Colturi de piatra stralucind in lumina palida a soarelui, un gandac coborand pe un tobogan facut dintr-o frunza de nuc, ultima picatura de roua scurgandu-se intr-un ochi de apa verde smarald, parfum de menta.....cobor pe poteca ingusta spre lacul in care mi-am pierdut copilaria, cobor trepte de molid imbibate in smoala neagra si fierbinte, iar pe talpi mi se lipesc pietricele albe ca varul si uscate de soare, asta e drumul meu?
Ma apropii de apa, menta ma ameteste,ii simt racoarea pe piele, o transpiratie rece si stropi de apa care inteapa.Sunt inconjurat de viata , dar imi lipseste culoarea.
Cat mai dureaza drumul asta?cat o sa mai cobor?Mai cobor? sau ma arunc in marea de flori de menta ce-mi tulbura mintea?vreau aici...aici sa se opreasca toate, aici sa-mi gasesc linistea, in farmecul indescifrabil al frunzelor verzui, in imbratisarea trunchiurilor de copaci, in umbra ramurilor ciobite de soare, in zumzetul unor albine pestrite, astept noaptea.
Vreau ca licuricii sa-mi lumineze noptile racoroase si sa ma apere de ploaie, vreau ca luna sa-mi fie amanta si sa ne prinda zorii diminetii iubindu-ne in taina, vreau ca soarele sa-mi incalzeasca gandurile si sa mi le faca mai luminoase si ofer in schimb eternitatea viselor mele, statornicia pasilor mei pe drumul vietii si caldura sufletului meu, intr-un pachet mic si auriu cu parfum de menta.....saruta-ma .
Read more...
