aprilie 07 anul sa tot fie 2011

Din nou singur, trecuse ceva vreme de ultima data, din nou o iau de la capat, din nou. Am obosit sa tot fac asta,, intotdeauna acelasi spirit, artificii, caldura....am pornit pe drumuri care s-au dovedit a fi fundaturi. 

Le-am vazut o data cand m-am dus si inca o data cand m-am intors. Doua viziuni diferite, doi oameni diferiti, un eu entuziast, fericit, indragostit, atunci...un eu obosit si lipsit de dorinta acum. Cand am plecat ma simteam tanar si acum ma simt ca un batran istovit. 

Nu regret, multe mi-au fost invatatura de minte , din unele n-am invatat nimic, pentru ca uneoi exista lucruri ce nu pot fi schimbate, lucruri ce iti definesc personalitatea , mai mult sau mai putin perfecta, uneori aproape deloc, insa intotdeauna vei ramane tu, schimbat in aparenta , dar vesnic neschimbat in esenta. Iti cunosti defectele, dar vazute prin alti ochi ti se par intotdeauna altele. 

Vreau sa ma odihnesc, eu cu mine si pe mine insumi sa ma adorm pentru o vreme intr-o tacere surda, vreau sa vorbesc fara sa fiu auzit, vreau sa raspir fara sa fur din aerul altcuiva, vreau sa vreau, sa-mi stavilesc depresiile prin mecanismul vesnic garantat numit munca pana la epuizare, vreau sa nu mai dorm, vreau sa simt oboseala in oase, in varful ploapelor, vreau sa ma distrug ca sa ma reinventez inca o data, poate mai bun, insa daca nu va fi asa, poate nu mi-a fost dat sa simt asta.Intotdeauna exista o noua zi, intotdeauna un nou inceput...si daca nu....mereu gasesc un nou sfarsit.