Două nopţi şi-o săptămână

Bună dimineaţa din nou. Încă o dimineaţă... în care te trezeşti cu aceleeaşi gânduri. Multe de spus nu ar fi, a fost doar o noapte, o noapte de somn fără vise sau poate nu ştiu eu să păstrez aroma unui vis până dimineaţă... M-am trezit transpirat şi ud, gânduri care mi-au fost ploaie o noapte întreagă şi vise care s-au transformat în nori negri. Tunetele, fulgerele, zgomotele din noapte mi-au trezit simţurile şi m-au trezit din oră în oră. Fiori reci sub pătură caldă şi eu tremuram ca un gândac în roua rece dimineaţa. Am crezut că am visat ceva frumos, dar nu-mi amintesc nimic. Sunt eu de vină sau poate visul... n-a mai vrut să iasă la lumina conştiinţei şi să-l scot afară prin voce pe perna dimineţii.

Nu ştiu ce spun dimineaţa, dar vorbesc frumos. Nu sunt cuvintele mele, dar vocea mea le dă personalitate. Trezeşte-te, omule de paie, şi uită-te pe fereastră la frunzele de vişin ce se lipesc de geam în bătaia ploii.

N-am chef să cobor din pat pentru nimic în lume. Sunt desculţ şi am picioarele îngheţate, papucii sunt aruncaţi undeva sub o bluză roşie şi privirea mea înceţoşată a calculat că sunt ore de mers până acolo. Clar nu mă voi da jos din pat, poate doar dacă... Dacă va veni un vânt de mai şi mă va ridica şi mă va duce acolo.

Pisici şi câini ce mi-aţi făcut noaptea albă, vă iubesc, animale ale nopţii şi creaturi lipsite de cumpătare, vă ador, femeie care îmi tulburi noaptea şi mă faci să mă gândesc la nemurire în braţele tale, Dumnezeu n-a trecut de barierele sufletului meu, dar tu reuşeşti atunci când îţi pofteşte inima. Nu ştiu cum faci şi nici nu vreau să aflu.

În vis, o pasăre mi-a spus ca sunt îndrăgostit. Acum îi aud ciripitul, dar nu mai înţeleg nimic. Avea dreptate, am aripi la fel ca şi ea, se numeşte dragoste şi miroase a cozonac, pentru că de Crăciun vreau să fiu cu tine. Dacă eu te fac fericită nu e o întâmplare, e destin. Şi tu faci la fel. Te iubesc.

...pentru dragostea vieţii mele