Scrisoare către copilul meu nenăscut

duminică, 20 iunie 2010

Dragul meu copil,

Încă de la început vreau să ştii că te iubesc. Probabil te întrebi de ce am aşteptat atât şi de ce nu exişti încă. Pentru că te iubesc. Şi tocmai pentru acest lucru am decis acum multă vreme că îţi voi căuta cea mai bună mămică. Până acum n-am găsit-o încă. Până acum... Însă te anunţ, dragul meu copil, că suntem norocoşi. Am găsit mămica mămicilor. Şi n-am ales-o doar pentru mine, am ales-o mai ales pentru tine, dragul meu. Am găsit o mămică bună şi iubitoare, o mămică frumoasă şi deşteaptă, o mămică care iubeşte copii la fel de mult ca şi mine. O să fie bine, dragul meu. Abia aştept să-mi zâmbeşti. Abia aştept să-ţi cunoşti mămica şi să fim o familie. Dacă eu o iubesc, tu o să o iubeşti sigur, poate chiar mai mult decât mine. Şi ea o să te iubească mai mult decât pe mine, dar nu sunt gelos. Este destulă iubire pentru toţi. Te aşteptăm să vii, dragul meu. Te iubim şi te dorim nespus. Să fii cuminte şi să ştii că noi te iubim de pe acum foarte, foarte mult. 

Cu drag,                  
al tău tătic şi mămică

sursa foto

Read more...

Just because I do this alot... :)

marți, 15 iunie 2010



Read more...

Stări


Dacă aş măsura starea de bine în cuvinte, ar fi ceva de genul îmi e atât de bine. Dacă ar fi să o măsor în sentimente, ar fi ceva de genul explodez de fericire. Dacă ar fi să spun adevărul, aş minţi. 
Starea de bine este o enigmă a existenţei, niciodată nu e destul de bine încât să fie bine, pentru că întotdeauna e loc de mai bine. Sunt realist, e loc de mai bine decât binele, binele absolut. Dar nu sunt sigur că acel bine absolut există. Binele absolut este, poate, doar un pseudonim pentru un bine obişnuit, dar pe care eu încerc să-l fac binele suprem. 
Şi dacă absolutul nu există? Dacă perfecţiunea nu există? Dacă toată viaţa încercăm în zadar să căutăm ceva ce nici măcar nu şi-a dovedit vreodată prezenţa. 
Nu sunt perfect, nu sunt absolut, sunt un punct negru pe o hartă albă pline de alte puncte negre. Nu sunt nici mai rotund, nici mai negru, nici mai mare. Sunt doar un punct pe care am scris că eu sunt eu. Dacă o să-ţi sar în ochi vreodată, n-o să mai fiu doar un punct. Devin punctul. Punctul în jurul căruia se mişcă totul. Iar ochii tăi vor fi aţintiţi numai la acel punct. Şi asta înseamnă perfecţiune. Asta înseamnă absolut. Dar nu e regulă, e fapt şi nu e pentru toţi, e numai pentru noi doi. E cald, e zi, e lumină şi eşti tu. Restul nu cunosc, nu simt şi nu văd.

Read more...

Facebook


Cui ii place:

Copyright ©

Conţinutul acestui site internet este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996 actualizată. Folosirea conţinutului ori a unor părţi din acesta fără înştiinţarea, respectiv aprobarea, proprietarului acestui site se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Blog template by simplyfabulousbloggertemplates.com

Back to TOP