Rugaciune
duminică, 22 februarie 2015
azi,
ridica-mi Doamne rugaciunile la cer
si desfa norii
sa ajunga la ei
azi,
da-le Doamne aripi vorbelor mele
si purtate de tine
sa ajunga la ingeri
azi,
o sa ma rog pentru cei
carora le-ai luat vocea
sa o asculti doar Tu
si numai azi
o sa plang
pentru ca in restul timpului
mi-e dor
Rugaciune:
Mi-e teama de clipa cand timpul n-are timp sa-mi dea si cerul din albastru devine gri ca umbra de culoare, o pata trista semn ca timpul nu are timp sa ma-nconjoare si din atata frumusete sa vad albastrul, cum coboara si cum aluneca pe gri si spala timpul, clipa si secunda, amar de amintiri si doare, doare cand simt si vad si aer, ce ma ineaca de albastru, cu gri ce imi pateaza constiinta, pe care am umplut-o de pacate, si amintiri si vise, toate,le-am dat adeseori uitarii, luptandu-ma cu agonia sentimentelor vulgare,ce m-au cuprins si nu-mi dau pace si simt ca nu asta imi e sfarsitul si simt ca lupta nu e gata, trairi pe care cerul nu le poate colora si in oglinda vad adesea, doi ochi ce nu mai au ardoare, doi ochi de gri, ce-au fost albastru, un labirint ce dauneaza si sufletului nu doar firii, un sunet care ma imbata, alergic sunt la nemurire, nu pot sa cred ce nu exista si nici nu vad ce nu e gata si plange inima si trupul, si doare sa ma stiu aproape si totusi sunt in departare, si pierd si clipa si culoare si pierd si timpul si destinul, cat ai luptat cu neputinta acum cand cerul se deschide, azi pentru tine, maine pentru mine, insa oricat am astepta , niciodata pentru noi, noi doi suntem facuti sa fim alaturi doar in vise si visele sa ne desparta,cu lacrimile tale construiesti bariere de care nu trec niciodata, uitandu-ma la nori de suferinta cu care ai pictat cerul meu albastru, iti place griul nu-i asa? iti place cum imi place mie negru, sa simt cum se lipeste si ma doare , inlacrimtata esti copila si nu pot sa nu fug cand totul, ne este impotriva , pana si iubirea, ne ocoleste ca un vultur, ce simte moartea ca-i aproape, suntem o mare fara apa, suntem altar fara icoane, dar mai presus de toate suntem nimic, pentru ca totul a fost luat de altii si altii ne-au luat si norocul, tu sti ce-nseamna constiinta? tu sti ce-nseamna pasiunea? defecte ai cautat la mine, iubire am cautat la tine, niciunul n-a gasit ce cauta si cautam de cand e lumea, iar lumea stie cel mai bine ce ne lipseste pentru ca noi, eu sunt prea mic tu esti prea slaba, eu imatur tu verticala, cand ne-am jucat cu te iubesc a fost penultima greseala, facuta ca sa spargem ritmul, nu poti compune-o simfonie, mereu mereu te joci cu stilul si stilul tau inoportun , de cenzurata si fiinta, femeie fara de credinta, perversa si atragatoare, imi faci fiinta sa tresara dar nu-mi faci inima sa bata, o traiectorie curbata ce viata ne-a facut sa prindem, de mana, te tineam adesea de vorba mult mai mult ca tine, tu din tacere faci o arta si comparandu-te cu mine, eu oratorul nepereche, cuvinte spuse prea aiurea, atatea nopti nedormite si atatea cuvinte absurde, in care ne-am inconjurat cu vise, ca eu si tu, si noi, vom face cerul mai albastru, cand el era de un gri stralucitor, si stralucirea ne-a orbit si surzi si muti, atatea semne ne-au iesit in cale si tu nimic si eu taceam, privind la tine si ne spuneam unul altuia ca o sa fie bine si n-a fost.Eu vinovat, tu vinovata, eu am ramas cu gri-ul tu cu albastru, cine a dat mai mult la tine, cine a luat mai mult la mine, unde a fost divinitatea cand eu pe jos si tu pictata peste mine, cu ce sunt eu mai slab si tu mai vie, cand spre altar ne ducem impreuna?Si inchid ochii, sa simt caldura cum scoate frigul din sufletul meu ratacit pe o piatra, in bataia marii care ma stropeste cu amintiri reci si ma trezeste dintr-un vis care nu a fost niciodata al meu, creat inoportun din aer si ingropat intr-o eternitate seaca, semn ca pana la urma o sa gasesc un drum, al meu, departe de tine, ca sinele de cale ferata,departe, dar mereu aproape.Nu stiu, nu vad, doar simt ca doare.Doare sa sti fara sa poti, doare scrasnitul de la roti, cand te zaresc cum pleci departe, cat de departe e acasa, cat de departe e lumina, lumina calda care atata timp mi-a fost acasa, cand pleci si vi si pleci si iara, simti ca aici sau ca acolo, oriunde ai fi nu e acelasi si timpul curge peste tine, ca un izvor de apa lina, curg pietre mari momente care, te fac sa uiti mereu de tine, caci viata drum in panta este si uneori fugi rar la vale si oameni intalnesti in cale si e ciudat, caci nimeni nu ramane langa tine, doar amintiri , franturi de ganduri care, iti fac din vise doar petale, petale de lumina care, te incalzesc si te agata si fac din tine omul care esti.Sa dai un sens e lucrul care, ba ti-e usor , ba imposibil, stiu totul si nu stiu nimic dar totul e aici in mine, si curge litera cuvantul, gand dupa altul, colorate, in albastru fiindca cerul, mi-a colorat de mult fiinta si a nascut in noi dorinta ce nu cunoaste bariere si nu cunoaste terminatii, asa-s surorile si fratii, asa e mama si e tata, colaj facut din 7 piese, indepartate nefireste de timpul care uita in noi sa se opreasca.Cand spui nimic nu mai conteaza, nu minti dar nici nu stii ca totul, inseamna infinit mai mare decat ai, sau crezi ca ai cand stai si te gandesti tot timpul ca nu iti mai doresti nimic sau totul si fiecare zi in care privesti spre cer si cerul iti zambeste, sunt clipe pline de cuvinte, soapte din care curge dor si te iubesc si doare si fericirea-i trecatoare, ca oamenii, ca timpul si culoarea, cand e aprinsa cand e stinsa, asa cum e fiinta moare, din vant ne nastem si in vant ne ducem, un somn adanc ce seamana cu ceata, e viata noastra tumultoasa, sunt gandurile noastre pe hartie, din ganduri poti sa faci cuvinte si din cuvinte ganduri care se scurg pe coala de hartie si o pateaza etern, in mintea mea si in amintirea inimilor care simt ca mine,se scurge, chiar acum cand timpul curge peste tine, eternitatea...
Read more...
ridica-mi Doamne rugaciunile la cer
si desfa norii
sa ajunga la ei
azi,
da-le Doamne aripi vorbelor mele
si purtate de tine
sa ajunga la ingeri
azi,
o sa ma rog pentru cei
carora le-ai luat vocea
sa o asculti doar Tu
si numai azi
o sa plang
pentru ca in restul timpului
mi-e dor
Rugaciune:
Mi-e teama de clipa cand timpul n-are timp sa-mi dea si cerul din albastru devine gri ca umbra de culoare, o pata trista semn ca timpul nu are timp sa ma-nconjoare si din atata frumusete sa vad albastrul, cum coboara si cum aluneca pe gri si spala timpul, clipa si secunda, amar de amintiri si doare, doare cand simt si vad si aer, ce ma ineaca de albastru, cu gri ce imi pateaza constiinta, pe care am umplut-o de pacate, si amintiri si vise, toate,le-am dat adeseori uitarii, luptandu-ma cu agonia sentimentelor vulgare,ce m-au cuprins si nu-mi dau pace si simt ca nu asta imi e sfarsitul si simt ca lupta nu e gata, trairi pe care cerul nu le poate colora si in oglinda vad adesea, doi ochi ce nu mai au ardoare, doi ochi de gri, ce-au fost albastru, un labirint ce dauneaza si sufletului nu doar firii, un sunet care ma imbata, alergic sunt la nemurire, nu pot sa cred ce nu exista si nici nu vad ce nu e gata si plange inima si trupul, si doare sa ma stiu aproape si totusi sunt in departare, si pierd si clipa si culoare si pierd si timpul si destinul, cat ai luptat cu neputinta acum cand cerul se deschide, azi pentru tine, maine pentru mine, insa oricat am astepta , niciodata pentru noi, noi doi suntem facuti sa fim alaturi doar in vise si visele sa ne desparta,cu lacrimile tale construiesti bariere de care nu trec niciodata, uitandu-ma la nori de suferinta cu care ai pictat cerul meu albastru, iti place griul nu-i asa? iti place cum imi place mie negru, sa simt cum se lipeste si ma doare , inlacrimtata esti copila si nu pot sa nu fug cand totul, ne este impotriva , pana si iubirea, ne ocoleste ca un vultur, ce simte moartea ca-i aproape, suntem o mare fara apa, suntem altar fara icoane, dar mai presus de toate suntem nimic, pentru ca totul a fost luat de altii si altii ne-au luat si norocul, tu sti ce-nseamna constiinta? tu sti ce-nseamna pasiunea? defecte ai cautat la mine, iubire am cautat la tine, niciunul n-a gasit ce cauta si cautam de cand e lumea, iar lumea stie cel mai bine ce ne lipseste pentru ca noi, eu sunt prea mic tu esti prea slaba, eu imatur tu verticala, cand ne-am jucat cu te iubesc a fost penultima greseala, facuta ca sa spargem ritmul, nu poti compune-o simfonie, mereu mereu te joci cu stilul si stilul tau inoportun , de cenzurata si fiinta, femeie fara de credinta, perversa si atragatoare, imi faci fiinta sa tresara dar nu-mi faci inima sa bata, o traiectorie curbata ce viata ne-a facut sa prindem, de mana, te tineam adesea de vorba mult mai mult ca tine, tu din tacere faci o arta si comparandu-te cu mine, eu oratorul nepereche, cuvinte spuse prea aiurea, atatea nopti nedormite si atatea cuvinte absurde, in care ne-am inconjurat cu vise, ca eu si tu, si noi, vom face cerul mai albastru, cand el era de un gri stralucitor, si stralucirea ne-a orbit si surzi si muti, atatea semne ne-au iesit in cale si tu nimic si eu taceam, privind la tine si ne spuneam unul altuia ca o sa fie bine si n-a fost.Eu vinovat, tu vinovata, eu am ramas cu gri-ul tu cu albastru, cine a dat mai mult la tine, cine a luat mai mult la mine, unde a fost divinitatea cand eu pe jos si tu pictata peste mine, cu ce sunt eu mai slab si tu mai vie, cand spre altar ne ducem impreuna?Si inchid ochii, sa simt caldura cum scoate frigul din sufletul meu ratacit pe o piatra, in bataia marii care ma stropeste cu amintiri reci si ma trezeste dintr-un vis care nu a fost niciodata al meu, creat inoportun din aer si ingropat intr-o eternitate seaca, semn ca pana la urma o sa gasesc un drum, al meu, departe de tine, ca sinele de cale ferata,departe, dar mereu aproape.Nu stiu, nu vad, doar simt ca doare.Doare sa sti fara sa poti, doare scrasnitul de la roti, cand te zaresc cum pleci departe, cat de departe e acasa, cat de departe e lumina, lumina calda care atata timp mi-a fost acasa, cand pleci si vi si pleci si iara, simti ca aici sau ca acolo, oriunde ai fi nu e acelasi si timpul curge peste tine, ca un izvor de apa lina, curg pietre mari momente care, te fac sa uiti mereu de tine, caci viata drum in panta este si uneori fugi rar la vale si oameni intalnesti in cale si e ciudat, caci nimeni nu ramane langa tine, doar amintiri , franturi de ganduri care, iti fac din vise doar petale, petale de lumina care, te incalzesc si te agata si fac din tine omul care esti.Sa dai un sens e lucrul care, ba ti-e usor , ba imposibil, stiu totul si nu stiu nimic dar totul e aici in mine, si curge litera cuvantul, gand dupa altul, colorate, in albastru fiindca cerul, mi-a colorat de mult fiinta si a nascut in noi dorinta ce nu cunoaste bariere si nu cunoaste terminatii, asa-s surorile si fratii, asa e mama si e tata, colaj facut din 7 piese, indepartate nefireste de timpul care uita in noi sa se opreasca.Cand spui nimic nu mai conteaza, nu minti dar nici nu stii ca totul, inseamna infinit mai mare decat ai, sau crezi ca ai cand stai si te gandesti tot timpul ca nu iti mai doresti nimic sau totul si fiecare zi in care privesti spre cer si cerul iti zambeste, sunt clipe pline de cuvinte, soapte din care curge dor si te iubesc si doare si fericirea-i trecatoare, ca oamenii, ca timpul si culoarea, cand e aprinsa cand e stinsa, asa cum e fiinta moare, din vant ne nastem si in vant ne ducem, un somn adanc ce seamana cu ceata, e viata noastra tumultoasa, sunt gandurile noastre pe hartie, din ganduri poti sa faci cuvinte si din cuvinte ganduri care se scurg pe coala de hartie si o pateaza etern, in mintea mea si in amintirea inimilor care simt ca mine,se scurge, chiar acum cand timpul curge peste tine, eternitatea...