Azi, acum

Azi încep cu o întrebare: când te-ai oprit ultima dată şi ai mirosit o floare? Şi eu răspund azi, acum. Tu? O să-mi spui că nu acum. O să-mi spui că probabil nu-ţi mai aminteşti. Eşti grăbit, de ce te grăbeşti aşa? Nu vezi ce pierzi? 

Pierzi toată frumuseţea ce te înconjoară... De ce te grăbeşti aşa? Unde vrei să ajungi? Viaţa e singurul concurs care nu premiază pe cei ce ajung primii şi trec linia de sosire... Vrei să câştigi? Fii invitatul meu, eu nu vreau. Cred că o să mai fac câteva ture în plus şi după ce concursul s-a terminat. Viata e prea frumoasă să nu mai amânăm sfârşitul. 

Ştii ce frumos mirosea trandafirul acela? Era roşu îi îl priveam cu atâta uimire... Câtă frumuseţe poate să cuprindă acel mănunchi de petale... Era cât un pumn şi deja era un univers cu marginile lui ofilite şi plin de sevă în interior. Mirosea aşa frumos, un dar divin încă necunoscut nouă. Avea un iz de dulceaţă şi aroma lui te făcea să visezi. Am mai coborât câteva trepte şi am dat peste altceva. Un crin alb. Alt univers, altă aromă... şi ce frumos era. Mai faci un pas, mai descoperi ceva... şi tu nu vrei. Nu vrei să faci asta. Ai ceva mai bun? Înainte de a cunoaşte universul fiinţei tale, cunoaşte universurile înconjurătoare şi abia apoi întreabă-te ce cauţi tu acolo. Fă lucruri fără sens numai de dragul de a simţi sentimente diferite şi nu uita, din când în când, atunci când viaţa e mai bună sau mai rea, nu uita sfatul meu: opreşte-te şi miroase o floare...

sursa foto