meu?de ce?Era visul meu, creatia mea, noptile mele nedormite, muzica mea, sunetul meu.

Sa o iei de la capat, acum?tarziu?oare e tarziu?incerci cu ultima picatura de optimism ramasa sa-ti spui, e visul tau, e acolo, inplineste-l, implineste-ti visul....dar simti ca nu e timp, sau simti ca timpul nu te iarta, simti cum te cojeste de fiecare petala, cum te ususca si cum te lasa fara vlaga.

Inainte voiai, inainte puteai, acum nu stii daca mai vrei si nu vrei sa mai poti.Scoti din cutie privirea acea trista si ti-o lipesti pe un chip pe care eviti sa-l privesti in oglinda saptamani la rand, ce sa vezi?un om?schimbarea? vise moarte si ratacite ca niste cicatrici pe obeliscul ochilor tai?uita-te la irisul meu, uita-te sa vezi drumuri batute, lovituri si ganduri biciuite de lacrimi, cauta un drum care nu se mai termina si n-ai sa gasesti, pentru ca toate se termina, pana si viata in toata splendoarea ei marginalizata de cineva mai presus de intelegerea noastra,timpul.

Nu crezi in tine dar crezi in soarta, nu crezi in oameni dar crezi in vorbe, nu crezi in viata dar crezi in moarte, cine sa te inteleaga....nimeni

sursa foto

Cineva ca tine

2011-05-12T20:16:00.000+03:00

Inchipuite chipuri de icoane, fete ce zambesc inecate in lacrimi, liniste si tacere , pentru ca icoanele nu vorbesc, icoanele nasc sentimente, nasc trairi, nasc emotii, nasc priviri rusinate si pline de teama, dar nu vorbesc, nu-si spun durerea, nu-si spun nelinistile, nu-si spun patima.

Cateodata viata dureaza o eternitate, cateodata isi scurge ultimele picaturi prea devreme.Inconjurat de atata presiune, inconjurat de zgomotul acelor de ceas, cine n-ar ceda?

Asemeni titanilor ne zbatem o viata, o viata avem si e plina de zbucium si jale si fericirea e ca un timbru pe un plic, un punct mic, incomparabil mai mic decat intregul.

Viata e un gust amar, baut cu cana, oamenii sunt dulceata care rupe firul, picatura cu picatura sorbim din noi si mergem inainte, mereu convinsi ca daca noi suntem oameni si viata ne va considera ca atare.

Viata e o minciuna, viata e un petec de hartie ars in bataia vantului, ce repede se stinge si din nimicul care ramane , nici amintirile nu mai inseamna nimic.

Nu s-a sfarsit, nu e gata, dar de unde atata optimism?Da-mi doamne putere sa sufar, ca nu stiu sa ma bucur, da-mi doamne inima sa plang, ca nu stiu sa rad, da-mi doamne nopti fara somn, ca zilele trec atat de repede.

Sarutul rece al vietii, sarat si sec, o banala samanta de floare intr-un camp de buruieni.Exista sansa?

Nu ma uita, nu ne uita, nu ne uita....tine icoanele la piept. lipite de piele si simte-le freamatul.,simte-le atingerea, impreuneaza-ti mainile si strangele si apropie acele bucati lipsite de viata, de inima ta.Lasa oamenii care inseamna ceva sa fie totul, si oamenii care nu inseamna nimic sa fie ceva, fa din tine totul si nu pierde nimic.Cateodata dureaza o viata sa simti un minut, cateodata timpul zboara prea repede si ratezi clipa aia, o viata traita in zadar. Momentele creeaza amintiri, clipele vise , iar din zile faci altar de rugaciune si speranta.

Daca doare ,doare, asta e, dar daca nu doare, de ce doare?Are un gust amar........dar macar are gust

De vis

2011-05-07T17:17:00.001+03:00

Aici

In mijloc de campii

In iarba

Statea baiatul

Si sprijinit

Cu umarul de el

Aluneca

Copacul

Parfum

Un galben pal

Sclipea 

O papadie

Urca usor

Pe frunza ei

Un rau

De bucurie

Vant

Pribegea prin spic

De grau

Copilaria

Saturn
Planeta in extaz
Si stele
Nebunia

Un gand

 In fir de aur

O viata 

Un miracol

Destin

Un pas in doi

Nestiutor 

Oracol.

Unde este ?

2011-04-24T13:24:00.003+03:00

In jurul mesei toata

Sta lumea adunata

Un gol cu sase locuri

Doar unul le priveste

Nu e nici veselie

Nu e nici harmalaie

Nu e nici voie buna

Tristete si nimic

Si cautat zadarnic

A fost si-o sa mai fie

Urasti singuratatea

Parfumul ei sarat

Sorbi des din ceasca uda

Cafeaua amaruie

Amara e si viata

Amar e, si pustiu

Nu stiu cine esti, nu stiu cine sunt

2011-04-23T21:46:00.000+03:00

Cine esti? Cine te-a creat atat de imperfect, cine te-a lasat prada deziluziei ca esti asa cum trebuia sa fii? Iti daram toate visele ca pe niste piese de domino ciobite , nu ai nimic, probabil nici nu ai avut vreodata, ai fost o continua iluzie, ai simtit dar nu ai stiut ce, ai trait dar nu ai vazut tot, ai suferit mai mult decat trebuia si fericirea?? fericirea este o felie de paine uscata aruncata pe strada , la prima ploaie nu mai ramane nimic din ea.
Si dupa atata vreme nu stii absolut nimic, cauti raspunsuri in ochii unei umbre care iti zambeste fals dintr-o oglinda murdara si patata de grasime, grasimea chipului tau trist si plin de batranete.Nu stii cine esti, nu stii incotro s-o apuci si cel mai dureros dintre toate, nu stii de unde sa pornesti primul pas, pasul ala care te va arunca intr-o lume noua plina de sanse.Le spui altora cum sa-si traiasca fericirea, ca si cum cand tu ti-ai trait-o pe a ta, insa adevarul e ca nici macar n-ai gasit-o. Nu stiu cine esti pentru ca nu stiu cine sunt, nu stiu cine sunt pentru ca nu reusesc sa ma inteleg, dar pe tine....pe tine te inteleg perfect...de ce sunt eu mai complicat? Masor fericirea in cuvinte si am reusit sa scot o fraza...nu stiu cine sunt...asta ma face fericit?

E mai usor sa crezi ce vrei tu decat ce trebuie

2011-04-11T21:57:00.002+03:00

Pentru ca suntem incapatanati, orgoliosi si pentru ca avem gandurile inveninate de rautate si ura, pentru ca suntem oameni.
Naivitatea un esec, bunavointa un defect, eu vreau sa cred in oameni, de ce sa nu fac asta?
Vreau sa fac asta pentru sentimentul ala de neputinta pe care il simt de fiecare data, sa simt ca ma arunc intr-un gol imens , fara teama, fara sa-mi fie frica macar o secunda ca gresesc, fara sa ma uit inapoi, mereu inainte.
Suporti cu stoicism orice bariere si orice piedici ti s-ar pune, pentru ca undeva acolo sus, la capat de drum, te asteapta mereu lumina, lumina aceea calda care te inconjoara si te imbratiseaza ca un element viu al naturii tale, .
Sa nu ne fie frica de esec, sa nu ne ingrozeasca fericirea, sa nu ne pierdem capul in siroaie fierbinti de ganduri, pierdem clipe pretioase menite pentru iubire, menite pentru atingeri si sarutari pasionale, preludiul unei iubiri care niciodata nu va fi eterna, dar care va porni de la o scanteie si va arde intens , prefacandu-ne in scrum, apoi vantul ne va purta pe bratele lui, contopindu-ne intr-un nor de praf.
N-a zis nimeni ca e usor, n-a zis nimeni ca indoiala si teama nu te vor curpinde, ca mintea nu se va odihni o secunda, cautand mereu alte si alte ganduri, pe care sa le modeleze si sa le intoarca de pe o parte pe alta.
Dar asta e dragostea, gelozie, neputinta, teama, nesiguranta, insa niciodata aceste sentimente nu vin singure, vin cu siguranta data jumatea plina a paharului, clipe ce nu merita uitate, momente pe care le simti pentru totdeauna, pe buze curgand usor pe umeri , oprindu-se in palma, si cand o deschizi , ele o sa fie acolo, ca niste picaturi de roua calde, prima ploaie de amintiri si niciodata ultima.
Ingeri si demoni deopotriva, dam si luam fericire, surazatori si reci ca niste oglinzi miscatoare, nu ne cautam fericirea, intotdeauna ne gaseste ea pe noi.
Daca vrei sa crezi ceva, sa nu crezi nimic, dar cand crezi in ceva, crede pana la capat.N-ai idee cat de usor este sa crezi.......pasi marunti......pana la capat

aprilie 07 anul sa tot fie 2011

2011-04-07T22:09:00.001+03:00

Din nou singur, trecuse ceva vreme de ultima data, din nou o iau de la capat, din nou. Am obosit sa tot fac asta,, intotdeauna acelasi spirit, artificii, caldura....am pornit pe drumuri care s-au dovedit a fi fundaturi.

Le-am vazut o data cand m-am dus si inca o data cand m-am intors. Doua viziuni diferite, doi oameni diferiti, un eu entuziast, fericit, indragostit, atunci...un eu obosit si lipsit de dorinta acum. Cand am plecat ma simteam tanar si acum ma simt ca un batran istovit.

Nu regret, multe mi-au fost invatatura de minte , din unele n-am invatat nimic, pentru ca uneoi exista lucruri ce nu pot fi schimbate, lucruri ce iti definesc personalitatea , mai mult sau mai putin perfecta, uneori aproape deloc, insa intotdeauna vei ramane tu, schimbat in aparenta , dar vesnic neschimbat in esenta. Iti cunosti defectele, dar vazute prin alti ochi ti se par intotdeauna altele.

Vreau sa ma odihnesc, eu cu mine si pe mine insumi sa ma adorm pentru o vreme intr-o tacere surda, vreau sa vorbesc fara sa fiu auzit, vreau sa raspir fara sa fur din aerul altcuiva, vreau sa vreau, sa-mi stavilesc depresiile prin mecanismul vesnic garantat numit munca pana la epuizare, vreau sa nu mai dorm, vreau sa simt oboseala in oase, in varful ploapelor, vreau sa ma distrug ca sa ma reinventez inca o data, poate mai bun, insa daca nu va fi asa, poate nu mi-a fost dat sa simt asta.Intotdeauna exista o noua zi, intotdeauna un nou inceput...si daca nu....mereu gasesc un nou sfarsit.

Viata

2011-04-06T21:21:00.000+03:00

Am avut o pagina intreaga

Cu povesti frumoase din hartie

Am rupt-o-n doua

Si mi-am impartit viata la doi

Am plecat cu jumatatea mea

In alta viata

Am facut din nou dragoste

Si-am impartit la doi

Mi-a mai ramas un sfert de viata

Pe care s-o traiesc odata

Daca o mai impart cu cineva

Imi va mai fi de ajuns?

Am visat ca nu conteaza

Pentru ca ultimul colt de pagina ramas

Va fi mereu la mine, in inima mea

 Iar pe el e scris...iubire

A fost

2011-03-30T19:30:00.000+03:00

Din mine-adanci rasare seva

Insiropate mi le-aduci

Nu stiu ce vrei,imi e totuna

De unde vi, unde te duci 

Nu ti-e nici dor, nu ti-e nici sete

Iar ochii tai rascolitori

Armate ar putea sa-mbete

Numai pe mine nu ma vor

 Sinceritate n-am sa scutur

Si nici minciuna sa astept

Ce poti sa ceri cand n-ai nimic 

Cand totul e mai mult perfect

Doamna mea, viata

2011-03-29T17:34:00.001+03:00

Simt un dezgust, fiinta mi-e amara

Credeam ca-i dulce, da-i ciudat

Cum poti sa crezi ca nu e bine

Cand doar asa-i adevarat

Ce-ti fac ideile din ganduri

In gandurile tale tac

Te razgandesti a mia oara

A mia oara ce sa fac

Stupid, o lacrima la tine

Si idiot ma vad cum rad

Strang strans ideile in mana

A fost odata un cuvant

Asa incep  toate din apa

Si din nimic toate rasar

Dar florile ce nu-s udate

Ele pe lume-n veci n-apar

Si cine-s eu sa zic ce-i bine

Nu sunt nimic, nu esti nici tu

Mereu urat la despartire

Mereu frumos la inceput.

Flori de menta

2011-03-13T22:18:00.000+02:00

Colturi de piatra stralucind in lumina palida a soarelui, un gandac coborand pe un tobogan facut dintr-o frunza de nuc, ultima picatura de roua scurgandu-se intr-un ochi de apa verde smarald, parfum de menta.....cobor pe poteca ingusta spre lacul in care mi-am pierdut copilaria, cobor trepte de molid imbibate in smoala neagra si fierbinte, iar pe talpi mi se lipesc pietricele albe ca varul si uscate de soare, asta e drumul meu?

Ma apropii de apa, menta ma ameteste,ii simt racoarea pe piele, o transpiratie rece si stropi de apa care inteapa.Sunt inconjurat de viata , dar imi lipseste culoarea.

Cat mai dureaza drumul asta?cat o sa mai cobor?Mai cobor? sau ma arunc in marea de flori de menta ce-mi tulbura mintea?vreau aici...aici sa se opreasca toate, aici sa-mi gasesc linistea, in farmecul indescifrabil al frunzelor verzui, in imbratisarea trunchiurilor de copaci, in umbra ramurilor ciobite de soare, in zumzetul unor albine pestrite, astept noaptea.

Vreau ca licuricii sa-mi lumineze noptile racoroase si sa ma apere de ploaie, vreau ca luna sa-mi fie amanta si sa ne prinda zorii diminetii iubindu-ne in taina, vreau ca soarele sa-mi incalzeasca gandurile si sa mi le faca mai luminoase si ofer in schimb eternitatea viselor mele, statornicia pasilor mei pe drumul vietii si caldura sufletului meu, intr-un pachet mic si auriu cu parfum de menta.....saruta-ma .

Nu e nimeni pe drum

2011-03-09T20:15:00.000+02:00

Nu e nimeni, nu sunt nici norii, nu sunt nici petalele de trandafir, nu e nici cald, nici ploaie. Nu e sunetul pasilor pe caldaramul sticlos, nu sunt vocile calde ale oamenilor, nu e nimic, doar o ceata plina de fantasme.Aceeasi banca tocita de ploaie si vant, aceeasi fantana moarta si goala, nu mai e nici parfumul teilor, nu mai sunt nici atingerile, nici privirile....s-au dus toate.
In mijlocul drumului, vocea lui, ecoul, se pierde sters intre tufele de liliac uscate de pamantul ars si copt. A trecut pe langa casa ei si a privit printre zabrelele ruginite, si atarnat de ele si-a plans amarul. Imaginea ei pe scara, rasul ei cristalin, erau prea mult.De ce n-a iubit mai mult? de ce n-a cumparat mai mult timp?de ce nu mai e fericit?
Sub nucul cel batran din spatele aleii, facuse el mai demult un leagan pentru ea, o vedea zburand si acum , in rochita ei albastra si cu ciorapeii aceia mici si albi , de care el se lega mereu si o tachina.De ce nu ii placusera niciodata acei ciorapi ?ar fi putut sa minta, sa spuna ca ii plac, dar n-a facut-o niciodata, de-ar fi stiut...
O picatura de sange se prelinse pe camasa lui, undeva sus mana lui taiata de ascutisul zabrelelor, atarna moarta si obosita.
N-am stiut niciodata sa masor timpul, stiu numai ca viata mea s-a oprit, acum nu-l mai masor in minute, il masor in eternitate.
Se aseza pe bordura tocita, se mai vedeau inca urmele iubirii, cuvinte scrijelite stateau marturie ca ea n-a fost un vis, iar el inca visa.
Atinse cu degetul, usor, timid, cuvinte scrise de ea....si simtii cum il taie, cum ii sapa in inima si il omoara, fiecare cuta,fiecare dara,fiecare sant taiat in piatra dura, devenea calaul suferintelor lui.
Iarta-ma, iarta-ma ca nu pot merge mai departe, iarta-ma ca promisiunile mele sunt praf si se transforma in vant. Nu pot sa uit ca am existat, nu pot sa privesc inainte cand tot ceea ce sunt eu este inapoi.
Porni din nou agale pe strada pustie.Fiecare piatra, fiecare umbra, fiecare fir de praf o atinsese, in fiecare dintre ele ramasese o urma de ea, le-ar fi furat pe toate, ar fi adunat urma cu urma si ar fi creat-o din nou.
O picatura de parfum, o umbra , un gand, o raza......si vocea ei cantand necontenit in mintea lui.Te voi avea din nou, daca nu in lumea asta , atunci in cealalta, o sa te caut pana o sa te gasesc, iar de data asta, n-o sa te mai pierd..niciodata.

sursa foto

Cine sunteti voi?

2011-03-07T12:31:00.000+02:00

Ma uit in fiecare zi pe statcounter si va vad.
Va vad cum intrati, cand, de unde....vad ce cititi, vad ce recititi, vad cat timp stati citind.
Dar nu va cunosc, nu stiu ce fel de oameni sunteti, nu stiu cum sunteti...mi-ar placea sa stiu....cine sunteti voi?
Mi-ar placea sa va cunosc macar atat cat ma cunoasteti voi pe mine....orice e mai bine decat o statistica, eu sunt pentru voi un nume, voi sunteti pentru mine numere, nu toti, dar marea majoritate.Urasc anonimatul, asa ca daca simtiti nevoia, iesiti din anonimat, mi-ar placea sa stiu....acelasi...cine sunteti voi?

Astazi

2011-02-28T16:15:00.001+02:00

Astazi m-am jucat de-a Dumnezeu,

Am luat ceva ce nu-i al meu

Si n-am dat niciodata.

Azi, am luat viata

Am luat copilul unei mame,

Fratele unei surori

Si fiul unui tata.

Azi am luat lumina si am facut intuneric.

..sunt un criminal

Astazi m-am jucat de-a Dumnezeu,

Fara sa vreau.

Cand facem dragoste

2011-02-20T13:12:00.002+02:00

Am facut dragoste cu tine

Cu lumina aprinsa

Ti-am sarutat corpul

Umed si greu

Ti-am atins sanii

Lipti de mine

Corpul tau fierbinte

Ardeam sa te am.

Ti-am strans in palme fundul

Parfumul pielii tale

Copila fara nume

Cu ochii plansi si tristi

Ma faci sa uit de mine

Cand corpul tau dispare

Ocean de asternuturi

Pictat cu sfarcuri roz

Si la sfarsitul noptii

Eu te-am avut pe tine

Tu m-ai avut pe mine

Sa nu uitam ce-a fost

N-a fost doar amintire

Iti simt pe buze forma

Curgeam usor pe tine

Inca astept sa curg.

de Sovaiala Alin

Iubire interzisa

2011-02-19T21:08:00.001+02:00

Copacul din padurea adormita

Pe lespezi mari isi plange veacul

Inchide ochii o secunda

Nu e speranta, nu-i copacul.

Sirop de lapte curge luna

Peste altar de stele moi

Privea in sus la cer copacul

Dar cerul nu privea-napoi

Un nor pe cer striga furtuna

Si ca misterul efemer

Ca cerul nu este niciuna

Niciuna nu este la fel

Soldati coboara pe campie

Sunt umbrele a doi cocori

Plangeau barbatii in nestire

Adio mama, simt ca mor

Povestea sta si nu mai stie

Ce-a fost, ce e si ce va fi

N-a mai ramas decat o dara

Un rau curgand printre campii

Ce am, ce ai?

2011-02-19T20:35:00.000+02:00

Ce patetici suntem,egoisti si prosti.Imi pasa, imi pasa, tie iti pasa?Du-te dracu cu tot ce insemni tu.Nu te mai suport ma, intelegi? Nu iti mai suport superficialitatea si ..esti atat de patetic.Tu auzi cand vine vorba de altii, dar cand e despre tine vrei sa fii ascultat.Mi-e scarba de tine, mi-e atat de scarba ca existi, iar eu exist in jurul tau, trecator in ochii tai si uneori ma vezi, dar de cele mai multe ori nici nu stii ca exist, iar existenta mea te deranjeaza, de ce jigodie?Nu e loc pentru toti?Ma vrei cand vine vorba sa ma calaresti si sa ma sugi de viata, dar cand iti cer ceva sunt ca un paduche si ma numesti TU pe MINE lipitoare???Of gandule, de ce nu te opresti tu la o idee?de ce nu ramai tu in tara gandurilor verzi si alergi de nebun in cautarea gandurilor rosii, ce-ti lipseste?ce cauti cu atata inversunare, de ce iti vinzi viata pentru un pumn de mizerie?

Ce cruda esti viata, ce cruda esti cu mine, cu el, cu ea, cu ei, cu restul si cu cei care nu exista, ce cruda esti cand noi ti-am oferit totul , ti-am oferit in avans zilele noastre, iti apartinem, tu de ce nu ne apartii noua?

In ziua in care ne-am vandut viata, am luat cea mai mare teapa.Am semnat ca niste idioti condamnarea la munca silnica in folosul altora.

Suntem sclavi, dar nu ne cunoastem stapanul, ce poate fi mai injositor de atat?Vite lipsite de curajul de a musca din sange, de a ne apara libertatea, lipsiti de vointa de a lupta.

Ce am eu?Nimic........Ce ai tu........tot nimic........si restul?

Leapsa de la o printesa urbana :)

2011-02-07T19:23:00.001+02:00

Trebuie sa scot repede 7 secrete despre mine, hmmm, nici nu stiu daca am atatea, sunt ca o carte deschisa si larg la gura pe deasupra, nu stiu sa fi putut pastra un secret vreodata.

1.Prima data in viata mea cand m-am indragostit s-a intamplat la varsta de 6 ani, eram la gradinita si m-am indragostit de o colega de grupa, care s-a mutat cu parintii si tot aia a fost si prima deziluzie:))am suferit mult, nici nu vreau sa va povestesc:))

2.Am cantat in corul scolii, pentru cine nu stia, si am fost dat afara, nu pentru ca nu stiam sa cant, ci pentru ca mi s-a ingrosat vocea si ieseam in evidenta:)

3.In liceu, printr-a 11-a, am iesit cu prietenii in oras la o bauta, m-am imbatat atat de tare incat am pierdut vreo 10 minute din viata mea, pe care nu mi le amintesc nici in ziua de azi.Tot in noaptea aia am cunoscut si o fata al carui nume nu-l stiam a doua zi cand ne-am vazut:)

4.Am fost exmatriculat din facultate de doua ori, prima data pentru doua credite pe care nu le-am facut, a doua oara degeaba, dupa asta m-am si lasat de facultate, nu mai suportam atata prostie.

5.Am dat de permis de 7 ori, s-a dus un dosar si cand l-am facut pe al doilea am luat din prima:)ce ti-e si cu norocul asta:)))

6.Inca una tot de la gradinita, lumea nu stie, dar la serbarea de sfarsit de an, memorasem toata serbarea cap coada, fiecare poezie, fiecare cantecel.am terorizat-o pe mama doua saptamani saraca:))

Si acum ultimul secret pe ziua de azi, sa vedem, sa vedem ce mai este pe acolo:)

Asta e cel mai mare secret, daca vrei ceva de la mine, daca vrei sa ma convingi de ceva, daca vrei sa-mi dai o veste proasta si nu vrei sa am supar.....felul meu preferat de mancare este salata de beof cu chiftelute, as ucide pentru asta, sunt asa disperat dupa incat de fiecare data cand am ocazia nu ratez, am fost in vizita la persoane straine si le-am cerut (fiindca aveau) salata de beof:))))Dau mai departe leapsa tuturor celor care imi citesc blogul si pe care ii urmaresc in mod constant, o sa intru pe blogul fiecaruia si o sa va fac capul calendar pana o sa aflu cele 7 secrete:)

Ma parodiaza constiinta

2011-02-06T21:18:00.000+02:00

Am incercat sa-i spun ce sa gandeasca, nu m-a ascultat.Uneori are o minte proprie, ascunsa de a mea si simt ca ma judeca.Judecat de propria constiinta.Cine i-a dat dreptul asta, adica daca n-as fi eu, ea n-ar exista,de ce are constiinta mai multe drepturi ca mine?

Stim amandoi la fel,poate cu un plus de partea ei, care stie si acum lucruri pe care eu mi le-am impus sa le uit.

Cand eram mai tanar, visam sa am o constiinta curata, imi imaginam cum nimic in lumea asta nu-mi va pata constiinta, si asa a fost, mi-am patat-o eu insumi, m-am ferit de tot si de toate, insa cand a venit vorba de mine, n-am reactionat deloc.Cum poti sa lupti cu constiinta?Ce sa-i spui?cu ce s-o amagesti?cand ea stie tot.

Dupa o vreme mi-am creat prorpiul eu, diferit de eul proiectat de constiinta mea.Mi-am facut eu eul, dupa chipul si imaginatia mea, si a mers o vreme, dar acum constiinta ma imita, ma parodiaza, rade de mine si ma umileste, se lupta cu fiinta mea si distruge tot ce am creat, o numeste fals si nepotrivit.

Oare eu sunt cel narcisist sau ea?

Marea mahmureala

2011-02-05T21:13:00.001+02:00

Aseara am comis-o, m-am imbatat tare de tot si am ajuns acasa undeva tarziu in noapte.O fac rar, dar cand o fac o fac bine.Azi am avut o zi grea, e noua seara si inca ma mai resimt, o stare de rau generala de care sper sa scap dupa inca o noapte de somn.Si n-am facut decat sa merg la un fotbal in sala cu baietii, si am ajuns ca vai de mama mea azi-noapte pe la doua.Sa-mi fie rusine?n-am pentru ce.Vreau sa cred ca nu m-am facut de ras.Doamne ce rau iti e dupa, daca as fi stiut jur ca nu beam nici macar o bere, dar apoi opt, sau cate or fi fost.Si cel mai rau imi pare de pizza aia pe care n-am terminat-o, azi de dimineata imi era dor un pic de ea, o lasasem pe farfurie singura azi-noapte.Am inceput dimineata bine, am tras draperiile pt ca ma durea capul si ochii de la atata lumina, am baut tone de apa, am luat niste pastile si am avut noroc, m-a mai lasat durerea de cap, am si mancat undeva spre dupa-amiaza, in rest..toate bune si frumoase.Insa nu mai bea, n-o sa mai beau pentru o foarte lunga perioada de timp. ma cunosc, am tras una tare azi-noapte si efectele ei o sa reziste pentru o vreme.Ce sa zic, nu faceti ca mine, faceti ca voi si nu beti niciodata mai mult decat va tin balamalele.Eu asa fac si intotdeauna ajung pe picioarele mele acasa.Somn usor va spun, ca eu unul abia astept sa vina:)

Nu plange fata

2011-01-30T23:42:00.000+02:00

Cu lacrimi mici ca bobi de roua
De pe icoana fetei tale,
Privirea ta si-aroma urii
Din fiecare muschi tresare.

Cand dragostea nu e destul
Zadar ti-e inima fecioara,
Daca din mintea lui s-a dus
Ce-a fost candva,odinioara.

Nu plange, dragostea nu-i una
Ti-au spus-o toti, si au trait,
Nefericirea ta nu-l face
Pe el deloc nefericit.

Deschide ochii si priveste
Spre cerul alb si instelat,
Incepe-ti viata de la capat
A ta cu-a lui s-a terminat.

Cand dragostea o sa apara
Cu un sarut nepretuit,
Adu-ti aminte unde esti
Sau cat de mult ai suferit.

Si pretuieste tare clipa
Timpul e timp, nu s-a oprit,
Nu-ti irosi pe nimeni viata
Esti tu, a ta, la nesfarsit.

de S.A

sursa foto

Ganduri

2011-01-28T17:09:00.002+02:00

Vorbesc ei doi si lumea e mirare

Trecut-au ani de cand n-au mai vorbit

Si vocile se-mpreuneaza 

Ies calde ,aburi din pamant

N-as fi crezut s-aud veodata

Vorbind doi oameni ce-au pierdut

 Dorinta de a fi vreodata

Aceeasi parte din cuvant

Si stau si-ascult si nu ma vede

Nici el, nici ea, si e stingher

Sa stii ca tot ce-auzi acuma

 E parte din n-a fost la fel

Au fost si lacrimi si durere

Toate s-au dus , toate-au plecat

N-a mai ramas decat tacere

Chiar de vorbesc, s-a terminat.

parintilor mei.....

..si dupa ce am scris asta repede, mi-au trecut asa hipnotic prin minte atatea amintiri......regretele le-am sters cu lama de pe tample...erau adanci si pline de durere....acum sunt doar urme sterse, a ce a fost odata.

sursa foto

27 ianuarie 2011

2011-01-27T19:07:00.000+02:00

Draga jurnalule, asa incepeam cand aveam 14 ani si scriam intr-un caiet mic , cu niste coperti scortoase.Am dat ieri peste el, are foile indoite, nu mai are coperti si pare abandobat, daca nu chiar este.Frig, frig afara, eram la munca azi si imi inghetau degetele.Dar e frumos, e iarna, ce naiba?Cand eram mic ieseam din casa dimineata si ma mai intorceam seara, nu-mi pasa de frig sau de orice altceva.Am devenit prea sensibil, trebuie sa recunosc.Imi place cum scartaie zapada sub bocancii grei atunci cand merg asa aiurea,ce fericire simti cand urmele tale sunt primele urme intr-o mare de zapada proaspata, iar la intoarcere sa incerci sa calci pe aceleasi urme, complicat recunosc.Jocuri de copii,frumoase jocuri de copii.In rest, viata e grea, a inceput sa ma dispere goana asta dupa bani, ma gandesc serios sa fug in lume, poate mai gasesc o insula pustie undeva unde sa mananc banane si sa beau apa de izvor.Pana si visele iti par imposibile zilele astea.Azi e joi parca? a trecut si saptamana asta....ce repede trece timpul cand te "distrezi".........rahat

Prin ochii mei

2011-01-24T17:11:00.000+02:00

...iti mai aduci aminte de soare? si de reflectia caldurii in globul de cristal, ochii tai...simteam caldura si o toropeala nesincera imi furase gandurile...era doar chipul tau si desfatarea unui apus, singur, gonit de noapte...

..am vrut sa fiu un lac, in care lacrimile tale sa se piarda, un fir de iarba pierdut intr-un ocean de roua, vedeam pestii cum se inchinau la soare si cum ii intorceau spatele acolo in adancuri, unde si gandurile noastre se ascund....

...era un ocean de spice si toate imi brazdau talpile cu taieturi mici si usturatoare, imi pierdeam mintile inchis intr-o padure atat de mica , paream un capcaun ce nu-si gasea drumul spre casa...dar soarele era ghidul meu si imi lumina calatoria...spre nicaieri

...apus gandeam, apus mi-era privirea si spre apus aveam sa ma indrept, pentru ca nimic in lumea asta nu e mai frumos decat un apus de soare, e asteptarea si frenezia care te cuprinde , e linistea ce te-nconjoara si visul ce-l astepti in suflet...e dragoste si mai presus de toate e iubire, de tine, de mine, de noi.

fotografii Sovaiala Alin

Spune da

2011-01-23T15:09:00.000+02:00

Dragoste cu de-a sila nu se poate, dar totusi eticheta ne retine din a ne da dracu....suntem niste curve, poate cel mai frumos lucru care ni s-a spus vreodata, cel mai mare defect al nostru este ca spre deosebire de adevaratele curve, ele au mai multa moralitate ca noi. Te-as injunghia in spate daca asta mi-ar face visele mai colorate noaptea, ti-as rade in nas si te-as scuipa daca as crede ca te pot umili mai mult decat o faci tu singur.Societate, ce dracu reprezinta societatea cand noi nu mai facem parte din ea de secole?Ne uitam unii in ochii altora si ne privim cu atata ironie si cu atata dispret, nu-ti vine a crede ca odata imparteam aceasi saracie si mancam acelasi rahat, pe o banca retrasa, la marginea lumii.
In ziua in care ne-am uitat, eu pe voi, voi pe mine, voi pe voi, am zis ce dracu e asta?de ce am ajuns aici?
Am vrut sa iau vina asupra mea, pentru toti si pentru toate, dar de ce?Doar ca sa te simti tu mai bine? sau voi, sau ei? duceti-va in pula mea mi-a zis singurul meu neuron ramas intact dupa obsesia de a-ti face prieteni, ce au ei mai mult ca tine, ce ai tu mai putin decat ei? frumusetea e trecatoare, inteligenta e un rahat istovitor, atata timp cat abuzezi de ea, puterea este arma frustratilor....ce am eu si ce aveti si voi, pentru ca sincer mie imi pare ca semanam. Tie nu ti-e teama de moarte? tu nu esti om? un pumn in bot nu te doare si pe tine asa cum ma doare si pe mine?....imi vine sa rad, mi-am adus aminte("grijania matii" ). Hilar, viata e atat de amuzanta si de patetica, insa imbracata bine in dorinte si sperante chiar are un inteles......noi nu traim pentru noi, traim pentru existenta noastra.......animalele exista pentru a trai.....nu e absurd?

sursa foto

Nu te bucura, inca n-am murit

2011-01-14T20:24:00.002+02:00

Ti-am spus, nu vreau, nu vreau sa cad in uitare, nu vreau sa ma pierd, nu insemn mare lucru, dar ceea ce insemn reprezinta totul pentru mine.
Am inchis ochii, o data , de doua ori ; am inchis ochii pana n-am mai putut sa-mi lipesc pleoapele si abia atunci am realizat : Eu pentru cine imi traiesc viata, pentru mine sau pentru tine?
Stiu ca sunt egoist , nedrept, nesigur si murdar in ganduri si sentimente, dar mi-am pastrat principiile, mi-am pastrat nesiguranta si am dreptul sa spun nu.
Nu, nu mai vreau. Nu mai vreau o viata lipsita de bucurii, nu mai vreau o viata contopita cu alta viata, contopita cu alte vieti, contopita cu lumea.
Sunt eu si eul meu ma vrea doar pe mine, ma cunoaste, imi stie lipsurile si mi le justifica prin atitudine inofensiva, am drepturile mele stii?
La inceput n-am stiut ce sa fac, la inceput eram dorinta si indecizie, am trecut prin toate starile asa cum trece apa, am plans, am fiert si-apoi am inghetat, nu-mi mai pasa.
Sunt marul discordiei, dulce-amarui, copt si stricat, verde si acru, toate sub aceasi coaja plina se zgarieturi, atarn de un fir de ata, capacitatea de a nu ceda, de a nu ma lasa prada deznadejdii, nu vreau sa mor.....sau sa imi ucid viata.
Ma urasti, asa cum toti ma urasc, radeti cu fata la mine si radeti si cand ma intoc cu spatele, ce va face mai fericiti?ca plec sau ca nu mai vin?
O sa trec ca amarul prin viata si o sa-mi scuip sfarsitul ca pe o boala ce o aveam dintotdeauna, satul de suspine si de regrete, nu mai sunt cine am fost si nu vreau sa fiu cine voi deveni, am ajuns in punctul in care nu mai stiu sa exist, daramite sa traiesc, sau sa cunosc fericirea, ce inseamna fericirea?
In nici un caz rana cheilor trantite pe masa la plecare, in nici un caz lacrimile varsate pe fereastra, nu merit sa va merit sa ma meritati.
Si totusi vreau sa-ti spun ceva, nu te bucura, inca n-am murit...

sursa foto

Istorie romaneasca in fotografii. Piatra Neamt

2011-01-12T14:42:00.000+02:00

Cine a fost in Piatra Neamt?Eu nu...si imi pare un pic rau....ai ce vedea.Cine s-a nascut in Piatra Neamt...sunteti norocosi, chiar daca voi poate nu o stiti.As fi vrut sa scriu ceva destept despre Piatra Neamt....dar n-am nici cea mai vaga idee.O sa ma uit la poze cu voi si o sa-mi imaginez locuri pe care nu le voi vedea niciodata, pentru ca probabil ele nu mai exista, sterse de amprenta timpului, distruse insa de oameni si nu de vreme.Raman tot la litera P, a fost Ploiesti acum Piatra Neamt, urmeaza....naiba stie ce urmeaza, poate Bucuresti , poate altceva....surpriza.Pozele astea le-am primit de la cineva care a fost profund sensibilizat de pisalogeala mea cu privire la orice poza veche posibila in lumea asta, si caruia ii multumesc foarte mult.

Inceputul inceputurilor.A fost odata ca niciodata Piatra Neamt:

1926 Vedere generala din Piatra Neamt,in centru se poate recunoaste strada Petru Rares, Prefectura si fostul Gostat, actualul magazin Dacry

Anul 1926, Gara din Piatra Neamt, cladirea, antreprenor Carol Zane, a fost inaugurata la data de 2 octombrie 1913

Anul 1925, Strada Stefan cel Mare din Piatra Neamt, in stanga se poate recunoaste cladirea in care functioneaza policlinica cu plata

Anul 1924, Pavilionul parcului "Cozla" din Patra Neamt, ars la data de 12 mai 1924, incendiul distrugand Pavilionul Central, cel de muzica si locuinta unui brigadier

Anul 1920, Piata Agroalimentara din Piatra Neamt, desfiintata in anul 1932

Anul 1922, "Chioscul gospodinelor" , parcul "Cozla" din Piatra Neamt

Anul 1920, Hotel Continental din Piatra Neamt, construit pe aproximativ aceasi locatie actualemete restaurantul Happy Food din zona centrala

Anul 1928, Bulevardul Emil Costinescu din Piatra Neamt, actualmente Bulevardul Republicii

Anul 1924,Palatul administrativ din Piatra Neamt, ridicat intre 1910-1912, inaugurat in iunie 1913, actualmente Muzeul de istorie si Arheologie

Anul 1912, strada Petru Rares, Hotel Regal si viitoarea Piata Mihail Kogalniceanu

Anul 1924, Piata Mihail Kogalniceanu din Piatra Neamt

Marsul porumbeilor, ulii sunt de vina

2011-01-06T19:45:00.001+02:00

Suntem ulii si porumbei, nu ne-am nascut egali si n-am avut niciodata aceleasi sanse.Nu exista un tipar dupa care divinitatea sa ne fi plasmuit in toata splendoarea noastra si nu exista nici un plan divin pentru noi, ne nastem, traim si murim asa cum fac si animalele , asa cum fac si plantele , asa cum face tot ce are viata in lumea asta.Nu suntem speciali doar pentru ca gandim, gandurile noastre sunt uneori de rahat, nu suntem speciali pentru ca vorbim, vorbele noastra ranesc pe cei din jurul nostru, nu suntem speciali pentru ca putem, uneori privim impasibili si nu facem nimic, chiar daca putem. Unii dintre noi sunt ulii, au fost , sunt si vor ramane vesnic asa, pentru ca lumea are nevoie de ei, avem nevoie de pradatori, altfel ar fi prea multa prada, porumbeii.Unii dintre noi suntem porumbei, ne plangem soarta, ne vaitam si ne caim amarnic si blestemam soarta pentru ca nu ne-a harazit sa ne nastem ulii. Nu suntem egali, pentru simplul motiv ca egalitatea nu este ceva real, este o idee pe care ei porumbeii au nascut-o tocmai pentru a-si obloji frustrarea. Nu poti fi porumbel daca ai fost uliu si nu poti fi uliu daca ai fost porumbel, nu e natural si ca urmare lipseste argumentul unei asemenea tranformari. Viata poate fi frumoasa si ca uliu si ca porumbel, depinde doar de tine sa ti-o traiesti pe masura fiintei tale.Suntem ulii si porumbei, nu putem trai unii fara altii, nu putem exista inchisi in caste create imaginar de mintile noastre speriate sau cuprinse de sentimente de preamarire, pentru ca ideile nu au aripi, ideile nu se masoara, ideile sunt simple, unice si valoarea lor este nemasurabila.Au vrut sa fie ulii, dar le-au taiat aripile si n-au ramas decat porumbei, porumbei cat vezi cu ochii, tristi, lipsiti de convingeri si de curaj, porumbei striviti sub gheara de ulii, asta suntem noi.....cine e de vina?natura, ca ne-a dat aripi, dar nu ne-a invatat si sa zburam.

sursa foto

Caro Emerald - A Night Like This

2010-12-29T16:24:00.002+02:00

eu sunt innebunit dupa melodia asta, de ce zic unii ca e naspa?:)))

Hai sa tusim impreuna

2010-12-29T15:38:00.000+02:00

N-am scapat nici anul asta, am racit iar. Abia astept sa castig la loto si sa-mi petrec toate sarbatorile de iarna in Dubai sau in Emirate pe undeva la umbra si racoare. Atat mi-a trebuit, o noapte in tren de la Campina la Cluj si am comis-o. Raceala masii. Acum tusesc, imi curge nasul si ma doare si in gat....am zis Craciun fericit din pat, infofolit in doua randuri de asternuturi si cu iubita mea deasupra capului grijulie, cu un pumn de pastile...(se prea poate sa si exagerez un pic, dar face povestea mai frumoasa)
A trecut Craciunul, n-aveam nici o indoiala, a trecut repede, asa cum o sa treaca si Anul Nou. Daca n-am spus nimanui nimic de sarbatori , asta este pentru ca m-am facut un nesimtit incurabil, m-am saturat sa tot dau si sa nu primesc nimic, iubesc spiritul Craciunului, dar mai da-l si dracu.Am avut surpriza sa vad ca au fost persoane care si-au lasat de la inima si m-au bagat si pe mine in seama cu niste urari, chiar daca a fost un sms, asa cum a primit toata lista lui, eu am fost politicos si am raspuns cu un apel telefonic, apreciez totusi, pentru restul...sa va fie de bine, nu asa cum mi-a fost mie, ca nu sunt rau, dar fiecaruia dupa suflet.
Sincer sa fiu nu consider definitorie chestia asta cu hai sa ne aducem aminte de noi de sarbatori, dar trebuie sa recunosc ca este un sentiment placut sa vezi ca n-ai trecut prin viata ca gasca prin apa, cineva acolo si-a adus aminte si de tine.
Ma bucur ca ninge, nu ma bucur ca nu ma pot bucura asa cum trebuie de asta, raceala asta nenorocita imi strica tot cheful , insanatosire grabnica iubitei mele, racita saracuta, mie si tuturor celor care mai petrec in halul asta, si daca nu ne mai citim anul asta, la anul sigur.Si uite asa trec in al 4-lea an de blogarit.Ce mai trece timpul, lumea a venit, lumea a plecat, eu am fost mereu aici si sper sa mai fiu. Hasta la vista lume....

sursa foto

Aduceti-va aminte....

2010-12-26T20:30:00.000+02:00

Romania pitoreasca

2010-12-22T18:35:00.000+02:00

Romani, pastrati-va traditiile, oricat de barbare ar fi, oricat de depasite si de patetice ar fi, sunt pentru ei, nu pentru noi. Lasati Europa cea simandicoasa sa zica ce-o vrea, tineti cu dintii de traditiile voastre, sunt tot ce v-a mai ramas.
Destul, e timpul sa punem piciorul in prag si sa nu mai stam ca milogii cu gura cascata la tot ce zice alde EU sau FMI sau cine o mai vrea o bucata din tarisoara asta, totul pana la traditii. M-am saturat sa ni se tot impuie capul cu traditii occidentale, traditii care nu ne reprezinta deloc si care fac din noi niste mascarici demni de luat in ras. Nu vi se pare ciudat ca noi suntem singurii care trebuie sa renuntam la ceva? De ce? Nu sunt oare ale noastre la fel de bune ca ale lor?sunt traditii doamne iarta-ma nu participam la facerea lumii aici.
Una peste alta este Craciunul, perioada a anului care abunda in traditii specifice fiecarei zone in parte , dar care striga in gura mare la unison, NOI SUNTEM ROMANIA!!!!!!
De ce sa nu fim mandrii de asta, dupa un an in care am renuntat la tot ce aveam, mai putin viata asta amara, acum e momentul in care primim, primim taierea porcului, primim colinda, primim Anul Nou si speram la un nou an, mai bun si mai impacat cu noi.
Romani, hai sa fim romani din nou, hai sa lasam prostia si incultura si ignoranta si toata zapaceala asta in urma noastra, hai sa ne bucuram de ce ne-au lasat stramosii nostrii si stramosii stramosilor nostrii, hai sa ne bucuram de paganismul acestei perioade din an, sa ne bucuram in tihna de absurdul si haoticul ce va veni sa ne inconjoare.
Am vazut atatea aberatii spuse despre faimoasa taiere a porcului inainte de ajun. Ce aveti oameni buni, nu sunteti normali? E o traditie de cand facea plopul pere si rachita miscunele, cum sa ne spuna niste neaveniti a acestor plaiuri cum sa facem asta, in ce conditii si cand...pai mai nene a crescut nea europeanul porcul cu mine tot anul? a muncit el sa-i de-a de mancare? nu...pai atunci sa ma lase frate sa fac ce vreau cu el, sa-l mananc cum vreau si sa ma bucur in liniste si pace de munca mea de peste an, n-o sa vina in veci un papagal imbracat in costum sa-mi spuna ca porcul nu mai trebuie injunghiat pe viu ci trebuie asomat intai, pai si unde e toata distractia? sa injunghii un porc care este adormit? pai asta nu e treaba de barbat, asta e joaca de copii, asa ca pun pariu ca in ciuda acelor amenzi usturatoare pe care statul le-a impus, peste 90 la suta din romani si-au taiat porcul asa cum a fost facut din mosi stramosi, statul sa ne amendeze pentru ce? pentru ceva ce noi nu vrem, pai si statul cine e nu noi? hai ca e de ras faza asta , dar trec peste.
Colinda. Eram mic si cred ca inca imi mai stergeam mucii cu maneca de la haine cand am mers prima data cu colindul.Eu eram mic, dar entuziasmul ce ma mana sa urlu ca diperatul Leru-i ler pe frigurile alea imi era atat de mare , incat tarziu in noapte renuntam sa mai bat strazile si ma intorceam acasa.Imi aduc aminte ca era o mare competitie cine vine cu traista cea mai plina de covrigi sau biscuiti sau bomboane. Ajungeai acasa si in mijlocul camerei, inconjurat de toata familia numarai prada. Si erai atat de mandru de tine, de nu-ti mai incapeai in piele, si povesteai cu lux de amanunte si despre cea mai mica baltoaca in care tu copilul prostut ai calcat din neatentie.Ce frumos era, ce se mai auzeau glasurile copiilor cu cantau colinda din casa in casa si cum luminile se aprindeau una cate una de la un capat al strazii pana la celalalt. Unde e frumusetea de atunci?Unde sunt cantece ce te ungeau la inima si te faceau sa fii mandru de limba asta atat de frumoasa? Ne-am sters cu toate la fund, neam nenorocit, avea dreptate cine ne-a numit asa.
Si vine Craciunul si vine Anul nou, mancam ca disperatii, dar altfel nu ne sta bine, bem in nestire, un cozonacel cald, o gura de vin cu scortisoara, o sarmaluta, un carnacior, un pic de toba, un pic de leber , mhmmm sa nu mai zic de o paine de casa coapta de o bunicuta calda si iubitoare care ai vrea sa traiasca vesnic, chiar daca numai pentru mancarea aia buna care te-a hranit de cand erai un fulg de nea.
Iubesc sarbatorile, cu familia sau chiar si atunci cand am fost singur, iubesc luminitele pomului, iubesc zapada, iubesc aburul care imi iese din nari si imi ingheata sprancenele, iubesc sa ma dau cu sania chiar daca n-am mai facut-o de ani de zile, iubesc nametii aia in care te afunzi pana la genunchi.
Iubesc sarbatorile, pentru ca oricat de rau suna, ne fac mai buni si mai pun la somn bestia din noi, bestie care a rupt si sa sfartecat tot ce a prins de-a lungul anului. Sa nu-i uitam nici pe cei nevoiasi, cei pentru care sarbatorile reprezinta un motiv de mahnire adanca, daca putem ajuta pe cineva, s-o facem, nu va fie frica sa faceti chiar si cel mai mic gest, din putin vostru impartiti, asa cum sperati ca altii din putinul lor sa imparta cu voi. Sa ne bucuram de sarbatorile astea ca si cum ar fi pentru ultima data si sa ne bucuram de oamenii din jurul nostru ca si cum nu i-am mai vedea niciodata. Sarbatori fericite tuturor si adormiti bestia din voi, macar pentru o zi......sa nu va para rau

Poza zilei

2010-12-19T18:15:00.000+02:00

De ce ne-au impuscat Leano?........de teama Nicule...de teama.

Istorie romaneasca in fotografii. Ploiesti

2010-12-19T00:23:00.001+02:00

Continui seria istorica a postarilor mele cu orase romanesti in vremuri de epoca care ma fac sa tanjesc dupa o viata tihnita la umbra unui tei, pe o strada prafuita a anilor 1900. Oare m-as fi integrat? fara calculator, fara net, fara kfc?:)) Oricum , lasand asta la o parte, istoria asta uitata a noastra trebuie sa iasa la lumina.Sa nu uitam, asta e sfatul meu, sa nu uitam ce-a fost, pentru ca timpul are mereu tendinte retro....

Panorama strada Regală şi biserica Sfânta Vineri, anii 1871

Hotel Europa anul 1900 (construit în 1886), cu apreciatul sau restaurant “Berbec

Fațada Pasajului Cooperativa anul 1923

Strada Lipscani anul 1925

Baia municipala din Ploiesti

Biserica Sf Imparati anul 1901

Blocul Socolescu anul 1936

Bulevardul si Muzeul ceasurilor anul 1920

Calea Campinii anul 1929

Casa Dr. I. Cloaje construita la sf sec. XIX

Piata si Calea Campinei anul 1921

Piata si Calea Campinei anul 1923

Piata si Calea Campinei anul 1926

Piata si Calea Campinei anul 1929(viitoare Ferdinand, actuala Republicii)

Cladirea Gheorghe Stănoiu (stanga) si Cladirea Stefan Herjenescu (dreapta) anul 1926

Cladirea primariei vechi anul 1926

Gara de Nord anul 1920

Gara de Sud anul 1930

Hotelul Carol anul 1925

Liceul Petru si Pavel anul 1931

Monumentul Vanatorilor anul 1901

Piata Unirii anul 1929

Piata Unirii anul 1940

Palatul Culturii anul 1940

Ce este dragostea?O stii?

2010-12-16T21:15:00.000+02:00

O casa cu multe usi, prin care intra si ies multi, dar ramane o singura persoana. Poate
Te iubesc.Mi-am mai spus asta....Ma iubesti? Da.....Dovedeste-o
De cate ori ai spus asta? O data, de o mie de ori? unei singure persoane, tuturor? De ce? Nu stii ce inseamna sau nu inseamna nimic?
Ce e dragostea?
Un sentiment. Cat de statornic? Nu stie nimeni, poate doar timpul.Dar si timpul se termina, pentru tine, pentru ca esti om, pentru orice alta nefiinta timpul este etern. Te doare sa stii asta? Da , crede-ma, nu esti buricul pamantului.
Ce e dragostea?
O floare...care se usuca si moare. Petale roz, albe, albastre, multicolore, n-are nici o importanta. Totul se usuca, ca si dragostea.O mai uzi cu stropi de speranta si cu gesturi de iubire, uneori va prinde radacini din nou, alteori va depasi limita vietii, dar intr-un fel sau altor, destinul ei este scris. Deci te mai intreb inca o data,. ce e dragoste? O stii?
Loialitate, respect, iubire, rabdare, curaj, maturitate, sinceritate, control, speranta, unde e dragostea in toate cuvintele astea? In vorbe sau in fapte? Ai vrea vorbe, ai vrea fapte, cauti fapte , primesti vorbe. Ce e dragostea?
Un fir de nisip pe o scoica la malul marii, un val e de ajuns sa rupa vraja.
Luna printre stele, un nor si totul se intuneca.
Eu si tu, tu si eu, noi......e de ajuns o clipa si totul s-a pierdut. Ce e dragostea?Spune-mi ca stii, spune-mi ca pun intrebarile corecte si ca nu astept raspunsuri degeaba? Ce e dragostea?
O simti? Sta in semnul intrebarii, sta in coala de hartie pe care asterni vorbele inimii tale, sta in lacrima care iti uda obrazul, sta in zambetul cu care te trezesti dimineata dupa un vis frumos, sta in stralucirea ochilor tai in bataia razelor soarelui, sta in lipsa cuvintelor, in nevoie atingerilor si in dorul sarutarilor. Dar ce e dragostea?
Vreau sa stiu, vreau sa stiu de unde vine ea , incotro se duce si cum sa fac sa o opresc... atat vreau....sa stiu ce e dragostea.Tu o stii?

sursa foto

A nins

2010-12-14T18:20:00.002+02:00

Da, a nins. Am văzut cu ochii mei. La început timid, cu fulgi mici şi rari. Am zis că nu-i nimic. Pe urmă s-a înteţit puţin. Fulgii cei mici au chemat întăriri. Simţeam cum îmi bat pe obraz, semn că poate mi se face ruşine şi nu-i mai înfrunt. Ei mai mulţi, eu doar unul... Nu s-au lăsat, dar nici eu, am stat afară toată ziua. Munca asta...

Mai spre seară, fulgii cei mici s-au făcut mari şi au început să albească totul, inclusiv pe mine.A nins. Ce mai e de zis? Acum stau în pat, sub păturică, mi-e frig, strănut şi mă cam ia şi somnul. M-au doborât: :)

Îngânduraţi

2010-12-10T21:24:00.002+02:00

Cand nu apartii niciunui loc, roaga-te sa apartii macar cuiva.Am obosit sa traiesc inconjurat de aceasi somnolenta bolnava a vietii. Chipuri crispate, cu zambete scoase din strafunduri de constiinte zdruncinate de durerea unui singur gand, de ce e asa greu? Te uiti la zecile de ochi ce te inconjoara si te privesc cu ura. Ne-am creat dusmani pe noi insine si ne luptam unii cu altii intr-o batalie tacuta. Nu stim sa ne bucuram pentru noi sau pentru altii, ne provoaca greata fericirea si succesul altora si traim in trecut, pentru ca prezentul nostru este multimea vida.
Nori negrii si frig sau fulgi de zapada , starea meteo a sufletelor noastre.Nu mai avem nimic , nu mai apartinem nimanui, suntem ai nimanui si se vede. Cui sa-i pese de tine daca tu esti un nimeni intr-o mare de nimeni asemeni tie, nimic care sa te diferentieze de turma de oi. Nu ne-a spus nimeni ca nu ne puteam depasi limitele, am facut-o singuri, esec dupa esec, acceptarea infrangerii in defavoarea luptei pana la capat fiind raspunsul nostru las dat soartei.
Imi amintesc zile in care credeam ca nimic si nimeni nu ma poate infrange, zile in care nu aveam ganduri, aveam doar zile, zile pe care le-am pierdut fara sa stiu si zile peste care acum as vrea sa trec ...dar nu pot.
De ce maturitatea seamana pe zi ce trece mai mult cu un blestem ? si de ce mi se pare , pe zi ce trece, ca aveam dreptate acum cativa ani cand spuneam ca nu vreau sa ajung aici.Am fost prooroc?
Ne jelim si ne plangem, nu folosim lacimi, nu suntem atat de falsi, dar folosim toata puterea noastra de gandire in a inventa limbaje si cuvinte care sa ne apere.
Suntem frustrati?Mai mult ca sigur. Sunt frustrari pe care le-am tinut ascunse atata timp si care abia acum si-au gasit loc in noi, cuvinte care dor, cuvinte care gresesc, cuvinte care inseala increderea, cuvinte seci, auzite rumegate de atatea ori incat uneori te saturi.
Mi-e dor de un zambet sincer nascut din nimic, poate dintr-un gand pribeag ce sta singur intr-o minte odihnita si lipsita de griji, mi-e dor de un zambet dintr-o gluma nevinovata, mi-e dor de un zambet nascut din fericire pura, mi-e dor de mine si mi-e dor de oameni.

I-AM PIERDUT

Trece-mă pe listă

2010-12-05T22:19:00.001+02:00

Am venit după o oră şi jumătate de fotbal cu băieţii la sală. Sunt terminat. Mă dor oasele, muşchii, mâine o să am o febră, numai eu ştiu cât de teleghidat voi merge, asemenea unui roboţel teleghidat. Am îmbătrânit sau, mai bine zis, m-am lăsat să îmbătrânesc. Îmi amintesc ce mai alergam acum cinci, şase ani... Acum sunt ca un moşneguţ. Norocul meu e că mă port tuns scurt şi asta mă face mai tânăr. Uneori mai împuşc doi, trei ani în minus în ochii lumii când fac asta.

Of, viaţă! Ce repede te întorci tu împotriva mea. Chiar ieri se uita tata la mine şi îmi spunea: "Ai treizeci de ani, mă..." Stai să trag aer în piept... Cât am, mă? Doamne, când a trecut aşa repede. Mă întâlneam acum un an cu fosta mea învăţătoare din generală, îmi spunea că se pensionează, iar noi fusesem prima ei generaţie. Aşa grăbit e timpul?

N-am făcut nici cât o ceapă degerată din tot ce voiam să fac, n-am văzut nimic din tot ce voiam să văd, n-am iubit cât vreau să iubesc, timpul trece, mă trage după el, iar eu nu mă împotrivesc deloc. Am intrat în hora asta de atâţia ani şi merg înainte.

Aşa că trece-mă pe listă, vin din urmă, dar nu mă grăbesc.

sursa foto

Istorie românească în fotografii 2

2010-12-01T21:21:00.008+02:00

Continui azi seria fotografiilor vechi şi mă opresc la nişte imagini frumoase ale familiei regale.

Familia regală

Familia regală în detaliu

Click pentru mai multe poze...

Carol I bunic

Carol I şi Regina Elisabeta

Carol al II-lea şi Mihai

Cei 4 Regi

Prinţesele Maria, Ileana şi Prinţul Nicolae

Elisabeta I

Ileana

Ileana costum naţional

Principesa Ileana copil

Principesa Maria pe canapea

Principesa Maria la Pelişor

Prinţesa Elisabeta

Principesa Maria

Maria şi Mignon

Familia regală ansamblu

Istorie românească în fotografii. Oameni în vremuri de demult

2010-11-29T13:15:00.007+02:00

Am găsit, după multe căutări, fotografii destul de vechi, care m-au fascinat întotdeauna. Îmi plac fotografiile vechi şi îmi place să-mi cunosc istoria din poze. O să încep azi o serie lungă de posturi pe tema asta, convins fiind că nu multă lume cunoaşte sau a avut ocazia vreodată să vadă aceste fotografii vechi. Mă gândesc să fac asta nu pentru că nu ar fi surse pe internet, doar că ele sunt dispersate şi niciodată nu am găsit mai multe la un loc. Astăzi o să încep cu oamenii acelor vremuri, cu meseriile lor, bărbaţi şi femei, bunicii şi străbunicii unora dintre noi.

Pozele surprind o perioadă întinsă... undeva prin anii 1880 şi se temina în anii 1945. Din păcate nu pot să spun data exactă a lor şi nu vreau să fac vreo greşeală. Aşa că pozele au primit nume şi vin în ordinea lor neordonată aşa cum mi-au trecut mie prin mâini. Dacă cineva mai deţine asemenea fotografii, rog să îmi trimită pe adresa mea de mail: sovaialaalin@gmail.com

Cărăuşie pe malul Dâmboviţei

Cu măgarul în staţia de benzină

Click pentru mai multe poze...

Ultima trăsură în centru

Vânzători de ziare

Şofer care a greşit

Vânzători de covrigi la Arcul de Triumf

Vânzători ambulanţi de petrol lampant

Negustor ambulant pe Str. Grădinarilor

Schimb în bazarul Taica Lazar

Negoţ cu încălţări la mâna a-II-a

P-ţa Victoriei. Aşteptând dupa clienţi

Iernile de altădată... cu sania pe drum

Vânzător de castane prăjite

Cu sania trasă de cai

Un vânzător de halviţă

Vânzător de cârnaţi fără clienţi

Lustragiu

Vânzător îngheţată

Vânzător ambulant de petrol lampant

Foto-instant în Parcul Cişmigiu

Vânzătoare de floricele de porumb

Unul dintre ultimele tramvaie cu cai

Vânzători ambulanţi

Florăreasă pe bulevard

Florărese

Florărese cu bluze brodate în centru

Ţigancă ghicitoare de noroc

Ţigani tinichigii

Bulibaşă

Ţigan cositorind

Fierar

Lămpile stradale sunt aprinse

Cu ursul

Adăpost de noapte

Tăietori de lemne

Cosari

Micuţul scripcar

Coşar la datorie

Crucea de Piatră - dame de companie

Crucea de Piatră - dans

Lustrangiu

Flaşnetar cu papagal ghicitor

Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu

2010-11-21T13:24:00.001+02:00

Hai să vă spun părerea mea. Înţeleg că este economie de piaţă, înţeleg că un film trebuie să producă şi bani, înţeleg că cineva a investit în filmul ăsta nişte bani pe care în mod normal trebuie să şi-i recupereze, dar, oameni buni, e istorie, istoria noastră, este "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu", e nea Nicu' în sfârşit la TV mai mult de două ore şi am ocazia să-l văd şi color. Sunt lucruri care aparţin oamenilor, care sunt îndreptăţiţi să aibe acces la aceste imagini gratis. Cum e posibil ca un film de o asemenea notorietate să ruleze azi, 21 noiembrie 2010, doar în cinematografele din 3 oraşe ale ţării? Cum e posibil ca toate filmele americane, unele de doi lei, să ruleze în orice cinematograf, până la unul din Cocomârcu din Deal şi comoara asta de film să nu o găseşti. Avem atâta foame de istorie predecembristă, avem atâta foame de cunoaştere a comunismului, cum să ne-o saturăm? Cum, când tot ce ţine de perioada Ceauşescu parcă a dispărut în adâncurile istoriei? Mă oftic tare, recunosc, abia aştept să apară filmul ăsta pe DVD şi să-l am. O să mă uit la el de 10 ori. Ca să înţelegeţi cât de disperat sunt, aseară am adormit cu gândul la el. Mai am să visez noaptea "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" şi parcă văd că mă paşte o internare. Sunt un cinefil înrăit, îmi plac filmele mai mult decât mâncarea şi faptul că filmul ăsta mi-e încă interzis mă face să resimt frustrările. Ca o ironie, nea' Nicu producea frustrări când traia, produce şi acum.

În final, că trebuie să termin şi zăpăceala asta, dragă Moşule, te rog eu mult, mult de tot, am fost cel mai cuminte baiat din lume (să nu te pună naiba să întrebi pe alţii despre asta), am făcut numai fapte bune (sigur că da) vreau cadou un DVD cu "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu".

P.S.: Moşule, dacă nu poţi, eu o să te înţeleg... but I'll hunt you down like a small rabbit!

Tattoos

2010-11-19T15:41:00.002+02:00

Imi plac tatuajele.Sunt un mare fan si sincer ador tatuajele ca si forma de arta.Nu sunt ipocrit, mi-am facut tatuaj de cand aveam 20 de ani.Mi-as mai face ......dar ma abtin.Am gasit pe internet niste modele de tatuaje.Poate va inspira si pe voi.

sursa: FLW

Meniu de criză 1

2010-11-13T22:48:00.002+02:00

Bon appétit! :))

Rainbow

2010-11-13T22:00:00.001+02:00

My life is a rainbow. Sometimes I'm happy, sometimes I'm blue. But green suits me the best.

În miez de noapte

2010-11-12T22:45:00.003+02:00

Somnoros, puiul de om se trezi. Pe jumătate dezvelit, cu părul încâlcit şi cu o privire nedumerită, se ţinea cu mânuţele lui mici şi fierbinţi de pătuţul din lemn de nuc cu marginile roase, în care îl găsea mereu cu dinţisorii înfipţi, căutând parcă să tragă din ele o sevă ascunsă şi dulce numai de el ştiută. Se întinse până deasupra pernei şi îşi luă in braţe ursuleţul de care nu se desparţea niciodată. Atunci când se juca în grădină, când se zbatea ca un peşte pe uscat la masă, ursuleţul acela de pluş îi ţinea companie necontenit, suportând cu stoicism şi trasul de minuscula lui codiţă şi muşcatul de urechi, chiar si ochiul smuls pe care ea îl cususe la loc, ursuleţul era mereu acolo. Îl stranse tare la piept şi îsi lipi năsucul de perna moale. Pe urmă mai mustaci preţ de câteva minute, nehotărât dacă perna trebuie sa fie sub el sau deasupra lui, după care adormi , înconjurat de sunetul scârtâitor al vreunui greiere din iarba de afară.

S-a aplecat, i-a furat un sărut şi i-a şoptit aruncând peste el valuri de căldură maternă: te iubesc puiule, somnic uşor, iar cuvintele ei se stinseră în noapte plutind în vise colorate de copil.

sursa foto

400

2010-11-12T19:43:00.001+02:00

Aceasta fiind postarea cu numărul 400, m-am gândit să nu scriu nimic. Azi, dragii mei, ne uităm la poze. Tocmai ce am văzut unele foarte frumoase pe nişte bloguri care m-au lăsat cu gura căscată. Ok, deci today este picture time. Începem cu prima serie:

Lil' buddy
El este un amic de-al meu pe care l-am cunoscut pe o alee, la înghesuială. E mereu grăbit... L-am şi poreclit, că de... aşa fac prietenii. I-am zis Aku Liliacu'

Foaie verde păpădie, fiindcă văd că-i veselie,
Dacă încă n-ai plecat, trebuie neapărat... să vedem seria a doua:

Cluj vere

Pe unde m'au dus pe mine picioarele...

Şi ultimele poze cu preferatul meu: cerul

...şi cam atât. Am plecat.

Cimitir

2010-11-11T23:18:00.001+02:00

Peste o mie de morminte

Mi-am aruncat privirea

Şi peste tot, privirea

Găsea totul la fel.

Priveam cu drag la nume

Străine pentru mine,

Le căutam cu mintea,

Nimic nu pricepeam.

Nesimţitor şi rece

Mi se părea mormântul

Şi florile uscate,

Lumina le topea...

Un corb pe-o cruce neagră

Strângea la piept Mânia,

De când e legea lege

Să mori la 4 ani?

Pătate de iubire

Stau litere de-o şchioapă

Pe marmura tocită

De umbra morţii scrisă.

Şi peste toate vântul,

Iar peste pietre urma

A tot ce-a fost şi nimeni

Nu ştie ce va fi.

Un loc e pentru oameni

Să fie laolaltă,

Acolo unde cerul

Le este cel mai sus.

Iar sub povara ierbii

Nu străluceşte vina,

N-au răsărit cuvinte,

Nimic nu e de spus...

...doar moarte.

sursa foto

Ţara mea iubită

2010-11-10T22:37:00.004+02:00

Singurele cuvinte ce murmură pe buzele tuturor sunt:

criză economică

Dacă salariul îţi este prea mic, avem o explicaţie, se numeşte, desigur:

criză economică

Dacă totul merge prost in ţara asta, bineînţeles, tot:

criză economică

Există realităţi, există lucruri pe care istoria ni le oferă ca exemple ce sfidează optimismul celui mai optimist dintre mincinoşi. Au mai fost crize, să ne aducem aminte de Marea criză din 1929 când totul s-a prăbuşit, oamenii au rămas pe drumuri, foamete, moarte. Asta ne paşte şi pe noi acum. Nu vedem încă aşa gravă situaţia, dar urmează.

Să ne gândim la pensionari, după umila mea părere, o parte din ei nu vor ieşi din iarnă, aşa că fără să par sadic vă dau un sfat. Iubiţi-vă bunicii acum, mai târziu s-ar putea să fie prea târziu. Cred ca biserica va fi al dracului de fericită, înmormântări, pomeni, balamuc, să te tot ţii, cât sunt vii biserica nu face nimic pentru ei, după ce mor îi apucă dragostea.

Ei sunt optimişti, replica lor este veşnicul:

Noi ne-am trăit traiul...

Câtă amăraciune zace în cuvintele astea. Şi totuşi, ei ca ei, dar noi?

Salariile au fost scurtate sau nu mai există deloc, statul nu te mai ajută cu nimic, în loc să dea mai mult îţi ia , am ajuns ca ţăranii de la 1907, suntem sclavi pe plantaţiile altora, munca noastră hraneşte burţile lor, în timp ce noi facem foamea. De ce? Unde sunt banii? De ce a sărăcit statul? Mi-a dat mie ceva? Nimic. De când mă ştiu doar ia. Şi să fim serioşi. Cu ce ne dă nouă statul, nu ar fi avut el atâta pagubă...

Divide et impera

Asta au făcut cu noi, în loc să căutam vinovaţii pentru starea actuală a noastră, noi căutam sa ne călcăm în picioare ca vitele, arătand cu degetul unii spre alţii .Suntem un neam laş, un neam care fuge de responsabilitate, un neam sinucigaş care se rezumă a găsi infinite soluţii pe hârtie, dar care nu pune niciuna în practică. Starea noastră nu vine de ieri, de azi.Vine din lipsa unui adevărat conducator, un om pentru care să primeze binele colectiv şi abia apoi binele personal. Dar asta este si o spun cu părere de rău doar o:

utopie

Un vis de secole din care nu ne mai trezim. De vină nu este Băsescu, sau Boc, sau Geoană, sau Iliescu, sau Nastase, sau toti ceilalti ciocoi moderni, de vină este gena poporului ăsta amărât care s-a degradat, sau poate n-a fost niciodată una bună. De aia ne-au călcat în picioare romanii,turcii, austriecii, nemţii, ruşii si oricine a mai poftit. Pentru ca suntem slabi, puternici ca individualitaţi, dar zero ca naţie. Ne merităm soarta şi dacă ne-am acceptat-o atâtea secole, de ce să n-o facem în continuare, la urma urmei ce mai ai de pierdut atunci cand nu mai ai nimic?

Păcat de săracii români care au murit la Revoluţie în '89, unii degeaba, alţii crezând în ceva, noi i-am dezamăgit pe toţi.

Ruşine nouă!

x.......x

2010-11-09T17:01:00.001+02:00

Nu-ţi dai niciodată seama cât de greu este sa-ţi găseşti de muncă, decât atunci cand eşti pus în situaţia să cauţi. Mi-e milă de părinţii cu copii, mi-e milă de copiii fară de părinţi. Viaţa e grea şi nu trebuie să spun eu asta. O simţim cu toţi. Sunt şomer... de Crăciun.

Cam asta spun foarte mulţi români... e trist. Foarte trist

sursa foto

Ce?

2010-11-09T08:44:00.001+02:00

Ce-ţi trebuie sa fi fericit?

O floare?

O bomboană cu rom?

O veste bună?

Bani?

Dragoste?

Familie?

Sex?

O masină?

O excursie undeva?

O diplomă?

Un somn bun?

Un vis?

O pereche de adidaşi?

Un cadou?

O victorie?

Un copil?

Ce-ţi trebuie sa fi fericit? Habar nu ai, nu? Habar nu am , nu?

Vrei fericire? Ce e aia? Cine sunt eu? Eu sunt o fericire, dar nu a mea.....A mea eşti tu.....

Ce-ţi trebuie sa fi fericit?

Incertitudine

2010-11-08T11:39:00.001+02:00

Pleci... ba nu pleci, ba plecăm, ba nu plecăm. Germania, Elveţia... rahat. Tot în România mă trezesc şi habar n-am de orizonturi. Nu mă mai ţineţi încurcat, nene. Asta-i viaţă?

sursa foto

Poveşti din tren

2010-11-07T16:09:00.002+02:00

Undeva între Câmpina şi Cluj, pe un drum lung care, făcut exagerat de des, presimt că va deveni insuportabil. Singurul lucru pozitiv în toată călătoria asta este că mergând ziua am norocul să pot privi frumuseţile ţării ăsteia căreia nu i-a mai rămas decât frumuseţea, asta până când o vom vinde şi p`asta. Am dat 4 lei în tren pe un carneţel de la un vânzător ambulant pentru că aveam chef să scriu pe ceva şi nu aveam pe ce. Până la Braşov, de la Bucureşti de unde m-am urcat, am mai văzut drumul ăsta. Singurul lucru unic este toamna care a îmbrăcat peisajul, în rest totul mi se pare izbitor de „la fel”. Călătoresc cu un Intercity şi observ o mare diferenţă faţă de acceleratul cu care am venit. Am aer. Cam asta ar fi cea mai potrivită sintagmă să explice senzaţia pe care o simt. Simt că respir aer, nu aşa ca atunci când am venit, când totul mi s-a părut la normă.

Oare cum se simt cei care sunt mereu pe drumuri? S-or fi simţind bine? Mie îmi place statornicia lucrurilor. Mă voi obişnui vreodată cu drumul acesta, cu altele mai lungi? Mă duc acasă şi vin de acasă, un paradox, ştiu. Vin de undeva şi mă duc undeva, un sentiment de bine că-n fiecare loc eşti aşteptat cu dragoste. Las în urmă douăzeci şi şase de ani şi jumătate şi mă-ndrept spre luna mea şi jumătate alături de iubita mea, de care mi-e dor. Şi timpul zboară, zboară, iar peste mine s-au aşternut ultimele raze de soare pe ziua de azi. Curg alene pe câmpurile de la marginea Braşovului, blocuri dezolante de pe vremea lui Pazvante', munţi de gunoaie... şi eu fug, fug... şi ochii-mi sunt rătăciţi, orbiţi uneori de razele de soare ce evadează de după blocurile gri.

Un pod, oameni ce se-dreaptă spre casă după o zi de muncă. Muncă? Ce-i aia? N-am mai muncit de ceva vreme. Oare cum de mai exist? Cândva voi plăti eu şi pentru lenea asta. Trenul merge la Oradea. N-am fost niciodată acolo. Într-o zi o să uit să cobor la Cluj şi-o să mă opresc acolo. În urechi îmi duduie muzica... melodii pe care le-am ascultat de cel puţin 4-5 ori. Ar fi cazul să le mai schimb, altfel încep să le-nvăţ pe de rost. Mă orbeşte soarele ăsta. E aşa cald şi bine aici, la geam. Pauză acum. Am oprit la Braşov, aici se termină cunoaşterea mea. De aici înainte nu mi-a fost dat să văd niciodată.

Am coborât, am tras în piept puţin aer de Braşov, aer rece de munte: vine iarna. Îl întrebasem înainte pe dobitocul ăla de naş cât stă la Braşov. Voiam să-mi iau şi eu o apă, dar mi-a zis că stă 3 minute. Am stat 15 minute şi n-am ştiut niciodată care au fost alea 3.

Se lasă seara. Ce tristă pare toată atmosfera. Nu vezi pe nimeni zâmbind, nu vezi nimic care să te facă să zâmbeşti. Şi-am pornit la drum din nou, după 15 minute, fără apă. Este amuzant să priveşti colegii de vagon şi să le observi reacţiile fiecăruia. Unul se uită pe geam, altul citeşte un ziar de doi bani, p`a cărui primă pagină stă tolănită una goală, cineva a reuşit să se apropie de priză să-şi folosească laptopul, altul desculţ tolănit pe două scaune cu două doze de bere şi o pungă de chipsuri, unul de 55 de ani, mare fan al filmului Ali G in da house pe care îl vedea pe un dvd player... După ce am mai mers un pic mi-am dat seama că trebuie să recunosc că la capitolul peisaje privite din tren Prahova stă bine. Şi spun asta lăsând la o parte faptul că eu însumi prahovean fiind mă mândresc cu asta. Am lucrat la Braşov anul ăsta, nu e rău acolo. Dacă ai norocul să te afli la marginea unui sat braşovean o să observi că liniştea e dumnezeiască, iar gândurile tale sunt mult mai curate.

Am văzut pe geam ruinele unei cetăţi, undeva pe vârful unui deal, mi-ar fi plăcut să ştiu unde sunt, dar habar n-am. Trenul începe iar să meargă ca melcul. Mai ajung azi la Cluj??? Feldioara, acolo eram când am văzut ruinele. Asta-i de ţinut minte. Am văzut un cimitir, undeva pe un deal. Mă fascinează cimitirele, dar nu în sensul morbid, pur şi simplu mă gândeam, oameni care nu s-au înţeles niciodată cât timp erau în viaţă, împart, fără să poată cârti, aceeaşi casă: cimitirul. Ironic...

Ce apus am văzut... foarte frumos. Pozele vor spune totul.

M-am enervat. Am văzut o altă ruină şi mă doare. Mă doare că suntem un popor pe care ne doare-n pulă de istoria noastră şi pe care o călcăm în picioare şi o murdărim cu rahatul în care suntem până la gât. Ce oameni trişti suntem... trist.

Se lasă noaptea. În curând nu voi mai vedea mare lucru pe geam. Păcat. Îmi place arhitectura caselor de aici, sunt deosebite. Şi cerul parcă e mai fascinant, văd dârele albe ale unor avioane ce merg pe traiectoriile lor precise, autostrăzile cerului. Arată mult mai bine ca cele de pe pământ şi nici nu sunt pline de gropi.

Nenorociţii ăştia au tăiat toate pădurile. Trec peste sau printre dealuri golaşe care altădată erau acoperite de suprafeţe întregi de copaci. În urma lor a rămas iarbă şi crevase din pământ, galben, semn că natura se răzbună şi se prevale peste casele lor mici şi schimonosite din trunchiurile copacilor tăiaţi. Ce carnagiu! Sau mai bine zis copanagiu! Copaci schingiuiţi sunt ultimele rămăşiţe a ceva ce odată s-a numit pădure. Toate astea pentru noi. Uneori parcă răsare în mintea noastră o idee: nu cumva suntem prea mulţi? Sau dacă nu suntem, nu cumva suntem prea proşti? Om fi şi proşti şi mulţi... undeva sigur trăieşte şi adevărul nostru, dar sunem prea orbi să-l vedem.

Domn`e, are şi trenul ăsta ritmul lui. Îl simt în scaunul pe care stau. Vibraţii mai mici sau mai mari, imperfecţiuni ale şinei, dau naştere unui ritm care face dansul nostru să pară apatic. Încep să-mi văd reflecţia în geam. Aş fi preferat ca lumina să mai rămână un pic, de dragul meu. Stând aici, între coastele şinelor nu te mai gândeşti la timp, nu te mai gândeşti la nimic, poate doar la trenul care stă acum înclinat şi care s-a oprit. Ne răsturnăm? S-a săturat de noi şi vrea să ne lase aici? Avem mii de kilometri de cale ferată, dar noi mergem cu 20 la oră... şi ne mai întrebăm de ce Bucureşti - Cluj înseamnă vreo 10-11 ore... Dumnezeule! CFR-ul mă-sii! Ne-am mai întâlnit cu un tren. Parcă suntem cortegii funerare. Câtă solemnitate are momentul, ceva de speriat.

La Sighişoara era noapte. Lumini şterse luminează fantomatic clădiri asemeni palatelor din poveştile pentru copii. Turnuri albe şi acoperişuri sumbre, lumini ce curgeau pe pereţii învechiţi de timp, toată imaginea asta într-un singur cuvânt, mister. N-am fost niciodată la Sighişoara, de ce?

Am lăsat Sighişoara în urmă într-un tren înconjurat de întuneric. Mi-am luat cartea pe care o citeam, Răscoala lui Liviu Rebreanu care, apropo, îmi place la nebunie, şi m-am afundat în citit.

Este 18.42 şi mă gândesc cu groază că mai am cel puţin 3 ore până ajung şi nu mai ştiu ce să fac.

Am trăit sa văd şi 19.05. Ce greu trece timpul când te uiţi mereu la ceas.

Teiuş, simt cum mă ia somnul citind, ca să nu mai zic de foame. Nu ştiu ce mi-e mai tare, foame decât somn, sau somn decât foame.

Într-un târziu ajung la Cluj, este ora 22 , abia aştept să ajung acasă. Întâi un 9, pe urmă un 1, lift, uşă, duş şi somn.

Acum visez, nu? Visez aşa-i?

Cer în flăcări

2010-10-28T20:29:00.002+03:00

Răsărit de sfârşit de octombrie deasupra oraşului Cluj... M-am trezit la 6 dimineaţa să văd asta şi a meritat cu prisosinţă.

sursa foto: eu cu Nokia ăla al meu amărât :))

Hai, hai! Hai mai repede că trece Crăciunul!

2010-10-24T23:13:00.000+03:00

Deschizi ochii şi rămâi cu gura căscată: a venit Crăciunul! Cum dracu, frate, că e abia octombrie?! Te ştergi la ochi, te scarpini după ceafă şi te mai uiţi o dată, cu mintea franjuri după aşa veste. Da, oameni buni, magazinele stau ticsite de lucruri specifice sărbătorilor de iarnă, pe străzi lumea a început să împodobească, oamenii încep uşor, uşor să îmbrace atitudinea asta de Crăciun fericit şi eu ce fac? Păi eu... mă uit ca tâmpitul şi mă întreb unde e graba asta?

Relaxaţi-vă, oameni buni, bucuraţi-vă de vreme, de timp, de toamna asta frumoasă. Hai să numărăm săptămânile, zilele, orele, secundele, dacă vreţi, până la Crăciun, dar să ne grăbim aşa? Pentru ce? Pentru bani? Să vindem cât mai mult la fraierii care se simt oarecum lezaţi moral dacă nu cumpără? Vine cumva sfârşitul lumii şi n-apucăm Crăciunul? Dumnezeule, şi după Crăciun ce o să faceţi? Vă apucaţi de vopsitul ouălor? Oameni nebuni şi fără minte... Crăciun fericit, vouă, dobitoacelor, că al meu e pe 25 decembrie.

Staţi că pe voi vă şi colind, mânca-v-aş cozonacu'!

O' Fake-mas Tree! O' Fake-mas Tree!
Thy plastic is so ugly;
O' Fake-mas Tree! O' Fake-mas Tree!
Thy plastic is so ugly;
Not only when I'm close and and near,
But also when I'm far I fear.
O' Fake-mas Tree! O' Fake-mas Tree!
Thy plastic is so ugly!

O' Fake-mas Tree! O' Fake-mas Tree!
Much comedy you give me;
O' Fake-mas Tree! O' Fake-mas Tree!
Much comedy you give me;
How often has the Fake-mas Tree
Afforded me the cheapest fee!
O' Fake-mas Tree! O' Fake-mas Tree!
Much comedy you give me!

O' Fake-mas Tree! O' Fake-mas Tree!
Thy built-in lights shine brightly!
O' Fake-mas Tree! O' Fake-mas Tree!
Thy built-in lights shine brightly!
From part-1 to part-4, fake and bright,
There's only laughing for the sight.
O' Fake-mas Tree! O' Fake-mas Tree!
Thy build-in lights shine brightly!

O' Fake-mas Tree! O' Fake-mas Tree!
How convincingly stores decked thee!
O' Fake-mas Tree! O' Fake-mas Tree!
How convincingly stores decked thee!
Thou trick us false and untruly,
And cost in shops unchangingly.
O' Fake-mas Tree! O' Fake-mas Tree!
How convincingly stores decked thee!

sursa colind
sursa foto

S-a spart un ciob de sticlă

2010-10-13T18:26:00.001+03:00

Ai o revelaţie, toate imaginile, din toate pozele pe care le-ai văzut vreodată se uită la tine şi râd. Râd ironic şi tu, în agonia ta oarbă, mori cu inima tăiată în fâşii mici şi uscate. De ce? Nu e o întrebare, asta e de fapt singurul răspuns pe care îl vei primi vreodată şi singurul răspuns pe care ţi-l vei spune singur în fiecare zi pentru următoarea ta viaţă. Te dor tălpile şi te ustură pentru că până acolo jos a ajuns durerea.Cu fiecare pas pe care îl faci, cu fiecare mişcare pe care o arunci, cu fiecare vorbă pe care o rosteşti nu faci decât să îţi măreşti durerea. Şi îţi place, îţi place să simţi ce au simţit alţii înaintea ta, ce vor simţi alţii după tine.

N-are legătură cu oamenii, n-are legătură cu tine, totul se rezumă la a vrea sau a nu vrea nimic. Când vrei totul trebuie să te pregăteşti pentru ce va urma, trebuie să te pregăteşti pentru greutăţi, pentru ironii şi pentru râsul ăla patetic pe care ţi-l afişează faţa aia zâmbitoare cu ochii ăia mari care te privesc de parcă ai fi cea mai retardată fiinţă de pe planetă.

Dar nu ceda, strânge din dinţi şi nu renunţa, nu renunţa la tine, la cine eşti, la cine ai devenit, uită-te de unde ai venit şi mai priveşte o dată încotro te îndrepţi. E lung drumul, e plin de pericole şi mai ales plin de dezamăgiri, iar pe pancarda de pe marginea drumului nu scrie decât un singur lucru: Viaţă - sens unic. Mergem înainte... aşa va fi mereu, mereu înainte.

sursa foto

La porţile paradisului

2010-10-12T18:40:00.001+03:00

Dormeam... Dormeam aşa bine şi îmi era somnul aşa liniştit până am început să visez. De ce mor toţi cunoscuţii mei în vise? De ce mă simt aşa singur în vise? Mureau toţi şi eu mă goleam, picătură cu picătură. M-am trezit dimineaţa şi m-am gândit oare cum ar fi să le spun lor ce-am visat? Macabru? Oare s-ar uita la mine ciudat? Sigur că da, din atâtea opţiuni pe care le ai în a visa pe cineva eu aleg, de fapt îmi este ales, să visez asta.

Visele sunt ciudate şi nu le înţeleg. Nu le înteleg originea sau destinaţia, nu le înteleg sensul, ascuns sau liber, indiferent de cum se vrea el. Încep să mă sperie visele astea, poate nu e totuşi noapte bună...

sursa foto

Bani de nimic

2010-10-11T17:55:00.004+03:00

Ai vazut vreodata cat de reci sunt banii?Asta e pentru ca ei n-au suflet, in schimb noi punem atata suflet pentru ei, ne nastem , traim si murim pentru bani.O bucata de metal, un petec de hartie sau o fasie de plastic iti poate schimba viata , iar lipsa lor uneori inseamna sfarsit. N-am inteles niciodata de ce sau cand au ajuns ei asa importanti, de cand banii inlocuiesc oameni, banii calca pe cadavre si umbla prin sange dar nu se pateaza niciodata. Banii sunt curati si oricat de murdari ar fi pentru noi ei vor fi intotdeauna curati pentru ca avem nevoie de ei. Priveam intr-o zi o moneda si ma intrebam prin cate maini o fi trecut la viata ei, prin mainile caror oameni, doar de ar putea povesti, pun pariu ca o moneda are o poveste mult mai interesanta decat a oricarui alt obiect din viata noastra.Sau te-ai intrebat vreodata cate lucruri s-au cumparat cu aceasi bani?sau si mai tare, oare am avut vreodata in mana aceasi bani macar de doua ori?Soarta sau disperarea oamenilor sa cheltuie sa cheltuie si tot asa? Nu mai facem nimic fara bani, nu mancam fara ei, nu dormim fara ei, nu mergem la munca fara ei, la scoala, la spital, la biserica, pe strada, in restaurante s.a.m.d. Peste tot auzi acelasi lucru, bani, bani, bani.
Era 6 dimineata, eram in troleu si bagasem mainile adanc in buzunarul jachetei sa le ascund de frigul taios de afara, cand am simtit ceva si mai rece, era o moneda, o moneda de 50 de bani, neagra, murdara, rece, fara viata, dar pe care o tineam cu atata grija in buzunar. Ce ciudati suntem noi oamenii.......tare ciudati.

sursa foto

10.10.10

2010-10-10T22:22:00.000+03:00

E 10.10.10. Nu ştiu ce să scriu altceva, dar dacă anul trecut pe 09.09.09 eram singur, anul acesta nu mai sunt. Poate nu e aşa cum aş fi vrut să fie, poate îmi imaginam că va fi altfel, dar e frumos.

Zic asa pentru ca n-am nici o idee pentru un titlu

2010-10-05T16:42:00.000+03:00

Bună dimineaţa de la Cluj.Sunt aici de două săptămâni aproape.Nu o să încep acum să zic ce e bine, ce nu e bine, dacă îmi place sau nu, cum sunt oamenii sau nu sunt. Eu sunt aici, ei sunt aici,cine n-a vazut Clujul să-l vada. Azi n-o să vorbesc foarte mult, dar o să las pozele să vorbească pentru mine. Aşa am vazut eu Clujul pana acum.........

.....eram rupt în gură de somn după o noapte de mers cu acceleratul Câmpina-Cluj în picioare pe culoar.
Si pe urmă am adormit....dus...şi m-am trezit de dimineaţa într-o garsoniera goală....

Cu greu m-am urnit din pat şi am plecat la colindat.

O baie de soare in Piata Unirii, pe bănci urmarind trecatorii si mai ales porumbeii.Ma simteam foarte strain.

....a doua noapte în Cluj, nu mai sunt singur iubita e lânga mine.

Mai umblu cateva zile hai hui ,acum cu ghid, te iubesc dragostea mea, în încercarea mea de a învata orasul.
Am ajuns într-o zi in Parcul Central , am băgat o tură cu hidrobicicleta, la pedale nene...

....săracele raţuste habar n-aveau ce le astepta,

...ce s-au mai bucurat când am plecat.

Pentru cine nu ştia în Parcul Central curge o fântâna foarte frumoasă.

....nu vă supăraţi încotro este toaleta?

...bine mă tu poţi să zbori, eu ce fac?

Cum faci la stânga iesi din parc,traversezi si urci spre Belvedere.

şi te uiţi în urma ta.....

şi urci şi mai mult....

şi iar întorci privirea spre Cluj si el îţi zâmbeşte....

...ai obosit şi poate ai vrea sa te opreşti, dar dacă aici este asa frumos, mai sus cum poate să fie?şi urci...

...mai arunci un ochi....

..in timp ce urci mereu, mereu...

.....priveşti şi în urma

Cluj.....

Cluj strigă copacii....

sunt trepte multe până sus...

şi de acolo de sus...

Clujul e al naibii de frumos....

si mergi mai departe pentru ca te cheamă....

cobori din nou pe străzile oraşului......

pe langa Someş.....usor in jos....curgi lin pe strazi inundate in semiîntuneric...nu inainte de a te relaxa pe o banca in susurul apei....

kitsch.......

şi vechi...

ador cladirile vechi.....ma fac să mă simt în rai....

am dreptate?

...o vede cineva pe Julieta la balcon?acolo sus sus....hai mă....sunteţi orbi?

Uite un cuţu...

e şi nou în Cluj sa ştii....

şi tot mergeam , pe sub balcoane boeme...

soarele apunea usor peste acoperisuri ....

si ma impiedic de Clujul vechi, intins pe vitrine pe postere obosite de atata soare...

ma uit în stânga....

ma uit înainte....

mă uit în dreapta.....

hai să mergem la dreapta...

S-a lăsat seara peste oraş...

vitrine....

cladiri..

masini...

oamenii...

Şi peste tot apune soarele...

oraşul incă nu se lasă, mereu în mişcare....

N-aţi obosit oameni?

eu nu mai pot...uşor , uşor mă târâi acasă....

e târziu Cluj.....noapte bună......şi vouă la fel.....

Alin doarme...

La mulţi ani

2010-10-04T19:36:00.001+03:00

La mulţi ani Alin... din nou. Câte zile de naştere mai ai, băiete? Şi cum mi-am promis, o poză pentru fiecare an.
Alin la 27.

Am fost la Cluj

2010-09-06T20:19:00.002+03:00

Mamăăăăă, de când n-am mai scris... Acum am tastatură si nu mai am nicio scuză. Bună seara la domni, săru' mâna la doamne şi domnişoare. Ete fusei la Cluj s-o văd pe prinţesa mea. Să nu mergeţi la Cluj cu trenul, o să vă pară rău. Eu vreau să zbor. Acum, postarea asta nu e despre faptul că am fost eu, vezi, Doamne, la Cluj. Ete na, de parcă sunt primul, scârţ. E despre minunea care s-a întâmplat. Am sărutat un înger şi, sincer vă spun, are gust de vată pe băţ, lipicioasă şi dulce de rămâi cu buzele lipite după. N-am văzut mai nimic din Cluj, dar vă spun sincer că şi dacă mergeam noaptea şi ţineam ochii închişi, cu ea de mână tot frumos mi s-ar fi părut. Acum ce să mai zic, mă mut la Cluj. Da, chiar mă mut. M-am închiriat un pic cu iubita mea, undeva hăt sus de unde se vede apa cum curge la vale. Aştept iarna să văd cum fulguie la vale şi aştept şi îngheţul să văd cum o s-o iau eu la vale. Cam atât...

Adio acasă, adio camera mea plină de lucruri inutile, dar foarte dragi mie, adio lume lângă care am trăit până acum...

P.S.: Şi vine şi ziua mea, va fi prima mea aniversare la Cluj. Oare la Cluj o să pot sufla în tort? Nu ştiu şi I don't really care. Cam atât... O să vin la Cluj... yuhuuuuuuuuuuuuuuuuu.... iar cu trenul, fir-ar!

Murim de foame

2010-08-26T20:53:00.003+03:00

Eu nu sunt genul care să facă politica sau căruia să-i pese de politica, dar, fără să vreau, trebuie să am o părere, iar concluzia mea este una şi simplă:

O să murim, dracului, de foame!!!

Vă aduceţi aminte când priveam cu dezgust şi indignaţi cum ţări din lumea a treia sunt transformate în locuri de joacă sau cabinete de făcut experimente pentru cei bogaţi? Ei bine, asta am devenit şi noi. Suntem vai de mama noastră...

sursa foto:

Prima întrebare:

2010-08-17T20:11:00.003+03:00

De ce oamenii care au ceva de spus tac, iar cei care n-au nimic de zis vorbesc?

sursa foto:

Sub impuls

2010-08-16T21:42:00.001+03:00

Dacă aş spune tot ce ştiu, dacă aş spune tot ce vreau să spun, ar fi prea multă suferinţă de îndurat, aşa că tac... Încet, încet încerc să uit şi atunci nimeni nu va avea de suferit. Poate într-o zi ne vom spune cuvintele care acum ne fac să suferim şi atunci totul va fi doar amintire. Pentru că oricât de mult am încerca, timpul ne va da toate răspunsurile pe care noi nu le avem sau le avem, dar nu e momentul să le ştim.

E noapte, deci noapte bună....

O să fie bine, să ştii

2010-08-14T15:07:00.001+03:00

Mă uit în ochii tăi trişti şi încerc cu disperare să îmi dau seama ce vrei. Mă simt atât de mic şi atât de nepriceput şi curg şiroaie de transpiraţie rece pe mine când mă gândesc cu ce am greşit. Poate nu avem toate răspunsurile, poate nu le vom avea niciodată, dar asta nu ne împiedică să încercăm să le aflăm. Rămânem fără timp, simt asta când mă sufocă toate gândurile astea şi mă seacă de optimism. Nu e un chin, dar fericirea este în spatele mai multor uşi ale căror chei nu le mai găsesc. Le aveam aici, lângă mine, le ţineam în mână şi le-am scăpat printre degete. Tot ce fac este să mă întreb de ce? Nu-mi răspunde nimeni, nici măcar ecoul din mintea mea. Nu renunt. O să simt că am toate răspunsurile, o să simt fericirea, chiar dacă va fi ultimul lucru pe care îl voi face şi ăsta nu e un ultimatum, e o ţintă. Optimismul este molipsitor, pesimismul e mortal. Parcă nu mai e aşa de rău când zâmbeşti... sau poate zâmbetul ăsta e medicamentul. Mă auzi? Ştiu că mă auzi... somn uşor, fereastra mea de fericire, vin...

Jason Mraz y Ximena Sariñana - Lucky suerte

2010-08-10T20:03:00.000+03:00

Colbie Caillat - Realize

2010-08-10T20:01:00.000+03:00

Colbie Caillat - I Never Told You

2010-08-10T19:58:00.000+03:00

Colbie Caillat - Bubbly

2010-08-10T19:56:00.000+03:00

Era o vreme când....

2010-08-10T19:22:00.001+03:00

...eram copii, îţi mai aduci aminte? Şi tu ai fost copil. E imposibil să nu-ţi aduci aminte ce grijiless erai atunci. I miss the old days... când eram prostuţ ca să-mi dau seama de ce se întâmplă în jurul meu, când nu aveam umerii cocoşaţi de răspunderi şi de griji. Toţi trecem prin asta până la urmă, mi-e nu-mi place.

Vreau să am un copil, să pot să fiu un pic copil cu el, să-mi mai aduc aminte cum e să stai întins pe un covor în mijlocul camerei, înconjurat de jucării şi să nu-ţi pese că orele trec atât de repede. O să mă joc cu copilul meu până când o să-i pun stăpânire pe toate jucăriile şi atunci când o să văd privirea aia serioasă în ochi şi îngrijorarea aia matură că eu, tatăl lui, i-am luat jucăriile, atunci o să redevin ce sunt acum. Vreau să fiu din nou copil, să bat mingea pe terenul din curtea şcolii cu puştii, să mă joc cu maşinuţele în nisip şi să o aud pe mama, din pragul uşii, cum mă cheamă la masa. Vreau să mă cocoţ iar prin toţi copacii şi să îmi imaginez ce puternic sunt. Vreau să plâng iar după o mamă de bătaie pentru cine ştie ce năzbâtie făcută, vreau să râd din nou cum o făceam atunci când mă uitam la Mickey Mouse toată ziua...

Se poate? Hai, măcar un pic, te rog... Te rog din suflet să-mi îndeplineşti dorinţa asta. Vreau să fiu din nou copil... Mi-e dor de eugeniile pe care le rodeam ca un nebun şi de care nu-mi păsa că erau mai tari ca pietrele de care mă împiedicam şi cădeam în genunchi pe stradă, mi-e dor de guma aia Turbo pe care o molfăiam până nu-mi mai simţeam maxilarul, mi-e dor de copilărie... poate n-am trăit-o toată, poate a mai rămas acolo un strop pe care să-l mai trăiesc din nou, nu te uiţi tu?

Deci nu se poate... ok. Nu mă dau bătut. Încă mai sper, între timp mă lupt cu maturitatea... şi obosesc în fiecare zi din ce în ce mai mult. Însa mai am o speranţă, poate la bătrâneţe, când o să fiu senil, o să mai pot fi copil din nou... I wish...

Visul meu

2010-08-09T20:53:00.000+03:00

"Tocmai posibilitatea de a-ti implini visele face viata sa fie interesanta" Paulo Coelho-Alchimistul

L-am citit si asta mi s-a parut cel mai important lucru de retinut.E real si ni se aplica.Am o gradina de vise in care sadesc in fiecare zi cate unul, unele mi-au inflorit, altele s-au ofilit,pe unele abia le-am plantat,daca voi fi un gradinar bun o sa le admir pe toate cand vor inflori, daca nu o sa simt gustul amar al dezamagirii si voi sti si cine e de vina.....eu.Oricat de mic, oricat de neinsemnat ar parea un vis, in esenta lui este si ramane sub orice imprejurare un vis, neinsemnat este doar pentru aceia ce nu-i cunosc insemnatatea.

Ne umplem mintea de vise,
ne umplem sufletul de vise, ne umplem corpul de vise, ne umplem viata de vise, zi si noapte suntem fabrici de vise constient sau inconstient .Visele sunt copiii nostrii, in care ne punem sperante, ambitie, curaj, determinare si tone de energie. vise care ne dezamagesc si care ne dau aripi, vise pe care le iertam ca ne parasesc si vise care se intorc la noi mereu,obsesiv.
Visele sunt secretele noastre,pe care le tinem in camarute mici si neincapatoare, si cand se implinesc o fac intr-o explozie solida de fericire.

Tineti-va visele ascunse, protejati-le si nu renuntati la ele oricat de imposibile ar parea, treceti peste dezamagiri si luati-va energia din urmatorul vis, care e acolo,asteapta sa-l simti, sa-l lasi sa-ti patrunda fiinta cu dorinta.

Inchide ochii, stinge lumina si cauta-ti visul........e acolo, te asteapta

Sa-mi mai aduc aminte

2010-08-09T18:36:00.000+03:00

E vara si e cald.Nu-mi mai amintesc alte veri dar .......am noroc.Am descoperit o melodie de care m-am indragostit si care ma linisteste ca niciuna alta.....sper ca altora le e bine,sper ca tuturor le e bine, ma simt darnic azi.Cam atat, si asa cuvintele si-au pierdut sensul de multa vreme.....

	Jason Mraz Feat. Colbie Caillat - Lucky .mp3

	Found at bee mp3 search engine

Drum de noapte

2010-08-02T19:57:00.001+03:00

Traiesc intr-o lume in care nu ma regasesc.Pribeag intre visele mele si dorintele voastre.Nu sunt facut pe masura capacitatii mele si n-am avut niciodata aspiratii sa-mi depasesc conditia.Sunt om mai presus de toate si imi ispasesc pacatul stramosesc,acela de a nu fi perfect, dar inzestrat cu darul de a fi bun in a face din defecte , calitati. Am cunoscut multe sentimente pana acum si sunt sigur ca de le-as fi cunoscut pe toate, cineva ar fi inventat altele noi doar ca sa ma tina ocupat.Am fost o dezamagire pentru toti si nu ma mandresc cu asta, dar am invatat sa apreciez momentele in care ma fac sa ma simt cineva.Am invatat ca dragostea iti da viata si ca minciuna iti distruge aceasi viata de care te bucurai..Am invatat ca o vorba spusa doare mai tare decat orice palma si lasa o rana mai adanca decat orice cutit infipt in inima.Am invatat sa ma bucur de vise, pentru ca acolo nu sunt niciodata dezamagit sau trist.Am inteles ca gandesc mai repede decat vorbesc si niciodata nu apuc sa spun tot, insa uneori imi pare rau ca nu reusesc sa tac.Fac promisiuni pe care mai apoi nu le tin,ce spune asta despre mine ca om?
Fara cuvant nu existi.
Am inteles ca exista barbati si femei, ca barbatii au penis si femeile vagin, insa nu i-as spune niciodata unei femei pizda.M-am gandit de multe ori la moarte,inainte si dupa.Nu e o solutie, dar uneori este izbavire.Nu cunosc fericire mai mare decat somnul.Fara sex as trai ,dar fara somn niciodata.Imi place apa cand fac baie, dar nu stiu sa inot.
Dragostea m-a format , dar iubirea ma face barbat.Am invatat multe dar stiu ca inca foarte multe imi sunt nefolositoare.Si dupa tot ce am invatat simt ca nu stiu nimic.
Sunt blestemat.O viata am si nu stiu ce sa fac cu ea.

Exerciţiu de speranţă

2010-07-14T21:31:00.005+03:00

Închide ochii. Ascultă. Bâzâit de muşte, picături de ploaie, un clopot care bate.

Ţi-e frică, miroase a moarte.

Caută mai departe.

Sunetul unui motor de maşină, păsări care cântă, vântul printre frunze.

Miroase a mişcare.

Nu te opri.

Propria respiraţie, bătăile inimii, ţicăitul degetelor în masă.

Deschide ochii.

Trage aer în piept.

Miroase a viaţă.

sursa foto: