Ţara mea iubită

miercuri, 10 noiembrie 2010

Singurele cuvinte ce murmură pe buzele tuturor sunt:
criză economică
Dacă salariul îţi este prea mic, avem o explicaţie, se numeşte, desigur:
criză economică
Dacă totul merge prost in ţara asta, bineînţeles, tot: 
criză economică 

Există realităţi, există lucruri pe care istoria ni le oferă ca exemple ce sfidează optimismul celui mai optimist dintre mincinoşi. Au mai fost crize, să ne aducem aminte de Marea criză din 1929 când totul s-a prăbuşit, oamenii au rămas pe drumuri, foamete, moarte. Asta ne paşte şi pe noi acum. Nu vedem încă aşa gravă situaţia, dar urmează.

Să ne gândim la pensionari, după umila mea părere, o parte din ei nu vor ieşi din iarnă, aşa că fără să par sadic vă dau un sfat. Iubiţi-vă bunicii acum, mai târziu s-ar putea să fie prea târziu. Cred ca biserica va fi al dracului de fericită, înmormântări, pomeni, balamuc, să te tot ţii, cât sunt vii biserica nu face nimic pentru ei, după ce mor îi apucă dragostea.

Ei sunt optimişti, replica lor este veşnicul:
Noi ne-am trăit traiul...

Câtă amăraciune zace în cuvintele astea. Şi totuşi, ei ca ei, dar noi?
Salariile au fost scurtate sau nu mai există deloc, statul nu te mai ajută cu nimic, în loc să dea  mai mult îţi ia , am ajuns ca ţăranii de la 1907, suntem sclavi pe plantaţiile altora, munca noastră hraneşte burţile lor, în timp ce noi facem foamea. De ce? Unde sunt banii? De ce a sărăcit statul? Mi-a dat mie ceva? Nimic. De când mă ştiu doar ia. Şi să fim serioşi. Cu ce ne dă nouă statul, nu ar fi avut el atâta pagubă...

Divide et impera     

Asta au făcut cu noi, în loc să căutam vinovaţii pentru starea actuală a noastră, noi căutam sa ne călcăm în picioare ca vitele, arătand cu degetul unii spre alţii .Suntem un neam laş, un neam care fuge de responsabilitate, un neam sinucigaş care se rezumă a găsi infinite soluţii pe hârtie, dar care nu pune niciuna în practică. Starea noastră nu vine de ieri, de azi.Vine din lipsa unui adevărat conducator, un om pentru care să primeze binele colectiv şi abia apoi binele personal. Dar asta este si o spun cu părere de rău doar o: 

utopie

Un vis de secole din care nu ne mai trezim. De vină nu este Băsescu, sau Boc, sau Geoană, sau Iliescu, sau Nastase, sau toti ceilalti ciocoi moderni, de vină este gena poporului ăsta amărât care s-a degradat, sau poate n-a fost niciodată una bună. De aia ne-au călcat în picioare romanii,turcii, austriecii, nemţii, ruşii si oricine a mai poftit. Pentru ca suntem slabi, puternici ca individualitaţi, dar zero ca naţie. Ne merităm soarta şi dacă ne-am acceptat-o atâtea secole, de ce să n-o facem în continuare, la urma urmei ce mai ai de pierdut atunci cand nu mai ai nimic?
Păcat de săracii români care au murit la Revoluţie în '89, unii degeaba, alţii crezând în ceva, noi i-am dezamăgit pe toţi. 

Ruşine nouă!

3 comentarii:

Ninu joi, noiembrie 11, 2010 12:34:00 a.m.  

Perfect adevarat :( din nefericire.

lorenabr joi, noiembrie 11, 2010 11:18:00 p.m.  

F adevarat din pacate.... trist

alin joi, noiembrie 11, 2010 11:22:00 p.m.  

Realitate românească, anul 2010. Crăciun fericit... pentru cine poate.

Trimiteți un comentariu

Facebook


Cui ii place:

Copyright ©

Conţinutul acestui site internet este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996 actualizată. Folosirea conţinutului ori a unor părţi din acesta fără înştiinţarea, respectiv aprobarea, proprietarului acestui site se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Blog template by simplyfabulousbloggertemplates.com

Back to TOP