Două pahare de vin

Nu ştiu cum alcoolul te face să vrei să fii sincer... şi asta nu fiindcă ai fi minţit sau ai vrea să dezvălui vreun mare secret, ci pur şi simplu te face să te dezinhibi şi, brusc, adevărul nu te mai sperie. Spui tot, fără niciun ajuntor şi cu o dezinvoltură pe care nu o mai întâlnisei niciodată la tine. Vorbele parcă îţi curg din gură aşa cum curge şi lichidul din pahar. Din două pahare de vin poţi face un adevărat ser al adevărului...

Îl beau sec pentru că vreau să simt gustul dulce şi înţepător al vinului... şi îl mai vreau şi rece, ca să mă ardă pe cerul gurii atunci când îl beau... şi îl mai vreau şi într-un pahar lung, cu picior, ca să curgă cât mai tare... şi după, îţi voi spune ce adevăr vrei tu. Îţi voi spune ceea ce vrei să auzi şi cu atâta ardoare aştepţi din clipa în care ai plătit sticla de vin cu care mi-ai mituit limba să scalâmbe în aşa hal limba română. Ţi-ai plătit adevărul cu doar două pahare de vin... o afacere bună, aş spune eu... 

Eşti mulţumit de ce ai auzit? A meritat? Dacă am fost aşa sincer cum mă cunosc eu şi înainte să mă ameţeşti cu vorbele tale prefăcute şi să mă corupi să îţi beau licoarea atunci ai pierdut... Însă, dacă am ascuns ceva atât de arzător, eşti un om fericit acum, ştii adevărul... şi, totuşi, nu zâmbeşti. De ce? Adevărul meu nu ţi-a plăcut? Nu asta voiai? Hmm... Nu era adevărul pe care îl sperai cu două pahare de vin? Să-l mai îndulcim? Să mai bem un pahar şi să-l mai spunem odată? Poate a doua oară iese mai bine... 

Ai aflat că m-am culcat cu sotia ta, asta doare. Pentru asta aş merita să-mi scazi un pahar de vin. Ai aflat că am făcut-o în dormitorul tău, în patul tău, cumpărat din banii tăi, în casa tatălui tău, construită din sudoarea lui în atâţia ani... Pentru asta ar trebui să-mi iei înapoi şi al doilea pahar de vin. De ce îţi vrei vinul înapoi? Doar pentru atât? Eşti idiot, prietene. Hai să-ţi spun de ce cred eu că ar trebui să-mi mai iei o sticlă. În primul rând, nu m-am dus cu ea la un motel. Am fost acasă. M-am gândit la numele tău şi n-am vrut să te fac de râs. A doua, am fost un om de caracter şi îi dădeam fiului tău bani de suc ca să ne lase singuri, să nu mă culc cu maică-sa cu el în casă. A treia, eu, prietenul tău cel mai bun, m-am sacrificat şi m-am culcat cu ea, ca să nu o facă altul, un străin... care te asigur că n-ar fi apreciat la adevarata valoare investiţia ta. Şi acum, la sfârşit, când începe să-şi piardă efectul alcoolul din sângele meu... spune-mi tu, nu merit eu oare o sticlă?

sursa foto