Cimitir

Peste o mie de morminte

Mi-am aruncat privirea

Şi peste tot, privirea

Găsea totul la fel.

Priveam cu drag la nume

Străine pentru mine,

Le căutam cu mintea,

Nimic nu pricepeam.

Nesimţitor şi rece 

Mi se părea mormântul

Şi florile uscate,

Lumina le topea...

Un corb pe-o cruce neagră

Strângea la piept Mânia,

De când e legea lege

Să mori la 4 ani?

Pătate de iubire

Stau litere de-o şchioapă

Pe marmura tocită

De umbra morţii scrisă.

Şi peste toate vântul,

Iar peste pietre urma

A tot ce-a fost şi nimeni

Nu ştie ce va fi.

Un loc e pentru oameni

Să fie laolaltă,

Acolo unde cerul 

Le este cel mai sus.

Iar sub povara ierbii

Nu străluceşte vina,

N-au răsărit cuvinte,

Nimic nu e de spus...

...doar moarte.

sursa foto