Ma parodiaza constiinta

Am incercat sa-i spun ce sa gandeasca, nu m-a ascultat.Uneori are o minte proprie, ascunsa de a mea si simt ca ma judeca.Judecat de propria constiinta.Cine i-a dat dreptul asta, adica daca n-as fi eu, ea n-ar exista,de ce are constiinta mai multe drepturi ca mine?

Stim amandoi la fel,poate cu un plus de partea ei, care stie si acum lucruri pe care eu mi le-am impus sa le uit.

Cand eram mai tanar, visam sa am o constiinta curata, imi imaginam cum nimic in lumea asta nu-mi va pata constiinta, si asa a fost, mi-am patat-o eu insumi, m-am ferit de tot si de toate, insa cand a venit vorba de mine, n-am reactionat deloc.Cum poti sa lupti cu constiinta?Ce sa-i spui?cu ce s-o amagesti?cand ea stie tot.

Dupa o vreme mi-am creat prorpiul eu, diferit de eul proiectat de constiinta mea.Mi-am facut eu eul, dupa chipul si imaginatia mea, si a mers o vreme, dar acum constiinta ma imita, ma parodiaza, rade de mine si ma umileste, se lupta cu fiinta mea si distruge tot ce am creat, o numeste fals si nepotrivit.


Oare eu sunt cel narcisist sau ea?