Se afișează postările cu eticheta timp. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta timp. Afișați toate postările

Spune da

duminică, 23 ianuarie 2011


Dragoste cu de-a sila nu se poate, dar totusi eticheta ne retine din a ne da dracu....suntem niste curve, poate cel mai frumos lucru care ni s-a spus vreodata, cel mai mare defect al nostru este ca spre deosebire de adevaratele curve, ele au mai multa moralitate ca noi. Te-as injunghia in spate daca asta mi-ar face visele mai colorate noaptea, ti-as rade in nas si te-as scuipa daca as crede ca te pot umili mai mult decat o faci tu singur.Societate, ce dracu reprezinta societatea cand noi nu mai facem parte din ea de secole?Ne uitam unii in ochii altora si ne privim cu atata ironie si cu atata dispret, nu-ti vine a crede ca odata imparteam aceasi saracie si mancam acelasi rahat, pe o banca retrasa, la marginea lumii.
In ziua in care ne-am uitat, eu pe voi, voi pe mine, voi pe voi, am zis ce dracu e asta?de ce am ajuns aici?
Am vrut sa iau vina asupra mea, pentru toti si pentru toate, dar de ce?Doar ca sa te simti tu mai bine? sau voi, sau ei? duceti-va in pula mea mi-a zis singurul meu neuron ramas intact dupa obsesia de a-ti face prieteni, ce au ei mai mult ca tine, ce ai tu mai putin decat ei? frumusetea e trecatoare, inteligenta e un rahat istovitor, atata timp cat abuzezi de ea, puterea este arma frustratilor....ce am eu si ce aveti si voi, pentru ca sincer mie imi pare ca semanam. Tie nu ti-e teama de moarte? tu nu esti om? un pumn in bot nu te doare si pe tine asa cum ma doare si pe mine?....imi vine sa rad, mi-am adus aminte("grijania matii" ). Hilar, viata e atat de amuzanta si de patetica, insa imbracata bine in dorinte si sperante chiar are un inteles......noi nu traim pentru noi, traim pentru existenta noastra.......animalele exista pentru a trai.....nu e absurd?


sursa foto

Read more...

Unde dracu se termină drumul ăsta?

marți, 17 februarie 2009

Ai deschis ochii în dimineata asta aşa cum ai făcut-o de când i-ai deschis prima dată... cu ochii ăia mici şi plini de somn. Te uiţi la mine de parcă m-ai fi văzut şi ieri... Am venit să te întreb ceva: câte minute are o oră şi douăzeci de minute?

sursa foto

Read more...

Marţi

marți, 27 mai 2008


Număr orele. A mai trecut o oră şi încă una şi încă una... Trec orele ca nebunele, fără să mă întrebe dacă mai vreau, daca mai pot, fără să întrebe dacă nu cumva aş vrea să le dau o pauză. Trec orele pe lângă mine cum trec norii pe cer şi bate vântul şi ei se duc şi eu nu-i mai văd niciodată. 
Niciodată? Ce urât sună cuvântul ăsta. Chiar şi atunci când îi spui unei persoane pe care o urăşti că nu mai vrei să o vezi niciodată... parcă şi atunci sună urât. Cum ar fi să nu te mai văd niciodată în lumina palidă a becului? Sună trist...
Dacă ai şti ce-mi doresc, ai şti totul, dar nu ştii... Dacă aş şti ce-ţi doreşti, nu mi-aş mai dori nimic... 
E cald. Atât de cald încât nu mai poţi respira şi totusi e atât de bine. E atât de bine lângă tine... 
Şi orele trec şi număr orele şi nu le văd când vin şi când se duc şi tu vii şi pleci şi eu rămân... Te văd cum vii, te văd cum pleci... şi eu rămân cu orele... să le număr... Şi sunt multe, foarte multe... De ce trebuie să le număr eu pe toate? De ce aşa multe? Să văd cum trec orele... să le număr.

Read more...

E altă zi

luni, 5 mai 2008

           Dragă Moşule, vreau să-mi aduci un cadou anul ăsta... vreau să fiu fericit. 
(later edit - 05.11.2009: Ce dracu' ai?! Eşti retardat?!)

Te trezeşti dimineaţa şi zâmbeşti., întotdeauna e aşa frumos dimineaţa. Treci peste clipele mai puţin plăcute. Te-ai trezit, încă o zi în care vei putea să te bucuri de viaţă, iar o să poţi mirosi trandafirul din glastra de pe masa de lângă patul tău sau iar vei putea deschide fereastra să asculţi agitaţia din jurul tău...
Într-un final te hotărăşti să te dai jos din pat. E greu, ştiu, dar trebuie. De ce trebuie? Nu mă întreba şi eu fac acelaşi lucru în fiecare dimineaţă şi tot n-am găsit răspunsul.


În drum spre baie realizezi că eşti mai obosit decât erai înainte să adormi şi te gândeşti dacă oare somnul are vreun sens. Ajungi în baie unde vezi aceaşi faţă pe care ai văzut-o 24 de ani, adică 288 de luni, adică 1152 săptămâni, adică 8064 de zile, adică 193536 de ore, adică 11612160 minute, adică 696729600 de secunde... Uite, a mai trecut una şi tu nici nu ţi-ai dat seama, trece timpul pe lângă tine şi tu nici nu vezi... Aceeaşi faţă în aceeaşi oglindă în aceeaşi baie din aceeaşi casă din acelaşi oraş... şi mă opresc aici. Ridici câteva picături de apă şi arunci pe ochii obositi. Simţi nisip în ochi şi un gust amar în gură... te-ai trezit. Nisipul este modul în care vezi viaţa şi gustul amar după ce o vezi. Ştergi aburii ce s-au pus pe oglindă şi te priveşti din nou, eşti tot acolo şi acolo vei fi până la sfârsit. Obişnuieşte-te cu ideea.
Închizi uşa de la baie şi ajungi în bucătărie. Nu miroase a nimic, de ce? Te aşteptai la ceva? Nu e nici mama ta să te aştepte şi nici altcineva. Deschizi frigiderul şi arunci la nimereală pe o farfurie ceva de mâncare. De ce mâncăm? Nici asta nu ştii, mergi mai departe.
Ajungi în dormitor, te schimbi, te dezbraci, te admiri. Eşti mulţumit sau nu, eşti o marfă, o marfă care se vinde sau nu, esti un produs al cărei termen de valabilitate stă să expire. Îmbracă-te, păstrează aparenţa, produsele ambalate frumos stau cel mai puţin în raft. Te îmbraci... nu ştii ce haine să pui pe tine, de parcă întreaga ta zi ar conta de acest lucru... Alegi la nimereală sau de data asta o să fii atent ce îmbraci? Cui îi pasă? Ţie? Poate... lor? Nu ştiu. Cine conteaza mai mult, tu sau ei? Eu. Deci ţie îţi pasă, pui hainele pe tine şi te mai uiţi o dată în oglindă. Hmmm... parcă părul nu stă cum trebuie... asta chiar nu mai contează şi ieşi pe uşă.
Ai orbit. Doamne, ce lumină e  afară, soarele ăsta... înjuri. Ţi-ai uitat ochelarii de soare, de ce? Ca să nu mai pari plin de fiţe, poate... Mergi... primii tăi paşi. Nu mai ştii cum a fost când i-ai făcut pe primii din viaţa ta, dar trăieşti în fiecare zi un sentiment identic când te trezeşti dimimeţa, devreme şi trebuie să mergi. Te uiţi la mersul tău, o fi bine, nu o fi… Oare se uită cineva la tine? Te studiază? Întorci privirea în toate părţile, nu e nimeni. Eşti singur pe stradă şi nu auzi decât ritmul paşilor tăi pe caldarâmul rece şi gândurile tale. Vorbeşti singur, eşti nebun? Nu cred, ar trebui să fie toţi nebuni. Te uiţi la un copac şi vezi o pasăre. Te vede şi ea şi zboară. Te uiţi după ea în depărtare, nici nu ştii cum ai ajuns în mijlocul străzii. Un claxon puternic. Boule!!! Ce cauţi în mijlocul străzii?!
...scrâjnet de roţi şi apoi nimic. Inima îţi bate tare, te-ai speriat. Du-te-n măta, strigi şi tu... numai că pe tine nu e nimeni să te audă, doar o doamnă în vârstă care te aude şi spune Eşti un nesimţit! Tineretul din ziua de azi... Simţi nevoie să răspunzi, dar taci. Te uiţi în pământ şi îţi continui mersul, ajungi în staţia de autobuz, e aproape plină, sigur nici azi nu o să vină la timp. Aştepti, priveşti plictiseala din ochii celorlalţi şi te bucuri. Eşti ultimul venit...
O vezi pe tipa brunetă din staţie, o vezi în fiecare dimineaţă şi în fiecare dimineaţă îţi pierzi ochii în privirea ei şi în fiecare dimineaţă ea te priveşte cu plictiseală şi întoarce privirea. Eşti îndrăgostit? Ai înnebunit? Fata asta nu e bună pentru tine... dar cine e bună pentru mine? Apoi privirea îţi cade pe moşul cu pălăria aceea tocită de ploaie... vecinul de vizavi. Intră în vorbă cu bruneta, ce moş nebun... În loc să-şi vadă de treaba lui... Eşti gelos, gelos că vorbeşte cu el şi cu tine nu. Recunoaşte, zi da...
Taci. Azi... azi o să fac ceva... Ce? O să vezi... Azi mă duc la ea. Râzi... Nu ai curaj, tremuri, sângele începe să alerge prin vene ca la un sprint de olimpiadă, îţi auzi inima în străfundul creierului, bătăi neregulate şi vocile care îţi spun fă-o sau nu o face. Azi... azi e altfel. Ce alegi? Te simţi norocos sau nu? Închizi ochii, nu mai auzi nimic, vântul îţi bate cu un şuierat puternic în urechi şi auzi liniştea. Deschizi ochii, e atâta linişte şi nu o vezi decât pe ea. Faci un pas... încă unul... ca o ploaie de primăvară, timidă, care păşeste uşor cu stropi mici şi reci. Ajungi lângă ea... secunda unu, doi, trei, patru... tăcere. Înca nu auzi nimic, e linişte şi ea zice ceva. Trezeste-te, o să pierzi tot. Vorbeşte cu tine... şi brusc auzi. Tu nu eşti cumva tipul care e coleg cu fratele meu? Te uiţi la ea şi singurul lucru inteligent care îţi vine în minte este... cred că da. Cine e fratele ei? Cum îl cheamă? Eşti nebun? Habar n-ai. Eu sunt Alissia, tu? Eu... eu… Eu sunt colegul... colegul fratelui tău... şi râde. Ce râs frumos... şi tulbură liniştea, e aşa frumos… Nu te mai saturi de el până când încep gândurile să vorbească, oare râde de tine sau chiar o amuzi? Brusc te fâstâceşti şi dai semne de disperare… Vreau să fuuuuuuuuug… Nuuuuuuuuu... şi te trezeşte ea. Eşti amuzant. Unde te duci?
...răspunde măcar acum. Fii hotărât. Mă duc la facultate. Şi eu la fel. Ce coincidenţă, merg cu ea la facultate de 2 ani, în fiecare zi, în fiecare dimineaţă şi azi... E altă zi, parcă nici nu-ţi mai pasă că autobuzul nu mai vine. Parcă nici n-ai mai vrea să vină. Şi totuşi vine. Amândoi vă suiţi în acelaşi timp, găsiti şi o bancă liberă... Clar. Azi eşti norocos. Ai o şansă. Nu o rata, profită... O priveşti şi citeşti buzele ei ca pe un manuscris rar, ţi-e frică să nu pierzi ceva şi ea zâmbeşte. Te pierzi în zâmbetul ei. te pierzi în ochii ei.
Bruneta... Bruneta pentru care te trezeai tu în fiecare dimineaţă la 8… Bruneta care te făcea să iei autobuzul în fiecare dimineaţă chiar dacă nu aveai niciun motiv să pleci de acasă… Bruneta pentru care ai stat în ploaie în ziua aia de vară numai să o vezi urcându-se în autobuz. Tu nu te-ai urcat… şi acum e lângă tine. Fii nebun, nu gândi, gândurile nu sunt bune pentru tine. Coborâţi, aţi ajuns. Drumul care altădată ţi se părea că nu se mai termină azi ai mai vrea să fie. Poate ne mai vedem, zâmbind te sărută pe obraz. Poate ne mai vedem diseară... Paaaa… şi fuge.
Tu nu spui nimic, doar o priveşti cum dispare după colţ. Încă tremuri nervos şi inima îţi bate anormal de tare. E altă zi, îţi spui. E altă zi... Şi mergi, mergi fără sens şi fără direcţie, fără motiv şi fără să te gândeşti unde duce drumul tău. E 8 seara, autobuzul e aproape gol, priveşti pe geam luminile oraşului… ce frumos e noaptea. Ajungi în staţia ta, te dai jos, mergi pas după pas. Imediat după colţ e strada ta şi auzi râsul acela cristalin... Al cui? Cine? Îţi pare cunoscut......cum calci pe stradă o vezi, e ea. Ce faci? întrebă ea zâmbind. M-am întors, tu? Mă plimb. Ţi-am zis că o să ne mai vedem azi, ai văzut? Şi zâmbeşte iar. Avea dreptate. Ce frumoasă e...
Fratele meu a zis că mâine nu vine aşa că o să fim iar noi doi în staţie şi zâmbeşte. Ce licărire are în ochi... O strigă mama ei, aş fi vrut să nu o facă. Plec, ne vedem mâine, da? Da...
Şi fuge şi iar mă uit după ea, mă întorc traversez strada şi mă împiedic de bordură. Oare m-a văzut? Mă întorc cu privirea şi nu mai este... Răsuflu uşurat, intru în casă, arunc cheile pe masa din hol şi mă duc în baie. Dau drumu la duş şi arunc hainele de pe mine. Intru sub jetul de apă, e fierbinte, e altă zi. Încă aud în minte şoapte... Aburii se aşază din nou pe oglindă, o şterg şi mă uit... Nu mă recunosc, sunt eu? Sau poate nu?
Mă duc în pat, mă întind... O maşină trece prin dreptul ferestrei mele şi luminează umbrele din camera mea. Ce zi... ce zi a fost azi. Închid ochii. E altă zi... E altă zi...

sursa foto

Read more...

Facebook


Cui ii place:

Copyright ©

Conţinutul acestui site internet este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996 actualizată. Folosirea conţinutului ori a unor părţi din acesta fără înştiinţarea, respectiv aprobarea, proprietarului acestui site se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Blog template by simplyfabulousbloggertemplates.com

Back to TOP