Cimitir
joi, 11 noiembrie 2010
Peste o mie de morminte
Mi-am aruncat privirea
Şi peste tot, privirea
Găsea totul la fel.
Priveam cu drag la nume
Străine pentru mine,
Le căutam cu mintea,
Nimic nu pricepeam.
Nesimţitor şi rece
Mi se părea mormântul
Şi florile uscate,
Lumina le topea...
Un corb pe-o cruce neagră
Strângea la piept Mânia,
De când e legea lege
Să mori la 4 ani?
Pătate de iubire
Stau litere de-o şchioapă
Pe marmura tocită
De umbra morţii scrisă.
Şi peste toate vântul,
Iar peste pietre urma
A tot ce-a fost şi nimeni
Nu ştie ce va fi.
Un loc e pentru oameni
Să fie laolaltă,
Acolo unde cerul
Le este cel mai sus.
Iar sub povara ierbii
Nu străluceşte vina,
N-au răsărit cuvinte,
Nimic nu e de spus...
...doar moarte.
sursa foto
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu