Nu

Când speri să ai nu ai nimica,
Iar când nu ai nici nu mai speri...
Nu-i om să nu îşi şteargă frica,
Miresme de livezi de meri.

Nu spune nu când steaua cade,
Nu spune nu când s-a sfârşit...
Zâmbeşte şi sărută-ţi chipul,
Oglindă de om obosit.

N-am fost, nu sunt, să fiu vreodată,
Lumina nu m-a părăsit...
Poveste cu băiat şi fată,
Din nou, la fel, la nesfârşit.

Read more...

De dragoste

Înfiripată-n minte e voinţa,
Speranţa este un mister...
Iubesc doi ochi, iubesc o gură,
Iubesc cum sunt atunci când sper.


Mă-nchin la poza ta, iubito,
Icoană în altar de vis...
Când soarele o să ne vadă,
Viaţa cu noi, un paradis.


Şi peste ani şi ani săracul,
Când dorul ne va fi uitat...
Iar dragostea îşi face veacul,
Vreau să îmi spui că-i minunat.

Read more...

Întrebări

Unde-ţi pui visele să doarmă?

Unde vrei sărutări ca să aşterni?

De ce îţi place anotimpul toamna?

De ce plângi după alte primăveri?

Pe unde-ai fost zilele astea?

De ce de chipul tău mi-e dor?

De ce nu eşti iar lângă mine?

Îmi spui, să ştiu, ca să nu mor?

O altă întrebare doare?

Şi alte întrebări nu dor?

De ce stau iarăşi în picioare?

De ce mă-ntrebi dacă mi-e dor?

Să nu-mi spui că nu ştii de mine?

Să nu-mi spui că nu ştii de noi?

Îţi mai aduci aminte, dragă?

Eu îmi aduc, de amândoi.

Read more...

Promisiune

Plouă în ochii mei verzi,
Lespezi sunt pleoapele grele,
Eu sunt chipul ce-l vezi
Tu în visele mele.


Zbor de cuc fără soare,
Vise pribegi fără zi
Dragostea sentiment ce nu moare
Sinonim cu verbul a fi.


Strânge în inimă apă,
Seva speranţei din vis,
Dar să nu uiţi vreodată
Tot ce mi-ai promis.

Read more...

Never give up

Read more...

Din nimic

Sunt atâtea feluri în care îţi pot spune te iubesc, sunt atâtea feluri în care îţi pot arăta că te iubesc încât, uneori, mă încurc în vorbe şi fapte, involuntar şi lipsist de inspiraţie. În încercarea de a face, nu faci nimic şi, ca să completezi o imagine dezolantă, în încercarea de a repara o greşeală făcută, greşeşti şi mai tare.
Gânduri negre care calcă în picioare gânduri frumoase şi totuşi, la sfârşitul zilei, tot gândurile frumoase stau deasupra, pentru că nu poţi sparge spiritul.

Visez, recunosc. Visez şi eu ca tine să fie bine şi sper. Sper că visele se împlinesc odată şi odată. Uneori ajută să ai amintiri. Amintirile te ridică şi te fac să mergi înainte. Noi avem amintiri. Tu ai amintiri, eu am amintiri, noi avem amintiri şi ei au amintiri şi nu ştiu de ele, poate, dar nu noi, dar nu tu şi nu eu.
Visezi la căsuţa piticilor, numai că nu sunt şapte sunt doar doi şi nu vine nimeni peste ei. Aş vrea să fim ca familia lui Shrek numai că vreau să fim coloraţi, nu verzi.
O să număr zilele cu soare, o să număr zilele noroase şi o să fac o socoteală să văd câte zile ai fost acolo. Ştii ce răspuns aş vrea să-mi dea? Toate...
Recunosc că uneori visez mult, recunosc că văd viaţa în roz chiar dacă ea e pătată cenuşiu, dar, există întotdeauna un dar, aşa cum melodia zicea "I got zou and that's all I need".
Asta nu e o declaraţie de dragoste, nu e nimic. Vine din nimic, se duce unde trebuie. Nu m-am gândit la ea azi-noapte, ea vine cum vin trenurile cfr-ului, atunci când vor ele.

Îţi simt lipsa când nu eşti. Ştiu că e normal, dar e anormal să simt asta mereu, de ce? Nu ştie nimeni răspunsul, cine ar putea? Dar ştiu rezolvarea: să nu-mi mai lipseşti niciodată. E chiar atât de greu?
Pun două frunze verzi într-o ceaşcă cu apă fierbinte şi le sufoc cu căldură. Crezi că or să plângă? Crezi că se va face apa verde? Nu.
Nu există dragoste acolo unde nu poate exista, dar când există acolo unde nu se aşteaptă nimeni nu e noroc, e o minune. Nu treci în fiecare zi pe lângă o minune. Eu m-am oprit să o privesc odată şi m-am oprit. De atunci stau aici în fiecare zi şi nu mă gândesc să plec.
Aici cu mine e mai mult decât pot spera şi de aici vedem noi... Buna dimineaţa.

Read more...

Cât valorez mort?

$4490.00The Cadaver Calculator - Find out how much your body is worth.

Read more...

Gânduri

Uneori oboseşte optimismul în tine, sătul de aceleaşi drumuri, disperat să găsească capătul unui tunel fără sfârşit.
Te laşi purtat de vise şi de speranţe, te laşi purtat de valuri de căldură ce vin din inimă şi coboară până în fiecare extremitate a corpului tău.
N-aş fi reuşit niciodată fără tine, spune-i cui merită asta. N-aş fi reuşit niciodată fără noi, spune-ţi-o ţie şi încearcă să mergi mai departe păstrând ritmul.
Viaţa ta e alta, nu e o glumă, ţi-ai modelat-o după tipare numai de tine ştiute şi ai ales unul, lipind bucată cu bucată până ce te-ai descoperit.
Nu eşti în măsură să dai sfaturi, nu eşti în măsura să spui altora cum să facă din moment ce nici măcar tu nu ştii ce să faci. Poţi doar să spui altora prin ce ai trecut tu, ca ei să nu mai treacă.
Viaţa e ca o carte citită în ritmul muzicii, uneori îţi mai pierzi atenţia şi te cufunzi în versurile melodiei, alteori revii cu gândurile acolo unde ar fi trebui să fie. Sunt momente lângă momente care fac un întreg, care te fac pe tine.
Ce ar fi viaţa fără tine? Ce ai fi tu fără viaţă?
Astea sunt întrebările după care ar trebui să-ţi conduci barca prin viaţă, să vâsleşti chiar şi atunci când toate valurile îţi sunt împotrivă, să nu renunţi.
E bine să plângi, n-o spun eu, s-o spună oricine a plâns vreodată. E bine să râzi, n-o spun eu, s-o spună cei pe care i-am făcut să râdă. E bine să zâmbeşti, n-o spun eu, o spun zâmbetele.
Să nu crezi niciodată că eşti singur, dacă simţi asta nu e din motivul care trebuie, poate doar te-ai înconjurat de persoanele nepotrivite.
Gândesti multe, dar câte din ele le şi spui? Sau câte din ele le spui celor cărora li se adresează? Şi te întrebi de ce? N-o face. Întreabă-te de unde. De unde au pornit toate şi unde se termină…
Să te bucuri întotdeauna de noapte, de liniştea nopţii, de liniştea viselor. Să te bucuri de somn şi să te bucuri de ziua ce urmează.
Nu te bucura că îţi spun eu, încearcă să te bucuri că simţi tu asta.
Este 23.14, e timpul pentru noapte bună, şi mâine e o zi...
Noapte bună.

Read more...

09.09.09

Daca aş trăi 9 vieţi te-aş iubi de 9 ori mai mult câte 9.

Te iubesc… o dată.
Te iubesc… de două ori.

Dacă te iubesc o dată şi bine nu te-ai simţi şi tu mai bine? O dragoste care să înceapă într-o zi de 9, la ora 9 dimineaţa, într-un an care se sfârşeşte cu 9 şi să se termine într-o zi cu semnul infinit la sfârşit. Azi e 9.9.9 şi nu e o zi ca oricare. Ziua asta nu va mai fi niciodată. Niciodată nu va mai fi 9 a 9-a 2009, deci niciodată nu o să te mai iubesc pe 09.09.09, aşa că profit până se va scurge ultima secundă din 9.9.9 să te iubesc şi să-ţi spun mâine şi poimâine şi săptâmâna viitoare şi luna viitoare şi tot restul vieţii mele că eu te-am iubit odată pe 09.09.09.
N-are logică, nu? Dar nici dragostea n-are, o ştii prea bine.

Eu iubesc. Pe 09 a 09-a 2009. Noapte bună.

Read more...

Fără sens

Nu deseori ţi se întâmplă să vezi asta, dar uneori viaţa n-are sens. Să-mi spună şi mie cineva motivele sau să-mi dea nişte explicaţii, ceva, orice. Întrebi de ce o dată, întrebi de ce de două ori, cu inima strânsă întrebi şi a treia oară şi când nu primeşti niciun răspuns, renunţi.
Recunosc că nici mie nu-mi place să dau explicaţii, dar eu nu mă numesc Viaţa, eu sunt doar Alin şi atât. Ştii de ce urăsc uneori viaţa? Că mă lasă să aştept. Are viaţa asta o sală de aşteptare aşa lungă încât dacă iei toate scaunele la rând să stai pe ele nu vei mai ajunge niciodată acolo unde ţi-ai propus.
Mi se cere să am rabdare. Am, dar câtă? De unde să iau atâta răbdare câtă e nevoie? Pentru că nu ştiu câtă răbdare e destul, nu mi-a spus nimeni. Nu m-a trezit nimeni într-o dimineaţă să-mi spună, nene, urmează doi ani de răbdare, pregăteşte-te. Dar ne plângem şi mergem înainte, aşa suntem noi oamenii, oricum mergem înainte, dar ne place nouă să ne plângem. Simpatia asta ne dă forţă să mergem mai departe. Aici vorbesc de simpatie, nu de milă.
Şi mergem mai departe, aşa facem mereu, aşa va fi mereu. Când nu mai ai răbdare e simplu, spui ce te doare, te dai cu capul de toţi pereţii şi după ce te trezeşti din buimăceală, mergi mai departe. N-am văzut om să renunţe până acum, nici eu n-o să fac aşa, însă îmi rezerv dreptul de a-mi pierde răbdarea uneori cu viaţa. E dreptul meu, nu mi-l poate lua nimeni.

Cea mai frumoasă zi e dimineaţa. Să-mi spună mie cineva că nu e aşa. Să-mi spună mie cineva că atunci când se trezeşte, când încă nu a intrat în contact cu realitatea, nu şi-ar dori ca momentul ăla să se transforme în eternitate. Aş trăi o eternitate în starea aia de ameţeală cronică pe care ţi-o dă somnul care nu vrea să te părăsească. El nu vrea să te părăsească şi tu îl alungi.

Ascult aceeaşi melodie de două ore, încep să-mi pun grave semne de întrebare în privinţa sănătăţii mele psihice. Nu chiar aşa de grave, dar încerc să trec cu vederea. De-ar veni odată Moş Crăciun cu un cadou să mai uit. Să uit că trebuie să mă trezesc în fiecare dimineaţă şi să o iau de la capăt. Cine mai crede în Moş Crăciun? Eu cred. Nu pentru că am motive, ci pentru că nu vreau să renunţ la ideea de Moş Crăciun. Probleme?

Read more...

David Nevue - Ascending with angels

Read more...

Zboară alături de îngeri

...cu tălpile îngheţate şi degetele degerate, sub pătura veche şi mucegăită, încolăcit în gânduri şi lacrimi îşi plânge amarul sufletul rătăcit de umbra lui. Fug degetele pe clapele pianului, sunet divin izvorât din durere şi plânge. Plânge şi pianul de durere. O tuse seacă înecată în palme uscate şi crăpate de rouă zguduie sufletul mâhnit de prezenţa singurătăţii. Urlă de acolo, din întunericul lui gol, urlă şi plânge cu jale că l-ai lăsat. Acelaşi ritm, aceeaşi voce, alt ton în altă octavă şi plânge. Plânge cu bubuituri adânci în fereastra udată de ploaie şi plânge.
A aşteptat ani să-şi audă vocea fără ecou, a numărat zile şi nopţi şi timpul nu mai trecea ca altădată. Se târa pe sentimentele lui ca pe un covor de spini, lăsând în urmă o dâră de sânge proaspăt din care ieşeau aburi.
A repetat cuvintele astea de mii de ori în gând cu voce tare şi ecoul se întorcea de fiecare dată la el, nealterat şi lipsit de viaţă. Zboară cu îngerii gândul acum, zboară cu aripi de vultur şi scutură norii de praf. Îi vezi umbra cum te înconjoară şi cum te încercuieşte toamna.
A zburat cu îngerii odată şi nu s-a mai întors, nici privirea nu i s-a mai scurs a teamă şi nici lumina n-a mai fost în urma lui. A zburat cu îngerii, în ceaţa deasă s-a ascuns fără suflare.
Nu te pierde, nu uita de unde pleacă toate şi unde se întorc. Nu uita cine a spus cuvântul şi cine tace, nu uita.
Zburând alături de îngeri e cea mai dulce răzbunare, dar pentru cine?
Armonioase ritmuri se preling pe pereţi şi udă atmosfera cu miros de trandafiri tăiaţi devreme. Zboară cu îngerii departe şi nu se mai întoarce... Cine?



...sunetul, vocea caldă de la căpătul culoarului... Zboară alături de îngeri şi tace... Sunetul...

Read more...

Cum scoţi un rahat din anonimat?

...întrebi un anonim.

Frustraţi şi laşi deopotrivă, ascunşi în spatele unor cuvinte aruncate în grabă, anonimii sunt nişte umbre părăsite de culoare şi de viaţă. Vorbe fără rost sunt cuvintele lăsate fără apărare de nişte laşi ca ei. La început încerci să le gaseşti motive, motive pentru care existenţa lor se loveşte de existenţa ta. Nu tu i-ai cerut, dar ai primit. Vorbele lor nu înseamnă nimic atât timp cât ştii că nu merită. Dacă te laşi afectat de asta e păcat, sunt doar vorbe.
Te doare? Nu trebuie. Să te doară când vorbele vin de la cineva pe care iubeşti, să te doară când vorbele vin de la cineva care te iubeşte, dar nu de la un anonim fără conştiinţă.
Mergi pe un drum cu tufişuri de o parte şi de alta, aşteaptă-te să-ţi sară în faţă multe animale. Nu te speria, nu muşcă şi nu sperie decât dacă te sperii singur. Urmează-ţi calea şi nu te abate de la drum, sunt doar vorbe.
Veniţi ca lupii şi împrăştiaţi furtuna… Şi dacă plouă, nu-mi pasă. E toamnă, dar nu aici.

Read more...

Intermedio

- Plângi dacă îţi spun.
- Să plâng? Nu doare?
- Doare să ţii în tine atâta suferinţă, să plângi e uşor.
- Şi atunci de ce plângi?
- Plângi ca să te eliberezi.
- Să te eliberezi? De ce, eşti prizonier?
- Eşti prizonierul sentimentelor tale.
- Să plâng?
- Plângi dacă îţi spun. Nu te mai abţine, eliberează-te.
- Vreau să plâng.
- Plângi, fii liber, dezbracă-te de suferinţa ce ţi-a cocoşat umerii.
- Vreau să plâââââânnng.
- Plângi pentru Dumnezeu odată, plângi!
- O să fii aici, lângă mine?
- O să te ţin de mână.
- Întinde-mi mâna.
- Strânge-mă tare şi… plângi.
- Dacă nu voi avea lacrimi să plăng?
- Or să vină singure, aşteaptă să fie eliberate şi să curgă valuri pe obrajii tăi roşii, o să vezi.
- Să plang, trebuie să plâng.
- Plângi, salvează-te. Salvează ce mai poate fi salvat, salvează-ţi sufletul.
- Dar dacă nu mă voi mai opri?
- O să fiu lângă tine, o să te opresc eu când nu mai poţi.
- Promiţi?
- Iti jur că nu te voi lăsa să plângi mai mult decât ai nevoie.
- Te iubesc
- Plângi.
- O să plâng acum.
- Te iubesc şi eu.

...şi lacrimile curg fără oprire pe alei nebănuite de vreme şi sting tăciunii obrajilor înflăcăraţi de pasiune şi dor... Până vine acel cineva să oprească avalanşa asta cu un zâmbet... Te iubesc.

Read more...

~

Nici măcar ploaia nu poate să spele gustul amar, nici măcar o lacrimă nu poate să şteargă cuvintele spuse în grabă şi aruncate pe podeaua umedă de rouă. Gândul ţi-e unul, vorba ţi-e alta, sentimente amestecate cu frustrarea pe care nu o poţi da afară decât aşa. E păcat. O spune oricine aude cu câtă jale plânge sufletul. O spune inima, o spun ochii în a căror reflecţie se vede chipul tău plâns…
Răbdarea este o virtute, o amprentă a caracterului tău pusă în faţa deznădejdii. N-ai mers o sută de ani lumină ca să te împiedici acum de o gaură pe care ploaia o poate astupa cu atâta uşurinţă. Daca ea poate, poţi şi tu.
Zboară umbre ale vremurilor trecute şi încearcă să se pună în calea amintirilor viitoare, noi nu suntem făcuţi din piatră, dar nici din rouă. Suntem diamante neşlefuite strălucind în lanuri de nămol adânc până la glezne. Cu cât ne afundăm mai tare, cu atât strălucim mai tare şi suntem şi mai mult doriţi. Dacă speranţa nu se citeşte în cuvinte atunci ea se citeşte în fapte. Nu e prima dată când se întâmplă aşa şi nu va fi nici ultima, nu îţi poate promite nimeni nimic, nici măcar tu.
Să visezi nu e taină, oricine o poate face. Să-ţi împlineşti un vis e chinul fără de care viaţa ta n-ar mai avea rost. Ai plâns, ai râs, ai şters o lacrimă cu fericirea ochilor tăi şi n-ai plecat. N-o face nici acum, întoarce-te şi reia firul poveştii de unde l-ai lăsat. Nu spune nu povestitorului doar pentru că nu-ţi place vocea lui.
Am pus un căscat pecete la vorbe şi le-am trimis cum ştiu ele mai bine să zboare acolo unde le cheamă. Primeşte-le, invită-le la masă şi stai de vorbă cu ele. Or să-ţi spună lucruri ciudate, or să te îmbie să le asculţi, tu să faci cum spun ele.
La sfârşit gândeşte-te câtă dreptate avea omul cu faţa zâmbitoare care îţi spunea în fiecare dimineaţă şi îţi lua pânza de păianjen de pe gene: Bună dimineaţa, iubito... şi simţeai că ziua e mai bună.

Bună dimineaţa, serios...

Read more...

E marţi, dar nu e 13

Şi totuşi de ce nu e aşa cum îţi doreai ieri să fie? Ciudat. Uneori oricât de mult ţi-ai dori să fie bine nu e. Pur şi simplu nu mai găseşti cheia de la uşa pe care ai intrat. Stai încuiat acolo şi paranoia îţi joacă feste.

M-am trezit azi greu. Tare greu. Nu e nimic din ce mi-am dorit să fie aşa cum e acum. I’m fucking dying..., strigă spiritul după mine azi de dimineaţă. Şi eu ce să-ţi fac? De câte ori să te mai pun pe picioare că tu eşti prea schilod să mergi singur?

Nu mai contează, oricum mă doare capul. Noapte bună.

Read more...