Caro Emerald - A Night Like This

eu sunt innebunit dupa melodia asta, de ce zic unii ca e naspa?:)))

Read more...

Hai sa tusim impreuna

N-am scapat nici anul asta, am racit iar. Abia astept sa castig la loto si sa-mi petrec toate sarbatorile de iarna in Dubai sau in Emirate pe undeva la umbra si racoare. Atat mi-a trebuit, o noapte in tren de la Campina la Cluj si am comis-o. Raceala masii. Acum tusesc, imi curge nasul si ma doare si in gat....am zis Craciun fericit din pat, infofolit in doua randuri de asternuturi si cu iubita mea deasupra capului grijulie, cu un pumn de pastile...(se prea poate sa si exagerez un pic, dar face povestea mai frumoasa)
A trecut Craciunul, n-aveam nici o indoiala, a trecut repede, asa cum o sa treaca si Anul Nou. Daca n-am spus nimanui nimic de sarbatori , asta este pentru ca m-am facut un nesimtit incurabil, m-am saturat sa tot dau si sa nu primesc nimic, iubesc spiritul Craciunului, dar mai da-l si dracu.Am avut surpriza sa vad ca au fost persoane care si-au lasat de la inima si m-au bagat si pe mine in seama cu niste urari, chiar daca a fost un sms, asa cum a primit toata lista lui, eu am fost politicos si am raspuns cu un apel telefonic, apreciez totusi, pentru restul...sa va fie de bine, nu asa cum mi-a fost mie, ca nu sunt rau, dar fiecaruia dupa suflet.
Sincer sa fiu nu consider definitorie chestia asta cu hai sa ne aducem aminte de noi de sarbatori, dar trebuie sa recunosc ca este un sentiment placut sa vezi ca n-ai trecut prin viata ca gasca prin apa, cineva acolo si-a adus aminte si de tine.
Ma bucur ca ninge, nu ma bucur ca nu ma pot bucura asa cum trebuie de asta, raceala asta nenorocita imi strica tot cheful , insanatosire grabnica iubitei mele, racita saracuta, mie si tuturor celor care mai petrec in halul asta, si daca nu ne mai citim anul asta, la anul sigur.Si uite asa trec in al 4-lea an de blogarit.Ce mai trece timpul, lumea a venit, lumea a plecat, eu am fost mereu aici si sper sa mai fiu. Hasta la vista lume....


sursa foto

Read more...

Aduceti-va aminte....

Read more...

Romania pitoreasca

Romani, pastrati-va traditiile, oricat de barbare ar fi, oricat de depasite si de patetice ar fi, sunt pentru ei, nu pentru noi. Lasati Europa cea simandicoasa sa zica ce-o vrea, tineti cu dintii de traditiile voastre, sunt tot ce v-a mai ramas.
Destul, e timpul sa punem piciorul in prag si sa nu mai stam ca milogii cu gura cascata la tot ce zice alde EU sau FMI sau cine o mai vrea o bucata din tarisoara asta, totul pana la traditii. M-am saturat sa ni se tot impuie capul cu traditii occidentale, traditii care nu ne reprezinta deloc si care fac din noi niste mascarici demni de luat in ras. Nu vi se pare ciudat ca noi suntem singurii care trebuie sa renuntam la ceva? De ce? Nu sunt oare ale noastre la fel de bune ca ale lor?sunt traditii doamne iarta-ma nu participam la facerea lumii aici.
Una peste alta este Craciunul, perioada a anului care abunda in traditii specifice fiecarei zone in parte , dar care striga in gura mare la unison, NOI SUNTEM ROMANIA!!!!!!
De ce sa nu fim mandrii de asta, dupa un an in care am renuntat la tot ce aveam, mai putin viata asta amara, acum e momentul in care primim, primim taierea porcului, primim colinda, primim Anul Nou si speram la un nou an, mai bun si mai impacat cu noi.
Romani, hai sa fim romani din nou, hai sa lasam prostia si incultura si ignoranta si toata zapaceala asta in urma noastra, hai sa ne bucuram de ce ne-au lasat stramosii nostrii si stramosii stramosilor nostrii, hai sa ne bucuram de paganismul acestei perioade din an, sa ne bucuram in tihna de absurdul si haoticul ce va veni sa ne inconjoare.
Am vazut atatea aberatii spuse despre faimoasa taiere a porcului inainte de ajun. Ce aveti oameni buni, nu sunteti normali? E o traditie de cand facea plopul pere si rachita miscunele, cum sa ne spuna niste neaveniti a acestor plaiuri cum sa facem asta, in ce conditii si cand...pai mai nene a crescut nea europeanul porcul cu mine tot anul? a muncit el sa-i de-a de mancare? nu...pai atunci sa ma lase frate sa fac ce vreau cu el, sa-l mananc cum vreau si sa ma bucur in liniste si pace de munca mea de peste an, n-o sa vina in veci un papagal imbracat in costum sa-mi spuna ca porcul nu mai trebuie injunghiat pe viu ci trebuie asomat intai, pai si unde e toata distractia? sa injunghii un porc care este adormit? pai asta nu e treaba de barbat, asta e joaca de copii, asa ca pun pariu ca in ciuda acelor amenzi usturatoare pe care statul le-a impus, peste 90 la suta din romani si-au taiat porcul asa cum a fost facut din mosi stramosi, statul sa ne amendeze pentru ce? pentru ceva ce noi nu vrem, pai si statul cine e nu noi? hai ca e de ras faza asta , dar trec peste.
Colinda. Eram mic si cred ca inca imi mai stergeam mucii cu maneca de la haine cand am mers prima data cu colindul.Eu eram mic, dar entuziasmul ce ma mana sa urlu ca diperatul Leru-i ler pe frigurile alea imi era atat de mare , incat tarziu in noapte renuntam sa mai bat strazile si ma intorceam acasa.Imi aduc aminte ca era o mare competitie cine vine cu traista cea mai plina de covrigi  sau biscuiti sau bomboane. Ajungeai acasa si in mijlocul camerei, inconjurat de toata familia numarai prada. Si erai atat de mandru de tine, de nu-ti mai incapeai in piele, si povesteai cu lux de amanunte si despre cea mai mica baltoaca in care tu copilul prostut ai calcat din neatentie.Ce frumos era, ce se mai auzeau glasurile copiilor cu cantau colinda din casa in casa si cum luminile se aprindeau una cate una de la un capat al strazii pana la celalalt. Unde e frumusetea de atunci?Unde sunt cantece ce te ungeau la inima si te faceau sa fii mandru de limba asta atat de frumoasa? Ne-am sters cu toate la fund, neam nenorocit, avea dreptate cine ne-a numit asa.
Si vine Craciunul si vine Anul nou, mancam ca disperatii, dar altfel nu ne sta bine, bem in nestire, un cozonacel cald, o gura de vin cu scortisoara, o sarmaluta, un carnacior, un pic de toba, un pic de leber , mhmmm sa nu mai zic de o paine de casa coapta de o bunicuta calda si iubitoare care ai vrea sa traiasca vesnic, chiar daca numai pentru mancarea aia buna care te-a hranit de cand erai un fulg de nea.
Iubesc sarbatorile, cu familia sau chiar si atunci cand am fost singur, iubesc luminitele pomului, iubesc zapada, iubesc aburul care imi iese din nari si imi ingheata sprancenele, iubesc sa ma dau cu sania chiar daca n-am mai facut-o de ani de zile, iubesc nametii aia in care te afunzi pana la genunchi.
Iubesc sarbatorile, pentru ca oricat de rau suna, ne fac mai buni si mai pun la somn bestia din noi, bestie care a rupt si sa sfartecat tot ce a prins de-a lungul anului. Sa nu-i uitam nici pe cei nevoiasi, cei pentru care sarbatorile reprezinta un motiv de mahnire adanca, daca putem ajuta pe cineva, s-o facem, nu va fie frica sa faceti chiar si cel mai mic gest, din putin vostru impartiti, asa cum sperati ca altii din putinul lor sa imparta cu voi. Sa ne bucuram de sarbatorile astea ca si cum ar fi pentru ultima data si sa ne bucuram de oamenii din jurul nostru ca si cum nu i-am mai vedea niciodata. Sarbatori fericite tuturor si adormiti bestia din voi, macar pentru o zi......sa nu va para rau

Read more...

Poza zilei

De ce ne-au impuscat Leano?........de teama Nicule...de teama.

Read more...

Istorie romaneasca in fotografii. Ploiesti

Continui seria istorica a postarilor mele cu orase romanesti in vremuri de epoca care ma fac sa tanjesc dupa o viata tihnita la umbra unui tei, pe o strada prafuita a anilor 1900. Oare m-as fi integrat? fara calculator, fara net, fara kfc?:)) Oricum , lasand asta la o parte, istoria asta uitata a noastra trebuie sa iasa la lumina.Sa nu uitam, asta e sfatul meu, sa nu uitam ce-a fost, pentru ca timpul are mereu tendinte retro....

Panorama strada Regală şi biserica Sfânta Vineri, anii 1871

 Hotel Europa anul 1900 (construit în 1886), cu apreciatul sau restaurant “Berbec

Fațada Pasajului Cooperativa anul 1923

Strada Lipscani anul 1925

Baia municipala din Ploiesti

Biserica Sf Imparati  anul 1901

Blocul Socolescu anul 1936

Bulevardul si Muzeul ceasurilor anul 1920

Calea Campinii  anul 1929

Casa Dr. I. Cloaje construita la sf sec. XIX

Piata si Calea Campinei anul 1921

Piata si Calea Campinei anul 1923

Piata si Calea Campinei anul 1926

Piata si Calea Campinei anul 1929(viitoare Ferdinand, actuala Republicii)

Cladirea Gheorghe Stănoiu (stanga) si Cladirea Stefan Herjenescu (dreapta) anul 1926

Cladirea primariei vechi anul 1926

Gara de Nord anul 1920

Gara de Sud anul 1930

Hotelul Carol anul 1925

Liceul Petru si Pavel anul 1931

Monumentul Vanatorilor anul 1901

 Piata Unirii anul 1929

Piata Unirii anul 1940

 Palatul Culturii anul 1940

Read more...

Ce este dragostea?O stii?

O casa cu multe usi, prin care intra si ies multi, dar ramane o singura persoana. Poate
Te iubesc.Mi-am mai spus asta....Ma iubesti? Da.....Dovedeste-o
De cate ori ai spus asta? O data, de o mie de ori? unei singure persoane, tuturor? De ce? Nu stii ce inseamna sau nu inseamna nimic?
Ce e dragostea?
Un sentiment. Cat de statornic? Nu stie nimeni, poate doar timpul.Dar si timpul se termina, pentru tine, pentru ca esti om, pentru orice alta nefiinta timpul este etern. Te doare sa stii asta? Da , crede-ma, nu esti buricul pamantului.
Ce e dragostea?
O floare...care se usuca si moare. Petale roz, albe, albastre, multicolore, n-are nici o importanta. Totul se usuca, ca si dragostea.O mai uzi cu stropi de speranta si cu gesturi de iubire, uneori va prinde radacini din nou, alteori va depasi limita vietii, dar intr-un fel sau altor, destinul ei este scris. Deci te mai intreb inca o data,. ce e dragoste? O stii?
Loialitate, respect, iubire, rabdare, curaj, maturitate, sinceritate, control, speranta, unde e dragostea in toate cuvintele astea? In vorbe sau in fapte? Ai vrea vorbe, ai vrea fapte, cauti fapte , primesti vorbe. Ce e dragostea?
 Un fir de nisip pe o scoica la malul marii, un val e de ajuns sa rupa vraja.
 Luna printre stele, un nor si totul se intuneca.
Eu si tu, tu si eu, noi......e de ajuns o clipa si totul s-a pierdut. Ce e dragostea?Spune-mi ca stii, spune-mi ca pun intrebarile corecte si ca nu astept raspunsuri degeaba? Ce e dragostea?
O simti? Sta in semnul intrebarii, sta in coala de hartie pe care asterni vorbele inimii tale, sta in lacrima care iti uda obrazul, sta in zambetul cu care te trezesti dimineata dupa un vis frumos, sta in stralucirea ochilor tai in bataia razelor soarelui, sta in lipsa cuvintelor, in nevoie atingerilor si in dorul sarutarilor. Dar ce e dragostea?
Vreau sa stiu, vreau sa stiu de unde vine ea , incotro se duce si cum sa fac sa o opresc... atat vreau....sa stiu ce e dragostea.Tu o stii?


sursa foto

Read more...

A nins

Da, a nins. Am văzut cu ochii mei. La început timid, cu fulgi mici şi rari. Am zis că nu-i nimic. Pe urmă s-a înteţit puţin. Fulgii cei mici au chemat întăriri. Simţeam cum îmi bat pe obraz, semn că poate mi se face ruşine şi nu-i mai înfrunt. Ei mai mulţi, eu doar unul... Nu s-au lăsat, dar nici eu, am stat afară toată ziua. Munca asta...

Mai spre seară, fulgii cei mici s-au făcut mari şi au început să albească totul, inclusiv pe mine.A nins. Ce mai e de zis? Acum stau în pat, sub păturică, mi-e frig, strănut şi mă cam ia şi somnul. M-au doborât: :)

Read more...

Îngânduraţi

Cand nu apartii niciunui loc, roaga-te sa apartii macar cuiva.Am obosit sa traiesc inconjurat de aceasi somnolenta bolnava a vietii. Chipuri crispate, cu zambete scoase din strafunduri de constiinte zdruncinate de durerea unui singur gand, de ce e asa greu? Te uiti la zecile de ochi ce te inconjoara si te privesc cu ura. Ne-am creat dusmani pe noi insine si ne luptam unii cu altii intr-o batalie tacuta. Nu stim sa ne bucuram pentru noi sau pentru altii, ne provoaca greata fericirea si succesul altora si traim in trecut, pentru ca prezentul nostru este multimea vida.
Nori negrii si frig sau fulgi de zapada , starea meteo a sufletelor noastre.Nu mai avem nimic , nu mai apartinem nimanui, suntem ai nimanui si se vede. Cui sa-i pese de tine daca tu esti un nimeni intr-o mare de nimeni asemeni tie, nimic care sa te diferentieze de turma de oi. Nu ne-a spus nimeni ca nu ne puteam depasi limitele, am facut-o singuri, esec dupa esec, acceptarea infrangerii in defavoarea luptei pana la capat fiind raspunsul nostru las dat soartei.
Imi amintesc zile in care credeam ca nimic si nimeni nu ma poate infrange, zile in care nu aveam ganduri, aveam doar zile, zile pe care le-am pierdut fara sa stiu si zile peste care acum as vrea sa trec ...dar nu pot.
De ce maturitatea seamana pe zi ce trece mai mult cu un blestem ? si de ce mi se pare , pe zi ce trece, ca aveam dreptate acum cativa ani cand spuneam ca nu vreau sa ajung aici.Am fost prooroc?
Ne jelim si ne plangem, nu folosim lacimi, nu suntem atat de falsi, dar folosim toata puterea noastra de gandire in a inventa limbaje si cuvinte care sa ne apere.
Suntem frustrati?Mai mult ca sigur. Sunt frustrari pe care le-am tinut ascunse atata timp si care abia acum si-au gasit loc in noi, cuvinte care dor, cuvinte care gresesc, cuvinte care inseala increderea, cuvinte seci, auzite rumegate de atatea ori incat uneori te saturi.
Mi-e dor de un zambet sincer nascut din nimic, poate dintr-un gand pribeag ce sta singur intr-o minte odihnita si lipsita de griji, mi-e dor de un zambet dintr-o gluma nevinovata, mi-e dor de un zambet nascut din fericire pura, mi-e dor de mine si mi-e dor de oameni.

I-AM PIERDUT

Read more...

Trece-mă pe listă

Am venit după o oră şi jumătate de fotbal cu băieţii la sală. Sunt terminat. Mă dor oasele, muşchii, mâine o să am o febră, numai eu ştiu cât de teleghidat voi merge, asemenea unui roboţel teleghidat. Am îmbătrânit sau, mai bine zis, m-am lăsat să îmbătrânesc. Îmi amintesc ce mai alergam acum cinci, şase ani... Acum sunt ca un moşneguţ. Norocul meu e că mă port tuns scurt şi asta mă face mai tânăr. Uneori mai împuşc doi, trei ani în minus în ochii lumii când fac asta.

Of, viaţă! Ce repede te întorci tu împotriva mea. Chiar ieri se uita tata la mine şi îmi spunea: "Ai treizeci de ani, mă..." Stai să trag aer în piept... Cât am, mă? Doamne, când a trecut aşa repede. Mă întâlneam acum un an cu fosta mea învăţătoare din generală, îmi spunea că se pensionează, iar noi fusesem prima ei generaţie. Aşa grăbit e timpul?

N-am făcut nici cât o ceapă degerată din tot ce voiam să fac, n-am văzut nimic din tot ce voiam să văd, n-am iubit cât vreau să iubesc, timpul trece, mă trage după el, iar eu nu mă împotrivesc deloc. Am intrat în hora asta de atâţia ani şi merg înainte.

Aşa că trece-mă pe listă, vin din urmă, dar nu mă grăbesc.

sursa foto

Read more...

Istorie românească în fotografii 2

Continui azi seria fotografiilor vechi şi mă opresc la nişte imagini frumoase ale familiei regale.

Familia regală

 

 Familia regală în detaliu

 

Click pentru mai multe poze...

Read more...