Am fost la Cluj

Mamăăăăă, de când n-am mai scris... Acum am tastatură si nu mai am nicio scuză. Bună seara la domni, săru' mâna la doamne şi domnişoare. Ete fusei la Cluj s-o văd pe prinţesa mea. Să nu mergeţi la Cluj cu trenul, o să vă pară rău. Eu vreau să zbor. Acum, postarea asta nu e despre faptul că am fost eu, vezi, Doamne, la Cluj. Ete na, de parcă sunt primul, scârţ. E despre minunea care s-a întâmplat. Am sărutat un înger şi, sincer vă spun, are gust de vată pe băţ, lipicioasă şi dulce de rămâi cu buzele lipite după. N-am văzut mai nimic din Cluj, dar vă spun sincer că şi dacă mergeam noaptea şi ţineam ochii închişi, cu ea de mână tot frumos mi s-ar fi părut. Acum ce să mai zic, mă mut la Cluj. Da, chiar mă mut. M-am închiriat un pic cu iubita mea, undeva hăt sus de unde se vede apa cum curge la vale. Aştept iarna să văd cum fulguie la vale şi aştept şi îngheţul să văd cum o s-o iau eu la vale. Cam atât...

Adio acasă, adio camera mea plină de lucruri inutile, dar foarte dragi mie, adio lume lângă care am trăit până acum...

P.S.: Şi vine şi ziua mea, va fi prima mea aniversare la Cluj. Oare la Cluj o să pot sufla în tort? Nu ştiu şi I don't really care. Cam atât... O să vin la Cluj... yuhuuuuuuuuuuuuuuuuu.... iar cu trenul, fir-ar!