Nu e nimeni pe drum

Nu e nimeni, nu sunt nici norii, nu sunt nici petalele de trandafir, nu e nici cald, nici ploaie. Nu e sunetul pasilor pe caldaramul sticlos, nu sunt vocile calde ale oamenilor, nu e nimic, doar o ceata plina de fantasme.Aceeasi banca tocita de ploaie si vant, aceeasi fantana moarta si goala, nu mai e nici parfumul teilor, nu mai sunt nici atingerile, nici privirile....s-au dus toate.
In mijlocul drumului, vocea lui, ecoul, se pierde sters intre tufele de liliac uscate de pamantul ars si copt. A trecut pe langa casa ei si a privit printre zabrelele ruginite, si atarnat de ele si-a plans amarul. Imaginea ei pe scara, rasul ei cristalin, erau prea mult.De ce n-a iubit mai mult? de ce n-a cumparat mai mult timp?de ce nu mai e fericit?
Sub nucul cel batran din spatele aleii, facuse el mai demult un leagan pentru ea, o vedea zburand si acum , in rochita ei albastra si cu ciorapeii aceia mici si albi , de care el se lega mereu si o tachina.De ce nu ii placusera niciodata acei ciorapi ?ar fi putut sa minta, sa spuna ca ii plac, dar n-a facut-o niciodata, de-ar fi stiut...
O picatura de sange se prelinse pe camasa lui, undeva sus mana lui taiata de ascutisul zabrelelor, atarna moarta si obosita.
N-am stiut niciodata sa masor timpul, stiu numai ca viata mea s-a oprit, acum nu-l mai masor in minute, il masor in eternitate.
Se aseza pe bordura tocita, se mai vedeau inca urmele iubirii, cuvinte scrijelite stateau marturie ca ea n-a fost un vis, iar el inca visa.
Atinse cu degetul, usor, timid, cuvinte scrise de ea....si simtii cum il taie, cum ii sapa in inima si il omoara, fiecare cuta,fiecare dara,fiecare sant taiat in piatra dura, devenea calaul suferintelor lui.
Iarta-ma, iarta-ma ca nu pot merge mai departe, iarta-ma ca promisiunile mele sunt praf si se transforma in vant. Nu pot sa uit ca am existat, nu pot sa privesc inainte cand tot ceea ce sunt eu este inapoi.
Porni din nou agale pe strada pustie.Fiecare piatra, fiecare umbra, fiecare fir de praf o atinsese, in fiecare dintre ele ramasese o urma de ea, le-ar fi furat pe toate, ar fi adunat urma cu urma si ar fi creat-o din nou.
O picatura de parfum, o umbra , un gand, o raza......si vocea ei cantand necontenit in mintea lui.Te voi avea din nou, daca nu in lumea asta , atunci in cealalta, o sa te caut pana o sa te gasesc, iar de data asta, n-o sa te mai pierd..niciodata.



sursa foto