As if I wished you loved me

Mă gândesc şi acum oare cum ar fi fost să fi avut curaj să-mi spui atunci te iubesc. Nu vom mai şti niciodată. Nici eu, nici tu... Eu voi trăi cu gândul, tu cu regretul. Am visat cred... întind mâna pe perna de lângă mine şi tu nu eşti. E rece... ca mine. Sunt singur şi recunosc că făra tine mi-e frig. Doar tu îmi încălzeşti inima. Cearşaful curge pe pat, mă trage după el şi simt că fuge totul sub mine. Mă uit la tavan, cum mă uit la lună şi sper să văd chipul tău oglindit în lumina palidă a nopţii. Nu ţi-ai luat nici trandafirul de pe masă, ai plecat aşa de repede... De ce? Ai închis uşa şi mi-ai aruncat cu spatele un la revedere... După atâta timp... atât. Şi merg mai departe. Acum trei zile te-am văzut cu el. Zâmbeai şi păreai fericită. Eram pe trotuarul din faţa băncii şi vă priveam pe amândoi şi-mi aduceam aminte de noi. Cum poţi fi atât de crudă. Ai traversat la 5 paşi de mine, dar nu m-ai văzut... eşti îndrăgostită? 

Acum 5 luni mergeam pe plajă şi priveam răsăritul şi tu te ghemuiai în braţele mele şi mă sărutai tandru. Unde te-am pierdut pe drum? Te-am uitat acolo? Pe plajă în acea zi? Să mă duc să te caut? Când te-am cunoscut am zis că dacă vreodată o să mă părăseşti o să mor. Am minţit... am murit de mult. A murit şi dragostea mea pentru tine azi. Când mi-ai lăsat pe pat un bilet, vrei să-l citesc? Ştii ce ai scris, sunt sigur... dar vrei să vezi cum sună?

„Ai fost odată ceva pentru mine, dar m-am schimbat. Eşti bun, dar nu mai eşti bun pentru mine” Râd... Râd zgomotos şi se aude în casa goală. De ce e casa goală? Unde am greşit? Să-ţi spun eu unde... era toamnă, acum 3 ani... Ploua. Îţi mai aminteşti? Eram la semafor şi ploua tare. Te-am văzut fără umbrelă şi mi s-a făcut milă de tine. Am venit şi am deschis-o pe a mea, acolo pe trotuar... şi mi-ai zâmbit. Mi-ai spus că nu te aşteptai la aşa ceva din partea unui bărbat. Am ajuns la intersecţie şi voiam să plec, deja mă îndrăgostisem de zâmbetul tău şi mă gândeam că nu o să te mai văd niciodată. Şi tu m-ai invitat la o cafea la cafeneaua de la colţ. Atunci am greşit. Am zis da. Trebuia să zic nu. E trist, nu? E trist ce spun, e trist ce simt, e trist ce gândesc despre tine şi sentimentele tale. Nu vreau să cred că ai fost atât timp falsă şi că m-am înşelat atât de tare. Sunt un copil, în dragoste, dau totul pe încredere. Ţie m-am oferit pe mine şi tu ce ai făcut? Nimic. Azi te-am văzut din nou, au trecut trei luni. Eram pe culoar lângă tine, erai tristă şi palidă, ai păţit ceva? Acum două ore mi-ai trimis mesaj, îţi pare rău. Te cred... Ce vrei? Ce vrei de la mine? Îţi vrei viaţa înapoi? Ok... dar dă-mi fericirea înapoi, o mai ai? Nu cred. Ai aruncat-o când ieşeai din casă, acum trei luni. Îţi mai aminteşti?

E 2 noaptea, îmi sună telefonul, e numărul tău. Nu ştiu ce să fac, să răspund? Şi o fac. Îţi aud vocea... respiri greu şi plângi. Plângi aşa de tare încât cuvintele se tranformă în strigăte deznădăjduite de durere, îţi ceri scuze... Îţi pare rău, regreţi tot... A existat un moment în care aproape mă convinsesei.... dar ştii ceva? E gata. Noapte bună, draga mea... Şi adio. 

Închid. Nu ştiu ce este în sufletul tău, dar ştiu sigur ce a fost în al meu. Îţi doresc să simţi la fel. Adio.

sursa foto