Îngânduraţi
vineri, 10 decembrie 2010
Cand nu apartii niciunui loc, roaga-te sa apartii macar cuiva.Am obosit sa traiesc inconjurat de aceasi somnolenta bolnava a vietii. Chipuri crispate, cu zambete scoase din strafunduri de constiinte zdruncinate de durerea unui singur gand, de ce e asa greu? Te uiti la zecile de ochi ce te inconjoara si te privesc cu ura. Ne-am creat dusmani pe noi insine si ne luptam unii cu altii intr-o batalie tacuta. Nu stim sa ne bucuram pentru noi sau pentru altii, ne provoaca greata fericirea si succesul altora si traim in trecut, pentru ca prezentul nostru este multimea vida.
Nori negrii si frig sau fulgi de zapada , starea meteo a sufletelor noastre.Nu mai avem nimic , nu mai apartinem nimanui, suntem ai nimanui si se vede. Cui sa-i pese de tine daca tu esti un nimeni intr-o mare de nimeni asemeni tie, nimic care sa te diferentieze de turma de oi. Nu ne-a spus nimeni ca nu ne puteam depasi limitele, am facut-o singuri, esec dupa esec, acceptarea infrangerii in defavoarea luptei pana la capat fiind raspunsul nostru las dat soartei.
Imi amintesc zile in care credeam ca nimic si nimeni nu ma poate infrange, zile in care nu aveam ganduri, aveam doar zile, zile pe care le-am pierdut fara sa stiu si zile peste care acum as vrea sa trec ...dar nu pot.
De ce maturitatea seamana pe zi ce trece mai mult cu un blestem ? si de ce mi se pare , pe zi ce trece, ca aveam dreptate acum cativa ani cand spuneam ca nu vreau sa ajung aici.Am fost prooroc?
Ne jelim si ne plangem, nu folosim lacimi, nu suntem atat de falsi, dar folosim toata puterea noastra de gandire in a inventa limbaje si cuvinte care sa ne apere.
Suntem frustrati?Mai mult ca sigur. Sunt frustrari pe care le-am tinut ascunse atata timp si care abia acum si-au gasit loc in noi, cuvinte care dor, cuvinte care gresesc, cuvinte care inseala increderea, cuvinte seci, auzite rumegate de atatea ori incat uneori te saturi.
Mi-e dor de un zambet sincer nascut din nimic, poate dintr-un gand pribeag ce sta singur intr-o minte odihnita si lipsita de griji, mi-e dor de un zambet dintr-o gluma nevinovata, mi-e dor de un zambet nascut din fericire pura, mi-e dor de mine si mi-e dor de oameni.
I-AM PIERDUT
2 comentarii:
Din ce ne-ai spus tu acum si cum arata situatia actuala pentru oamenii de rand este o situatie foarte complicata.Cred ca vom incepe lupta pentru supravietuire.Suntem frustrati deoarece am avut alte asteptari de la impunerea actualei democratii.Avem o tara fantastica indiferent de anotimp,pe care trebuie sa o respectam ca si pe mama care ne-a nascut.Poate multi oameni sunt pesimisti,suparati ,necajiti datorita tavalugului necrutator al vremurilor,dar sa nu uitam ca parintii,bunicii si stabunicii nostri au indurat mai mari greutati si au fost patrioti pina la ultima suflare.Oamenii de rind,cum imi place si mie sa-mi spun au muncit generatii ca sa aibe un nivel de trai acceptabil.Fericirea este de moment,fiecare dintre noi trebuie sa trecem peste situatiile dificile si sa o luam din nou de la capat.Logic -daca am cazut trebuie sa ne ridicam.Putem zimbi si daca privim o floare.De exemplu -cind esti in trafic cu masina si treci printr-o situatie dificila(eviti un accident)dupa ce ai scapat cu bine momentan nici nu te gindesti ca primul sentiment este de fericire. Nu putem s-a nu avem griji pentru ca suntem oameni ,dar sa nu uitam ca viata este un dar de la Dumnezeu si trebuie s-a avem grija de ea pina in ultima clipa.Ar mai fi multe de spus,nu incheiem capitolul.Sa auzim de bine.
viata e frumoasa si grea, viata e un paradox, sa ne bucuram de ea si sa profitam de ea asa cum o face si ea de noi.sa ne auzim cu bine Florine
Trimiteți un comentariu