Nu ştiu unii ce vrei tu

- De ce bei?

- De supărare...

- Ce supărare aşa mare ai tu?

- Eu? Sunt supărat rau...

- De ce? Spune-mi, de ce eşti supărat?

- Sunt supărat că nu mai vine odată.

- Cine?

- Cineva...

- Zi, omule, cine?

- Viaţa...

- Păi viaţa nu vine, se trăieşte...

- Dă-mi să beau.

- Nu-ţi mai dau, ai băut destul.

- Ştii tu cât am băut? Mi-ai numărat paharele?

- Care pahare? Au fost sticle, beţivule!

- Beţiv??? Eu?!? Nuuuuu... tata a fost beţiv, eu doar îi calc pe urme. Hâc...

- Adică mai şi glumeşti pe tema asta? Eşti un nesimţit!

- Fără jigniri că sufăr tare.

- De ce suferi?

- Aveam o sticlă... nu ştiu unde am lăsat-o.

- De aia suferi tu?

- Rău încă...

- Ai familie? Ai soţie? Ai copii?

- Aveam, de dimineaţă. Acum nu ştiu dacă ajung acasă să-i număr.

- Eşti nebun... ai băut în aşa hal...

- N-am băut, am degustat.

- Cât ai degustat? 5 ore?

- Atât a trecut? Ooooo... şi mai puteam. Chiar, de ce am plecat?

- Am plecat pentru că l-ai înnebunit pe săracul barman. Numai probleme faci.

- Eu mă duc acasă.

- Unde te duci??? 

- Nu auzi, omule? Ce ai, eşti mai beat ca mine? Mă duc acasă.

- Păi eşti în faţa casei, ce ai?

- Aaa de aia se potrivea cheia în uşă... nu ştiam eu de ce au vecinii uşa mea... Hâc. Deci asta e uşa mea?

- Da, este a ta.

- Ce uşă frumoasă am... Mai bine intru pe geam să nu fac zgomot... Ştii, nevastă-mea e o scorpie, mereu mă aşteaptă.

- Hai, omule... Hotărăşte-te! Intri sau mai stai?

- Gata, să trag nişte aer în piept, să-mi fac curaj... De unde ai sticla aia?

- Las-o, nu mai bea... Parcă voiai să tragi aer în piept?

- Nu suport aerul ăsta, e rarefiat. Cu alcool îl purific.

- Gata? De aici te descurci.

- Da, mă descurc.

- Am plecat, noapte bună.

- Noapte bună, noapte bună... dar cine eşti?

- Când erai mai mic, îmi spuneai tată...

sursa foto