Indiferenta este complicitate

Asemeni unui copil, gangurind in bataia soarelui, din varful unui morman de nisip ud, ma intreb...care este secretul? Modificati genetic de societate, au dobandit puteri supranaturale si calitati ce i-au ridicat tocmai sus in lantul trofic....eu ma zbat undeva in mocirla...pentru ca nu reusesc sa ma adun,sa fiu indiferent. Sunt un esec pentru ca imi lipseste gena, n-am dezvoltat acel y  care adunat cu x te face indiferent. Intotdeauna cand ceri ceva esti intrebat ce ai oferit.Cand oferi nu esti intrebat nimic, uneori primesti multumiri, alterori nu.Cand primesti multumiri  ti se evidentiaza asta in cel mai nepoliticos mod posibil. Politetea este o arta pe care multi nu o au. .Multi sunt asa pentru ca au gena. Au gena pentru ca sunt indiferenti..deci ca urmare, multi sunt indiferenti, eu nu.
Undeva in eprubeta unde mi-au amestecat ingredientele, au uitat sa puna esenta de indiferenta, sau  mai este o explicatie..pentru e evidentia indiferenta ai nevoie de oameni care nu sufera de aceasta malformatie de caracter.
De ce ne-au lasat amestecati?asta e dilema mea..de ce ne-au pus in aceasi oala, sa ne incurcam unii pe altii? sa ne simtim prost unii in prezenta altora? E ciudat cum viata iti intinde o mana si pe urma iti da vant sa zbori in abisul neregasirii de sine...Stiu ca lasasem undeva pe o pagina un rand de la care sa imi pornesc din nou existenta...am pierdut sirul, ultimul cuvant imi zambeste uneori indiferent ascuns undeva intre mii de alte pagini goale....coperti zgariate de umbre, fire de praf topite de pete de grasime.....imi vad amprentele pe pielea fina si cusuta cu ata galbena....degetele mele nu sunt indiferente, mainile mele nu stiu sa piarda, bratele mele nu stiu sa uite, ochii mei nu stiu sa ierte....eu nu stiu sa fiu indiferent.

sursa foto