Dis-de-dimineaţă

sursa foto

Era frig şi îi îngheţau nările. Respira un aer aşa de rece încât simţea cum îi îngheaţau neuronii... Uşor, uşor, respiraţia lui era doar un nor de abur alb care se stingea în urma sa. Trăia regretele propriilor sale acţiuni. Fusese alegerea lui sau poate nu, încerca să îşi găsească o scuză. Ultima dată când vorbise cu ea la telefon conversaţia lor fusese una plină de vinovăţie şi dorinta ei de a se apăra, de a se ascunde... de ce? Trecuseră 2 ani în care au tot amânat finalul, în care amândoi au sperat, pe rând, la ceva, dar niciodată împreună. 

Ideea este că regretă acum şi pentru liniştea lui sufletească voia un raspuns. De ce?

A fost vreodată ceva... şi ce nu va mai fi niciodată. Şi a primit ce aştepta, dar se aştepta la atât de mult. A fost aşa. Nimic. Şi aşa va fi mereu.