Amintirile unui palat surd

O să-mi uiţi ziua de naştere, o să uiţi culoarea ochilor mei, o să uiţi ce parfum aveam şi pe urmă o să treci pe lângă mine pe stradă fără să mă vezi.

O să uiţi privirea aia care te urmărea până la ziuă, centimetru cu centimetru din pielea aia fină şi mătăsoasă, o să uiţi atingerea degetelor alea pe care le sărutai cu atâta dragoste.

O să uiţi vocea care te liniştea când te durea capul seara, o să uiţi cuvintele ce sunet aveau când îţi citeam poveşti cu capul pe pieptul meu.

O să uiţi îmbrăţişarea mea caldă, o să uiţi zâmbetul meu care te făcea să vezi soarele printre picături mici şi sărate de ploaie, lacrimile tale.

O să uiţi gustul buzelor mele şi cât de dulci ţi se păreau chiar şi atunci după ce le aveai înmuiate în îngheţată.

O să uiţi de mine, o să uiţi de noi, o să uiţi de zile şi nopti ce se prelingeau parcă pe pervazul ferestrei, aşteptând să vină dimineaţa sau seara.

O să uiţi clipe, o să uiţi ore, o să uiţi vise, o să uiţi tot ce am adunat în atâta timp.

O să uiţi toate sentimentele pe care le-am adunat în ceşcuţa aia mică de cafea, scrise pe bileţelele alea minuscule, făcute din poleiala de la ciocolată.

O să uiţi că ai plâns cu mine, o să uiţi că ai râs cu mine, o să uiţi că m-ai dorit, o să uiţi că m-ai iubit, o să uiţi că eram totul pentru tine şi erai totul pentru mine.

O să uiţi ceara se prelingea din lumânările alea mici cu care ne înconjuram când te strângeam în braţe şi îţi exploram corpul.

O să uiţi, aşa cum se uită toate ce trec prin viaţa unui om. O să uiţi ce a fost, o să uiţi ce am avut, o să scoţi totul din minte şi o să înlocuieşti cu altele noi, dar care nu sunt ale mele, ale noastre.

O să uiţi, o să pierdem tot... sau nu?

Uuuuufff... Ce noroc! E doar un vis urât :) Te iubesc, dragostea mea, dacă nu o ştii tu, dacă nu o ştiu eu, dacă nu o ştie nimeni, o ştie cerul care se uită la noi în fiecare zi, o ştie apa care îmi udă faţa în fiecare dimineaţă, o ştie periuţa de dinţi care îmi freacă dinţii în fiecare dimineaţă şi seară, o ştie patul în care dorm în fiecare noapte, o ştie camera în care stau în fiecare zi, o ştie floarea pe care am mirosit-o, o ştie scrisoarea pe care ţi-am scris-o, o ştie inelul pe care ţi l-am dat şi pe care l-am sărutat, o ştiu pietrele peste care am călcat şi o ştie timpul. Şi timpul, draga mea, ştie cel mai bine.

Încă o dată , să ştii că te iubesc, ţi-o spun ieri şi azi şi mâine, şi n-am nevoie de o zi anume să-ţi spun asta, îmi place să ţi-o spun mai ales noaptea, când dormi. Don't u hate Valentine's Day? :P

Pentru iubita mea, Ionela, 
înainte de şi după Valentine's Day, 
mereu va fi la fel, dragostea nu se schimbă pentru o zi...

Read more...

Ai ceva împotrivă?

 Control verbal după o lună de zile:

Au trecut secole de singurătate şi tu tot nu te-ai schimbat. Te loveşte dragostea în cap şi tu treci nepăsător pe lângă ea. Ai luat romantismul şi l-ai aruncat într-o găleată cu apă rece, să se trezească... el sau tu?

Te bucuri de tristeţea altora şi te apasă fericirea lor, ce om trist închis într-un corp uman lipsit de frumuseţe eşti dacă ai ajuns să judeci tu ce e rău şi ce e bine...

N-o să fii niciodată fericit dacă îţi raportezi propria fericire la fericirea altora prin lamentări de genul fericirea mea e mai mare sau fericirea mea nu e deloc. Bucură-te de ce ai, cineva poate veni oricând să-ţi ia totul.

De când îţi pasă atât de mult de alţii? De ce nu proiectezi risipa asta de atenţie pe viaţa ta?

Ai luat pastile de uitare şi ai căzut într-o demenţă cretină care te face patetic şi lipsit de sens. Mă uit la tine şi mă văd pe mine în vremurile de glorie demult apuse, aşa eram şi eu, un om mic şi trist care se bucura de necazul altora şi îi uram pentru fericirea lor. Mi-a trecut, a trecut, totul e în urmă.

Nu sunt în măsură să dau sfaturi şi nici n-o să le dau, pentru că nu le am, dar le caut la rândul meu pe ale mele şi sigur n-o să vină de la tine, păstrează-ţi gândurile şi ideile pentru tine, undeva în amintirea mea plină îmi găsesc singur răspunsul la toate, iar dacă nu dau de ele acolo, lista cu persoane care îmi oferă răspunsuri este lungă.

E un răspuns, e ultimul. După el să fie linişte, altfel o să te omor în cuşca ta ca pe un papagal cretin care crede că va învăţa să vorbească. Ţi-am citit gândurile de prima dată când ai intrat pe uşă şi m-am uitat în ochii tăi, nu reprezinţi nimic, doar că mă faci să-mi pierd concentrarea şi strici liniştea care mă înconjoară...

Somn uşor, păzeşte-ţi visele de mine, o să vin şi acolo dacă mă chemi, iar acolo nu mai e ca aici, acolo nu se termină când vrei tu, se termină când vreau eu.

Când scriam asta mă gândeam la Nightmare on Elm Street. :)) Şi la sfârşit, încă mai ştiu să scriu, ciudat...

Read more...