Eminescu si Veronica Micle in scrisori

Ieri am dat fără să vreau peste câteva scrisori ale lui Mihai Eminescu către Veronica Micle. Fan înfocat al scrisorilor cum sunt, fan al scrisului în general, găsesc fascinant modul în care oamenii îşi exprimă sentimentele în scris, un mod boem şi plin de romantism în care numai imaginaţia şi forţa sentimenelor trăite sunt limita cuvintelor tale. Asemeni lui Eminescu, fiecare dintre noi ştie, dacă a scris vreodată în viaţa lui o scrisoare, că sunt momente în care pur şi simplu te laşi purtat de frenezie şi aşterni pe hârtie frumuseţea sentimentelor tale.

Scrisorile, în concepţia mea reprezintă o exprimare a intimităţii între două persoane care se iubesc sau, uzual, mai sunt şi mod de comunicare.

Le-am citit şi mi-au plăcut foarte mult.

Draga mea Veronicã,

Ca eu sã nu-ti scriu e de înteles. Bolnav, neputând dormi noptile si cu toate astea trebuind sã scriu zilnic, nu am nici dispozitie de a-ti scrie tie, cãreia as vrea sã-i scriu închinãciuni, nu vorbe simple.Dar tu care ai timp si nu esti bolnavã sã nu-mi scrii e mai putin explicabil. Tu trebuie sã fii îngãduitoare cu mine, mai îngãduitoare decât cu oricine altul, pentru cã eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociti din lume.Si tu stii care este acea nenorocire. Sunt nepractic, sunt peste voia mea grãitor de adevãr, multi mã urãsc si nimeni nu mã iubeste afarã de tine. Si poate nici tu nu m-ai fi iubit câtusi de putin, dacã nu era acest lucru extraordinar în viata mea care e totodatã o extraordinarã nenorocire. Cãci e bine ca omul sã fie tratabil, maniabil, sã se adapteze cu împrejurãrile si sã prinzã din sbor putinul noroc care îl dã o viaþã scurtã si chinuitã, si eu nu am fãcut nimic din toate acestea, ci te-am atras încã si pe tine în cercul meu fatal, te-am fãcut pãrtasã urei cu care oamenii mã onoreazã pe mine. Cãci acesta e singurul reazim al caracterului meu - mã onoreazã ura lor si nici nu mã pot închipui altfel decât urât de ei.Dar tu pentru aceasta nu trebuie sã mã bãnuiesti, tu rãmâi cum ai fost si scrie-mi. Tendinta mea constantã va fi de a-mi împlini fãgãduintele curând ori târziu, dar mai bine târziu decât niciodatã.Sunt atât de trist si e atât de desartã viata mea de bucurii,încât numai scrisorile de la tine mã mai bucurã. A le suspenda sau a rãri scrisorile tale m-ar durea chiar dacã n-ai mai iubi pe Emin.

Scrie cu degetele pe cari le sãrut.

(1880 Februar)

P.S: Nu confirm veridicitatea şi autenticitatea în totalitate, dar le pot lua ca atare.