Stau

luni, 8 martie 2010

S-au rupt in patru zari,patru feluri in care priveam lumea.Prezentul,viitorul,trecutul si cosmarul.L-am rupt bucatica cu bucativa si am lasat geamul jos la masina si le-am dat drumul pe un camp gol si sec,durerea.Vedeam mai bine inainte sau vad mai bine acum?Vad clar ,uneori culori,sau alb-negru,nu mai are nici o importanta.E aceeasi poza veche si roasa de timp ,peste care s-au usurat vremurile .
Te doare undeva daca e bine sau nu asa,iti pasa doar daca rezultatul e acelasi.Poti sa ma contrazici?
Am vazut o fetita mica,intr-o rochita coloratamcocheta si vioaie,cu parul carliontat si cu un zambet de facea gelos si soarele,am vazut-o cum se lupta cu iarba deasa si inalta din spatele casei,am vazut-o cum il chema la ea pe cutu ala mic si alb,pufos ca un pufulete dospit,care se chinuia si mai tare ca ea sa iasa din hatisul acela verde.Mirosea a primavara si mirosea a viata.
Priveam din varful copacului,de acolo de sus,ma uitam in jos ca peste o harta necunoscuta pe care ma straduiam sa o descifrez.
Am coborat pe scara fara sa ma uit in jos,,imi era teama ca nu cumva harta sa dispara de sub picioarele mele,ca nu cumva in loc de iarba aia deasa sa gasesc iar mizerie si namol.
Ma uitam in sus la coroana care se departa de mine,coroana care ma protejase atatia ani,care-mi fusese casa si masa,mama si tata,frate si sora,iubit si iubita,imi curgeau lacrimi  pe obraji si sughitam exagerat de mult,plangeam din ce in ce mai tare si simteam nodul din gat cum creste si cum ma sufoca.Nu pierdeam nimic,castigam.De ce plangeam?De ce se rostogoleau bobitele alea mari si calde,sarate si pline de durere pe fata mea?De ce izvorau cu atata repeziciune,de ce nu mai vedeam coroana?De ce-mi parea rau ca las acasa daca nu-mi parea rau.Inconstient si lipsit de vlaga,am alunecat ultimele doua trepte si m-am lasat pe spate in iarba.
Treceau pe langa mine armate minuscule de furnici si gandacei colorati,al caror teritoriu il invadasem,si le promisesem ca o sa trec nevazut prin lumea lor mica si colorata.
Am vrut sa ma ridic,dar norul in forma de iepuras ma hipnotizase,ii urmaream miscarea usor grabita,de ce fugea si el de mine?de ce fug toate?de ce fug toti?
M-am ridicat ,fetita cea mica disparuse,doar latratul subtire si intotocheat al catelusului se auzea de undeva din fata casei.M-am grabit sa ma duc acolo,ma simteam pierdut si singur,nu mai aveam coerenta in miscari si eram lipsit de idei.Am trecut pe langa o tufa mare cu trandafiri albi,am rupt unul involuntar,parca impins de o forta nevazuta,o voce in capul meu imi spunea,ia o floare,rupe-o cu grija si curata-i tulpina de spini,nu vrei ca dragostea ta sa raneasca pe cineva,si n-am facut-o.
Am ajuns in fata,pe trepte fetita cea mica nu mai era mica,crescuse acum si era frumoasa de nu-ti puteai lua ochii de la ea,catelusul nu mai era catelus,era un caine mare si incepuse sa ma maraie,isi proteja ingerasul.Ea mi-a zambit si m-a invitat sa ma asez langa ea,eram cucerit,ochii ei,buzele alea care rosteau cuvintele ca nimeni alta.Mirosea a levantica,un parfum imbatator si lipsit de prejudecati.
Eu sunt .....aici,i-am rostit si i-am intins trandafirul.L-a luat si m-a sarutat pe obraz.
O priveam cum se uita la el si la mine,cu ochii ei calzi ,aproape ma topea.
Avea o rochita alba,incinsa la brau cu un snurulet mic,iar  in piept avea o margareta.Parul ii atarna usor peste umeri goi si fini ca pielea unui bebelus,Aveau o culoare alba ca laptele ,am sarutat-o ,era asa dulce.
M-am uitat in jos si am vazut picaturi de sange care ii patau rochita,un rosu aprins si curat.Se intepase in floarea mea,iar din palma i se scurgeau usor picaturi de viata.Mi-am adus aminte de vocea mea,n-am rupt spinii,am ranit-o cu dragostea mea.Am inceput sa plang din nou.Plangeam cu un motiv,plangeam pentru o dragoste ce isi merita existenta.
M-a asezat cu capul in poala ei si a inceput sa ma mangaie usor pe cap in timp ce imi soptea,te iubesc piticule,totul o sa fie bine,nu mai plange.Si m-a sarutat iar pe obraz,era asa calda sarutarea ei,un val de moleseala mi-a cuprins tot corpul si capul l-am simtit mai greu pe rochita ei matasoasa.Simteam cum ma cuprinde un somn adanc si cum nu ma mai pot impotrivi,doar vocea ce imi soptea mereu si mereu,linisteste-te iubitule,sunt aici langa tine.......difuza,diafana......incet in ceata se afunda,in linistea care ma amutise......o sa fie bine....stiu si eu,stii si tu......si e de ajuns sa fie......iubirea e un ou de catifea,stralucitor si moale....am adormit iubito,dar inima inca bate....doar pentru tine.......asa e dragostea,simt si eu acum,o vad,te vad si pe tine,chiar si asa cu ochii inchisi,pentru totdeauna.......

Trimiteți un comentariu

Facebook


Cui ii place:

Copyright ©

Conţinutul acestui site internet este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996 actualizată. Folosirea conţinutului ori a unor părţi din acesta fără înştiinţarea, respectiv aprobarea, proprietarului acestui site se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Blog template by simplyfabulousbloggertemplates.com

Back to TOP