Lămâie, sex şi... apă caldă

Era o după-amiază rece. În toată casa era rece, de la baie şi până în bucătărie, în dormitor şi chiar şi în sufragerie, unde de obicei era foarte cald. El era acasă de câteva ore, ea încă se lăsa aşteptată, promisese să se întoarcă înainte de 4. În dormitor, rătăcit între aşternuturi roz, preferatele ei, el stătea aproape gol, întins pe perna moale, într-un somn stins de liniştea rece a apartamentului. După mişcările şi după agitaţia pe care o afişa, probabil o visa pe ea, încă un vis erotic, unul din multele pe care le avea.

Undeva în bucătărie, un televizor uitat deschis turuia fără conţinut nişte ştiri şterse care n-ar fi putut trezi niciodată atenţia cuiva. Se auziră cheile în uşă, apoi tocuri pe gresia din hol, apoi linişte. Dispăruse şi sunetul acela enervant al televizorului, era o linişte calmă,liniştea dinaintea furtunii. I se păru suspect, se ridică din pat alene şi cuprins de cea mai adâncă remuşcare că părăsea patul ăla cald, aşternuturile alea pline de parfumul ei, aşternuturi care îi provocau acele vise...

Îmbrăcat sumar,doar în nişte boxeri albi, porni desculţ spre bucătărie. Pe hol se privi în oglindă şi îşi spuse cu o ocheadă că era una din zilele lui bune. O  auzi fluierând în bucătărie, fredona melodia ei preferată, melodie cu care obişnuia să-l trezească în miez de noapte, atunci când voia să-i spună ceva, tandru, original, lipsit de etichetă.

Apărând de după colţ, desculţ, subtil şi lipsit de amprentă sonoră, nu-şi trădă prezenţa decât atunci când buzele îi atinseră pielea fină a gâtului, inundată de parfumul ei obsedant, iar cuvintele şoptite în taină lângă lobul urechii, o făcură să tresară:

- Ce faci, iubito? Te-ai întors? Te aşteptam... am un dor nebun de tine în pantaloni.

O simţi cum tresare atunci când îi sărută şi lobul urechii şi chiar dacă nu avea nici o reacţie ştia că îl auzise. Se întoarse spre el, cu mainile sprijinite de blatul rece de marmură şi se uită la el. Îşi aştepta sărutul, îşi aştepta invitaţia la dans. El puse mâinile peste ale ei, tandru, uşor, fără s-o rănească,într-o încleştare care făcea ca orice mişcare a ei să fie interzisă, orice refuz să fie uitat, orice tentativă de evadare un simplu vis...

Se lipi cu pieptul gol de cămaşa ei cu nasturi gată să sară, îi vedea pieptul cum împingea în textura fină a cămăşii, schimbându-i forma şi nuanţa. O sărută uşor, muşcând din buzele fierbinţi ce sfârâiau sub buzele lui umede. Simţindu-se stăpân peste locuri de mult ştiute, coborî sărutare după sărutare pe gât, uşor, într-un ritm ştiut numai de el, fără să se grăbească, fără să piardă nici măcar un centimetru din pielea ei fină şi caldă, iar de pe gât coborî uşor până în paradisul senzualităţii, raiul aromelor şi al terminaţiilor nervoase ale unei femei...

Simţea cum o lăsa fără respiraţie, simţea bătăile inimii cum îi plesneau buzele în drumul sărutărilor ce coborau pe sânii ei albi ca laptele. Îşi ridică uşor privirea şi o căută pe a ei. Se apropie cu buzele de buzele ei şi îi şopti privind-o drept în ochi:

- Azi nu spălăm rufe, iubito?

Era un cod. Cod ştiut numai de ei, o transcriere a dorinţelor lor într-o limbă plină de înţelesuri. O ridică în braţe şi o aşeză uşor pe maşina de spălat. Fustiţa ei neagră urcase atât de mult încât lăsase să se vadă picioarele ei fine şi incitante. Îi desfăcu nasturii de la sacou, uşor, şi încă şi mai uşor o ajută să scape de povara lui, alunecând jos pe gresie între picioarele lui. O privea în ochi în timp ce convingea nasture după nasture al cămăşii să cedeze sub atingerea degetelor lui.

Sărută în urma cămăşii, milimetru cu milimetru, umplea por după por cu sărutările lui fierbinţi. Întâi umerii, apoi braţele, urcă uşor pe gât ca mai apoi să coboare uşor pe sâni şi să muşte din sutienul alb dantelat. Nu-i plăcea, nu-i plăceau hainele de pe ea, o voia goală, voia s-o descopere şi s-o cucerească încetul cu încetul...

Îi desfăcu sutienul care la rândul lui căzu peste grămada proaspătă de haine. Apucă sânii în palmele lui, abia îi cuprindea, atât de voluptoşi, atât de calzi, fermi şi-n acelaşi timp moi, doar sfârcurile tari ieşeau printre degete, iscoade, ochi ai corpului în căutarea a ceea ce va urma...

Îşi apropie buzele de sâni şi sărută uşor sfârcurile ei tari şi fierbinti. Cu vârful limbii presa uşor peste ele şi începu să coboare cerculeţe peste cerculeţe  spre baza sânilor, ca mai apoi să urce în sens invers, pe aceleaşi drumuri bătătorite de limba lui. Îi ţinea strâns şi îi presa uşor, cu mişcări tandre şi încerca să îngrădească cât mai mult libertatea lor, îi sărută întâi cu buzele, apoi cu vârful limbii şi la sfârşit muşcă uşor din ei, ţinea între dinţi fierbinţeala aceea roşiatică şi o stingea cu atingeri apăsate ale limbii... O simţea cum tremura şi cum gemea, o simţea cum aluneca uşor peste el. Voia mai mult, avea nevoie de mai mult.

Se aşeză în genunchi în faţa ei şi cu privirea iscodi între copasele ei, în întunecimea aprinsă care lăsa să se vadă o pereche de chiloţei albi, dantelaţi. O cuprinse de şolduri şi îi desfăcu fermoarul, în timp ce o săruta pe coapsele fine şi calde. Trase uşor şi, parcă slăbit dintr-o strânsoare, corpul ei se voia eliberat. Îi aruncă fustiţa şi o privi. Singurul lucru care o mai apropia de ceea ce fusese când intrase în casă, era acea pereche de chiloţei albi, cu o dantelă fină, care ascundea în spatele lor un cuptor încins ce ardea mocnit.

Îşi începu valul de sărutări de pe genunchi spre interiorul copaselor, fierbinţeala devenea din ce în ce mai intensă, iar acolo, între coapsele ei, trebuia neaparat stinsă, udată cu sărutări umede, ştearsă cu atingeri fine ale limbii. O împinse uşor pe spate, până atinse peretele, şi cu degetele îi dădu jos chiloţeii. Coapse, genunchi, gambe, tălpi. De acolo avea să pornească. Îi sărută tălpile, apoi urcă uşor pe gambe, fără să se zgârcească la vreo sărutare, fără să câştige timp. Aveau tot timpul din lume...

Urcă uşor pe coapse şi atunci îi desfăcu picioarele. Avea nevoie de loc, avea nevoie de lumină, avea nevoie de interiorul acelor coapse pentru a-şi picta capodopera cu vârful pensulei...

Era udă, o simţise de când îi mototolise chiloţeii, înainte să-i arunce pe jos. O sărutare, încă una, începea furtuna. Ploaie de sărutări, primele gemete. Îi săruta interiorul coapselor şi apoi, încetul cu încetul, încercui acel triunghi de mistere şi senzaţii ascunse, până ajunse cu sărutările în vârful piramidei, acolo îi sărută buzele uşor, de sus în jos, cu o mişcare lină şi dreaptă... În urcare, despărţi cu vârful limbii acele lespezi fierbinţi şi descoperi farul plăcerii,luminiţa din întuneric, începutul tuturor începuturilor, clitorisul. Îl descoperea uşor cu degetele, asemeni unui manuscris vechi, plin de praf, firav, care cerea atingeri tandre şi pline de preţuire. Îl atinse uşor cu un deget, asemeni unui copil neştiutor, după care simţi nevoia să-l sărute, să-l atingă cu limba, să-i simtă gustul şi să-l înmoaie în atingeri ude.

Coborî cu degetul pe marginile buzelor şi ajunse cu degetul până la capătul drumului, acea cădere bruscă  care atrăgea asemeni unui magnet. Sărutările şi atingerile cu vârful limbii alternau, se simţea presiunea cum creşte, simţea cu vârful limbii cum tresare, cum bobiţa aceea mică creştea atingere după atingere, parcă trăgându-şi seva din acele atingeri. Cu două degete despică lespezile fierbinţi şi intră înăuntru, într-un necunoscut ud şi fierbinte. Cu mişcări line, descoperea centimetru cu centimetru din interiorul ei, degetele îi erau ghid, totul se ghicea prin atingeri şi prin gemetele ei pline de plăcere, respiraţia sacadată şi uneori momentele de sufocare. Alterna mişcările limbii cu cele ale degetelor, într-un dans nebun, la început încet, ca mai apoi asemeni ritmului unui tren să imprime mişcarea de du-te - vino într-un ritm ameţitor.

Ea îşi mişca bazinul în ritmul lui, un ritm intens, rareori întrerupt de retrageri ale corpului ei, urmat însă de reveniri, mai intense şi mai adânci. O pătrundea în ritmul sărutărilor şi o săruta după urma degetelor, le rotea uşor, ieşea puţin ca mai apoi să intre şi mai adanc .Simţea cum fiinţa ei tremura de plăcere, o simţea cum presiunea creşte şi creşte, din clipă în clipă îşi aştepta explozia... Se lăsa purtată de ritmul lui, incapabilă să reacţioneze, incapabilă să se opună, nici n-ar fi vrut asta. Urla în ea până şi cel mai fin nerv, simţea cum arde, trebuia să stingă fierbinţeala aia, trebuia să o stingă şi repede.

- Mai repede, iubitule... Mai repede...

Iar el, simţind momentul, deveni şi mai intens ca înainte. Funcţionau ca un mecanism bine uns, totul mergea în ritmul lor. Gemetele deveneau din ce în ce mai puternice, respiraţia din ce în ce mai sacadată, totul era mai intens şi mai intens, până când ea exploda într-un val de căldură, inundându-i degetele, stinsese focul cu ploaia senzaţiilor ei, excitată la maxim şi lipsită de apărare.

O sufocau senzaţiile intense pe care le trăia de fiecare dată când atingea orgasmul, o căldură şi o amorţeală se contopeau în corpul ei făcând orice mişcare imposibilă, amândoi trăiau orgasmul ei, iar el o sărută să-i domolească agitaţia. Se ridică şi o sărută...

Ea îl privi din cap până în picioare şi îi studie fiecare muşchi. Transpirase, iar din boxeri i se vedea cum se naşte o erecţie obraznică. Se ridică de pe maşina de spălat şi îngenunche în faţa lui. Cu bărbia îi atinse uşor boxerii şi simţi ceva cald. Îi atinse abdomenul, pe care curgeau stropi de transpiraţie, şi coborî peste boxeri. Cu mâna atingea uşor ce se ascundea acolo şi îi dădu un sărut. Apoi îi dădu boxerii jos şi lăsă să-i cadă uşor penisul. Îl privea. Îi privea penisul şi apoi îşi aruncă privirile peste privirile lui, parcă dorind să ghicească ce-şi dorea.

De acolo, de jos, se simţea dominată. O senzaţie peste măsură de excitantă care o făcea să facă orice i-ar fi cerut el. Îşi lipi mâinile de coapsele lui şi le apropie ca într-un cerc care se strânge în jurul acelui stâlp al plăcerii, ajunse până la baza lui, iar cu o mână îl prinse ferm, ridicându-l într-o poziţie potrivită. Îl atinse uşor cu buzele, o sărutare caldă... Simţea cum ardea, simtea cum îi pulsa sângele în fiecare venă, simţea cum se întăreşte şi cum căpăta formă în mana ei. Îl modela, îl modela uşor cu limba, în mişcări tandre, presând mai tare sau mai încet, îl voia perfect.

Cu mâna dreaptă îi pipăi pielea fină, trecând peste venele groase ca peste nişte şanţuri, înainte şi înapo, descoperind capul gros şi roşu, acolo unde sângele se izbea cu putere de pereţii fiinţei sale, cel mai extrem punct al hărţii corpului unui bărbat. Începu să-l ascundă, sărutare după sărutare, până când buzele ei atinseră mâinile. Se topea sub atingerile ei, respira greu şi se sprijinise cu mâinile de maşina de spălat.

Era rândul ei să-şi impună dansul, era rândul ei să controleze chiar dacă acolo jos unde era părea dominată, ea deţinea controlul. Îi atingea cu vârful limbii capul fierbinte şi îl stingea când îl cuprindea cu buzele ei, împins adânc. Respiraţia lui o excita, cu mâna stângă îşi atinse clitorisul şi începu să-l frece uşor, de sus în jos, adaptând ritmul ritmului în care îi săruta penisul.

Îl simţea cum fierbe, îl simţea cum tresare la fiecare atingere şi îl simţea cum uşor uşor îi rupe concentrarea. Gâfâia şi uneori se oprea într-o tăcere sufocantă, ca mai apoi să respire disperat după gura de aer salvatoare. Nu mai rezista...

O apucă şi o ridică, o întoarse cu spatele şi îi desfăcu uşor picioarele. Ea nu i se opusese deloc. Voia acelaşi lucru ca şi el doar că din altă perspectivă. Îl voia în ea atât de tare pe cât el se voia în ea. O aplecă uşor până când sânii i se lipiră de maşina de spălat rece, lucru care îi tăie respiraţia. O ultimă sărutare a triunghiului plăcerii, o ultimă sărutare a buzelor fierbinţi şi o pătrunse...

Era atât de udă şi penisul lui intră uşor, alunecând pe tunelul făcut parcă pe forma lui. O pătrunse uşor, ieşind mult şi intrând repede înapoi acolo unde fierbinţealea îl atrăgea. Mişcările lui începură să crească în intensitate, un du-te - vino ambalat şi rapid, controlat cu mişcări ferme. O ţinea strâns de şolduri şi o trăgea spre el cu furie, o furie plină de pasiune, nonviolentă. Singurele sunete erau gemetele ei puternice, respiraţia lui sacadată şi abdomenul lui plesnindu-i fesele. O lipise atât de bine de maşina de spălat şi o ţinea aşa de strâns, încât simţurile ei erau încordate la maxim, simţea cum explodează, îl voia în ea tare şi puternic, voia să-i simtă forţa până în măduva oaselor. Într-un moment de acalmie o pătrunse mai adânc ca niciodată şi se lăsă pe ea. îi simţea pieptul pe spatele ei, îi simţea greutatea cum o apasă, se apropie de urechea ei şi îi şopti:

- Iubito, eşti atât de fierbinte...

După care o apucă de umeri şi continuă ritmul  ameţitor. Gemetele ei contopindu-se cu ale lui, cântec divin născut din pasiune şi dorinţă. Brusc o întoarse spre el şi o sui cu fundul pe maşina de spălat. O împinse uşor din nou până la perete şi o pătrunse din nou. Ea îşi încolăcise picioarele în jurul feselor lui, excitându-l şi mai tare, iar el o pătrundea ţinându-i sânii în palmele lui şi frămânţându-i. Maşina de spălat se zgâlţâia sub mişcările lor puternice, iar fesele ei se frecau de plasticul rece. Coborî mâinile de pe sânii ei şi coborî cu degetele pe clitorisul ei. îl freca uşor, era ud şi aluneca repede peste bobiţa ce crescuse şi aproape că exploda. Gemetele ei se împătrundeau cu ale lui, parcă urmărindu-se unul pe altul. O luă în braţe, încolăcită în jurul lui şi continuară cu el sprijinit de uşă. Îi simţea braţele puternice cum o înconjoară şi strângea tare picioarele să nu-l piardă din acea încleştare. Îl simţea atât de tare în ea, atât de intens. Amândoi plini de transpiraţie şi fierbinţi. Continuară ritmul acela ameţitor câteva momente acolo cu el, lipit de uşa de lemn,lipiţi unul de altul, sânii ei lipiţi de pieptul lui. Câţiva paşi şi era pe masă, întinsă cu el în faţa lui. Nu slăbiseră deloc ritmul şi se apropiau de sfârşitul pe care şi-l doreau amândoi:

- Hai, iubitule... Dă-ţi drumu în mine... Aaaa... Vreau să îţi simt căldura...

Tare, din ce în ce mai tare, sânii ei dansau înainte şi înapoi pe o muzică surdă, muzica dorinţei. Ea se ţinea strâns de marginile mesei şi cu picioarele pe pieptul lui. El o pătrundea adânc şi intens, val după val după val, asemeni asediului unei cetăţi ce nu se dă bătută. Rămâneau amândoi fără respiraţie, doar gemetele mai dădeau sens existenţei lor. Presiunea creştea şi în el şi în ea, sângele fierbea şi pulsul accelerase spre zona imposibilului:

- Îmi dau drumu, iubito... O să te sufoc în mine... Aaa...

Câteva momente de încordare, gemete disperate, sufocate de o tăcere udă şi... linişte. Doar respiraţiile lor sacadate în timp ce el se prăbuşeşte peste sânii ei. Ea, îi simţea căldura, simţea cum se scurge în ea seva vieţii şi cum o inunda. El, amorţit în braţele ei, cu buzele muşcând din sânii ei tari... Momente de linişte, tulburate de o linişte şi mai mare, fără sfârşit. Apoi vocea ei caldă şi tremurândă:

- Te iubesc, iubitule...

Iar el, ridicând privirea spre ea, în căutarea unui sărut izbăvitor, şoptind în liniştea calmă:

- Te iubesc, iubito...

...aromă de lămâie se scurgea în toată încăperea şi sunetul vieţii îl dădea robinetul care picura alene în cadă plină stropuri ude şi fierbinţi. Pe jos rufe... Masa... Holul... Dormitorul... Patul... Aşternuturile... Şi între aşternuturi două trupuri goale, o singură îmbrăţişare, îmbrăţişarea vieţii şi a dragostei. Pasiune şi sentiment... Fereastra deschisă şi perdeaua ce flutura în bătaia vântului... aroma de ploaie.

Read more...

Psss... psssssss... Ştiai?

Ştii că a trecut aproape un an? Pun pariu că habar n-ai. Eu ştiu. Un an neîntrerupt, neîncetat, zi după zi, ceas după ceas, oră după oră. Simt că îl cunosc, simt că mă cunoaşte, simt că anul ăsta a fost cel mai complet an. Am învăţat, am uitat, am făcut tot ce putea face un om şi mai pot face încă pentru că nu e gata... Ştiai că peste puţin timp o să numărăm zilele? O să ne uităm înapoi şi o să numărăm zilele cu soare şi zilele înnorate. Care au fost mai multe? Crezi că mai are rost să le numărăm? Zâmbetele de pe feţele noastre spun totul. Şi dacă ieşea invers tot zâmbeam.

Fericirea se măsoară în clipe, dar durează mai mult decât nefericirea, pentru că trăieşti acea clipă la infinit. Face inima bum bum, aşa ziceam când treceam de pe o zi pe alta. A fost greu, uneori imposibil, dar suntem aici, acolo, peste tot... Suntem noi. Nu-i sentiment mai bogat în lacrimi ca fericirea. Ştiu că poate exagerez, dar plânge inima de fericire când vede peste câte clipe grele a trecut şi încă e soare.

Psss... psssssss... Ştiai, a trecut aproape un an... Ce spui, continuăm?

Read more...

Fall...

...fall of the leaf. Fall of the year.

Read more...

Două nopţi şi-o săptămână

Bună dimineaţa din nou. Încă o dimineaţă... în care te trezeşti cu aceleeaşi gânduri. Multe de spus nu ar fi, a fost doar o noapte, o noapte de somn fără vise sau poate nu ştiu eu să păstrez aroma unui vis până dimineaţă... M-am trezit transpirat şi ud, gânduri care mi-au fost ploaie o noapte întreagă şi vise care s-au transformat în nori negri. Tunetele, fulgerele, zgomotele din noapte mi-au trezit simţurile şi m-au trezit din oră în oră. Fiori reci sub pătură caldă şi eu tremuram ca un gândac în roua rece dimineaţa. Am crezut că am visat ceva frumos, dar nu-mi amintesc nimic. Sunt eu de vină sau poate visul... n-a mai vrut să iasă la lumina conştiinţei şi să-l scot afară prin voce pe perna dimineţii.

Nu ştiu ce spun dimineaţa, dar vorbesc frumos. Nu sunt cuvintele mele, dar vocea mea le dă personalitate. Trezeşte-te, omule de paie, şi uită-te pe fereastră la frunzele de vişin ce se lipesc de geam în bătaia ploii.

N-am chef să cobor din pat pentru nimic în lume. Sunt desculţ şi am picioarele îngheţate, papucii sunt aruncaţi undeva sub o bluză roşie şi privirea mea înceţoşată a calculat că sunt ore de mers până acolo. Clar nu mă voi da jos din pat, poate doar dacă... Dacă va veni un vânt de mai şi mă va ridica şi mă va duce acolo.

Pisici şi câini ce mi-aţi făcut noaptea albă, vă iubesc, animale ale nopţii şi creaturi lipsite de cumpătare, vă ador, femeie care îmi tulburi noaptea şi mă faci să mă gândesc la nemurire în braţele tale, Dumnezeu n-a trecut de barierele sufletului meu, dar tu reuşeşti atunci când îţi pofteşte inima. Nu ştiu cum faci şi nici nu vreau să aflu.

În vis, o pasăre mi-a spus ca sunt îndrăgostit. Acum îi aud ciripitul, dar nu mai înţeleg nimic. Avea dreptate, am aripi la fel ca şi ea, se numeşte dragoste şi miroase a cozonac, pentru că de Crăciun vreau să fiu cu tine. Dacă eu te fac fericită nu e o întâmplare, e destin. Şi tu faci la fel. Te iubesc.

...pentru dragostea vieţii mele

Read more...

Azi, ziua după mâine

Voiam să încep înca una dintre postările mele „interesante”, dar m-am oprit la timp. Simt că devin plictisitor. Simt eu, ultima persoană care ar trebui să simtă asta... e grav. Îmi dau seama ce simt alţii... 

Te uiţi la blogurile mele şi vezi... multe. Şi din câte vezi, înţelegi ceva? Nu? Să clarific situaţia:

Nume: Şovăială;

Prenume: Alin;

Vârsta: 24;

Sex: masculin;

Familie: am;

Căsătorit: nu;

Studii: grădiniţă, şcoală generală, liceu şi început de facultate;

Interese: bărbat, deci principalul meu interes femeile, urmează, să ştiu mai mult, atv, maşini, să scriu, să fiu citit, etc. sunt multe;

Îndrăgostit: da;

De cine: de ea;

Cine este ea: o fată;

Cum ai cunoscut-o: aşa cum m-a cunoscut şi ea pe mine;

Ce ţi-ai dori: cineva ştie ce îmi doresc;

Vise: să nu se mai termine;

Comentarii: dacă e ceva sigur în viata mea, în clipa asta eşti tu... sunt sigur că te vreau, nesiguranţele mele sunt la tine... eu n-am niciuna :P

Read more...

E altă zi

           Dragă Moşule, vreau să-mi aduci un cadou anul ăsta... vreau să fiu fericit. 
(later edit - 05.11.2009: Ce dracu' ai?! Eşti retardat?!)

Te trezeşti dimineaţa şi zâmbeşti., întotdeauna e aşa frumos dimineaţa. Treci peste clipele mai puţin plăcute. Te-ai trezit, încă o zi în care vei putea să te bucuri de viaţă, iar o să poţi mirosi trandafirul din glastra de pe masa de lângă patul tău sau iar vei putea deschide fereastra să asculţi agitaţia din jurul tău...

Într-un final te hotărăşti să te dai jos din pat. E greu, ştiu, dar trebuie. De ce trebuie? Nu mă întreba şi eu fac acelaşi lucru în fiecare dimineaţă şi tot n-am găsit răspunsul.

În drum spre baie realizezi că eşti mai obosit decât erai înainte să adormi şi te gândeşti dacă oare somnul are vreun sens. Ajungi în baie unde vezi aceaşi faţă pe care ai văzut-o 24 de ani, adică 288 de luni, adică 1152 săptămâni, adică 8064 de zile, adică 193536 de ore, adică 11612160 minute, adică 696729600 de secunde... Uite, a mai trecut una şi tu nici nu ţi-ai dat seama, trece timpul pe lângă tine şi tu nici nu vezi... Aceeaşi faţă în aceeaşi oglindă în aceeaşi baie din aceeaşi casă din acelaşi oraş... şi mă opresc aici. Ridici câteva picături de apă şi arunci pe ochii obositi. Simţi nisip în ochi şi un gust amar în gură... te-ai trezit. Nisipul este modul în care vezi viaţa şi gustul amar după ce o vezi. Ştergi aburii ce s-au pus pe oglindă şi te priveşti din nou, eşti tot acolo şi acolo vei fi până la sfârsit. Obişnuieşte-te cu ideea.

Închizi uşa de la baie şi ajungi în bucătărie. Nu miroase a nimic, de ce? Te aşteptai la ceva? Nu e nici mama ta să te aştepte şi nici altcineva. Deschizi frigiderul şi arunci la nimereală pe o farfurie ceva de mâncare. De ce mâncăm? Nici asta nu ştii, mergi mai departe.

Ajungi în dormitor, te schimbi, te dezbraci, te admiri. Eşti mulţumit sau nu, eşti o marfă, o marfă care se vinde sau nu, esti un produs al cărei termen de valabilitate stă să expire. Îmbracă-te, păstrează aparenţa, produsele ambalate frumos stau cel mai puţin în raft. Te îmbraci... nu ştii ce haine să pui pe tine, de parcă întreaga ta zi ar conta de acest lucru... Alegi la nimereală sau de data asta o să fii atent ce îmbraci? Cui îi pasă? Ţie? Poate... lor? Nu ştiu. Cine conteaza mai mult, tu sau ei? Eu. Deci ţie îţi pasă, pui hainele pe tine şi te mai uiţi o dată în oglindă. Hmmm... parcă părul nu stă cum trebuie... asta chiar nu mai contează şi ieşi pe uşă.

Ai orbit. Doamne, ce lumină e  afară, soarele ăsta... înjuri. Ţi-ai uitat ochelarii de soare, de ce? Ca să nu mai pari plin de fiţe, poate... Mergi... primii tăi paşi. Nu mai ştii cum a fost când i-ai făcut pe primii din viaţa ta, dar trăieşti în fiecare zi un sentiment identic când te trezeşti dimimeţa, devreme şi trebuie să mergi. Te uiţi la mersul tău, o fi bine, nu o fi… Oare se uită cineva la tine? Te studiază? Întorci privirea în toate părţile, nu e nimeni. Eşti singur pe stradă şi nu auzi decât ritmul paşilor tăi pe caldarâmul rece şi gândurile tale. Vorbeşti singur, eşti nebun? Nu cred, ar trebui să fie toţi nebuni. Te uiţi la un copac şi vezi o pasăre. Te vede şi ea şi zboară. Te uiţi după ea în depărtare, nici nu ştii cum ai ajuns în mijlocul străzii. Un claxon puternic. Boule!!! Ce cauţi în mijlocul străzii?!

...scrâjnet de roţi şi apoi nimic. Inima îţi bate tare, te-ai speriat. Du-te-n măta, strigi şi tu... numai că pe tine nu e nimeni să te audă, doar o doamnă în vârstă care te aude şi spune Eşti un nesimţit! Tineretul din ziua de azi... Simţi nevoie să răspunzi, dar taci. Te uiţi în pământ şi îţi continui mersul, ajungi în staţia de autobuz, e aproape plină, sigur nici azi nu o să vină la timp. Aştepti, priveşti plictiseala din ochii celorlalţi şi te bucuri. Eşti ultimul venit...

O vezi pe tipa brunetă din staţie, o vezi în fiecare dimineaţă şi în fiecare dimineaţă îţi pierzi ochii în privirea ei şi în fiecare dimineaţă ea te priveşte cu plictiseală şi întoarce privirea. Eşti îndrăgostit? Ai înnebunit? Fata asta nu e bună pentru tine... dar cine e bună pentru mine? Apoi privirea îţi cade pe moşul cu pălăria aceea tocită de ploaie... vecinul de vizavi. Intră în vorbă cu bruneta, ce moş nebun... În loc să-şi vadă de treaba lui... Eşti gelos, gelos că vorbeşte cu el şi cu tine nu. Recunoaşte, zi da...

Taci. Azi... azi o să fac ceva... Ce? O să vezi... Azi mă duc la ea. Râzi... Nu ai curaj, tremuri, sângele începe să alerge prin vene ca la un sprint de olimpiadă, îţi auzi inima în străfundul creierului, bătăi neregulate şi vocile care îţi spun fă-o sau nu o face. Azi... azi e altfel. Ce alegi? Te simţi norocos sau nu? Închizi ochii, nu mai auzi nimic, vântul îţi bate cu un şuierat puternic în urechi şi auzi liniştea. Deschizi ochii, e atâta linişte şi nu o vezi decât pe ea. Faci un pas... încă unul... ca o ploaie de primăvară, timidă, care păşeste uşor cu stropi mici şi reci. Ajungi lângă ea... secunda unu, doi, trei, patru... tăcere. Înca nu auzi nimic, e linişte şi ea zice ceva. Trezeste-te, o să pierzi tot. Vorbeşte cu tine... şi brusc auzi. Tu nu eşti cumva tipul care e coleg cu fratele meu? Te uiţi la ea şi singurul lucru inteligent care îţi vine în minte este... cred că da. Cine e fratele ei? Cum îl cheamă? Eşti nebun? Habar n-ai. Eu sunt Alissia, tu? Eu... eu… Eu sunt colegul... colegul fratelui tău... şi râde. Ce râs frumos... şi tulbură liniştea, e aşa frumos… Nu te mai saturi de el până când încep gândurile să vorbească, oare râde de tine sau chiar o amuzi? Brusc te fâstâceşti şi dai semne de disperare… Vreau să fuuuuuuuuug… Nuuuuuuuuu... şi te trezeşte ea. Eşti amuzant. Unde te duci?

...răspunde măcar acum. Fii hotărât. Mă duc la facultate. Şi eu la fel. Ce coincidenţă, merg cu ea la facultate de 2 ani, în fiecare zi, în fiecare dimineaţă şi azi... E altă zi, parcă nici nu-ţi mai pasă că autobuzul nu mai vine. Parcă nici n-ai mai vrea să vină. Şi totuşi vine. Amândoi vă suiţi în acelaşi timp, găsiti şi o bancă liberă... Clar. Azi eşti norocos. Ai o şansă. Nu o rata, profită... O priveşti şi citeşti buzele ei ca pe un manuscris rar, ţi-e frică să nu pierzi ceva şi ea zâmbeşte. Te pierzi în zâmbetul ei. te pierzi în ochii ei.

Bruneta... Bruneta pentru care te trezeai tu în fiecare dimineaţă la 8… Bruneta care te făcea să iei autobuzul în fiecare dimineaţă chiar dacă nu aveai niciun motiv să pleci de acasă… Bruneta pentru care ai stat în ploaie în ziua aia de vară numai să o vezi urcându-se în autobuz. Tu nu te-ai urcat… şi acum e lângă tine. Fii nebun, nu gândi, gândurile nu sunt bune pentru tine. Coborâţi, aţi ajuns. Drumul care altădată ţi se părea că nu se mai termină azi ai mai vrea să fie. Poate ne mai vedem, zâmbind te sărută pe obraz. Poate ne mai vedem diseară... Paaaa… şi fuge.

Tu nu spui nimic, doar o priveşti cum dispare după colţ. Încă tremuri nervos şi inima îţi bate anormal de tare. E altă zi, îţi spui. E altă zi... Şi mergi, mergi fără sens şi fără direcţie, fără motiv şi fără să te gândeşti unde duce drumul tău. E 8 seara, autobuzul e aproape gol, priveşti pe geam luminile oraşului… ce frumos e noaptea. Ajungi în staţia ta, te dai jos, mergi pas după pas. Imediat după colţ e strada ta şi auzi râsul acela cristalin... Al cui? Cine? Îţi pare cunoscut......cum calci pe stradă o vezi, e ea. Ce faci? întrebă ea zâmbind. M-am întors, tu? Mă plimb. Ţi-am zis că o să ne mai vedem azi, ai văzut? Şi zâmbeşte iar. Avea dreptate. Ce frumoasă e...

Fratele meu a zis că mâine nu vine aşa că o să fim iar noi doi în staţie şi zâmbeşte. Ce licărire are în ochi... O strigă mama ei, aş fi vrut să nu o facă. Plec, ne vedem mâine, da? Da...

Şi fuge şi iar mă uit după ea, mă întorc traversez strada şi mă împiedic de bordură. Oare m-a văzut? Mă întorc cu privirea şi nu mai este... Răsuflu uşurat, intru în casă, arunc cheile pe masa din hol şi mă duc în baie. Dau drumu la duş şi arunc hainele de pe mine. Intru sub jetul de apă, e fierbinte, e altă zi. Încă aud în minte şoapte... Aburii se aşază din nou pe oglindă, o şterg şi mă uit... Nu mă recunosc, sunt eu? Sau poate nu?

Mă duc în pat, mă întind... O maşină trece prin dreptul ferestrei mele şi luminează umbrele din camera mea. Ce zi... ce zi a fost azi. Închid ochii. E altă zi... E altă zi...

sursa foto

Read more...

Fără să ştiu, fără să ştii

A fost odată ca niciodată... aşa încep poveştile, şi au trăit fericiţi până la adânci bătraneţi... aşa se termină, numai că în realitate nu e aşa. Te-ai gândit vreodată la chestia asta? De ce simţi aşa cum simţi atunci când întâlneşti pe cineva pentru prima oară? Inima îţi bate tare, ai gâtul uscat şi de cele mai multe ori chiar dacă vrei să spui atât de multe, singurele tale cuvinte sunt Bună şi parcă dintr-o dată ţi se termină tot aerul pe care l-ai strâns în tine şi toată pregătirea ta, tot ce voiai să spui s-a dus. Te linişteşti numai atunci când vezi zâmbetul din faţa ta... şi de fiecare dată e la fel, mereu şi mereu... şi zâmbeşti. Adrenalina... aşa de tare îţi bate inima...

Te-am văzut, mi-ai plăcut de prima oară când am pus ochii pe tine. Nu sunt vorbe, nu sunt vorbe dulci... Sunt trăiri. Şi dacă prima întâlnire nu e destul pentru inima ta, ce zici de primul sărut? Mai poţi?

Voi continua... acum am ceva mult mai important de făcut, ştii asta, nu? :P

sursa foto

Read more...