Prin ochii mei

...iti mai aduci aminte de soare? si de reflectia caldurii in globul de cristal, ochii tai...simteam caldura si o toropeala nesincera imi furase gandurile...era doar chipul tau si desfatarea unui apus, singur, gonit de noapte...

..am vrut sa fiu un lac, in care lacrimile tale sa se piarda, un fir de iarba pierdut intr-un ocean de roua, vedeam pestii cum se inchinau la soare si cum ii intorceau spatele acolo in adancuri, unde si gandurile noastre se ascund....

...era un ocean de spice si toate imi brazdau talpile cu taieturi mici si usturatoare, imi pierdeam mintile inchis intr-o padure atat de mica , paream un capcaun ce nu-si gasea drumul spre casa...dar soarele era ghidul meu si imi lumina calatoria...spre nicaieri

...apus gandeam, apus mi-era privirea si spre apus aveam sa ma indrept, pentru ca nimic in lumea asta nu e mai frumos decat un apus de soare, e asteptarea si frenezia care te cuprinde , e linistea ce te-nconjoara si visul ce-l astepti in suflet...e dragoste si mai presus de toate e iubire, de tine, de mine, de noi.

fotografii Sovaiala Alin