Ganduri

vineri, 28 ianuarie 2011



Vorbesc ei doi si lumea e mirare
Trecut-au ani de cand n-au mai vorbit
Si vocile se-mpreuneaza 
Ies calde ,aburi din pamant

N-as fi crezut s-aud veodata
Vorbind doi oameni ce-au pierdut
Dorinta de a fi vreodata
Aceeasi parte din cuvant

Si stau si-ascult si nu ma vede
Nici el, nici ea, si e stingher
Sa stii ca tot ce-auzi acuma
E parte din n-a fost la fel

Au fost si lacrimi si durere
Toate s-au dus , toate-au plecat
N-a mai ramas decat tacere
Chiar de vorbesc, s-a terminat.


parintilor mei.....

..si dupa ce am scris asta repede, mi-au trecut asa hipnotic prin minte atatea amintiri......regretele le-am sters cu lama de pe tample...erau adanci si pline de durere....acum sunt doar urme sterse, a ce a fost odata.

sursa foto

4 comentarii:

ffllooaarreeaa sâmbătă, ianuarie 29, 2011 11:31:00 p.m.  

Frumos scris,dar dureros si trist cand trec peste tine amintiri asemanatoare.

Trimiteți un comentariu

Facebook


Cui ii place:

Copyright ©

Conţinutul acestui site internet este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996 actualizată. Folosirea conţinutului ori a unor părţi din acesta fără înştiinţarea, respectiv aprobarea, proprietarului acestui site se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Blog template by simplyfabulousbloggertemplates.com

Back to TOP