Nu te bucura, inca n-am murit

Ti-am spus, nu vreau, nu vreau sa cad in uitare, nu vreau sa ma pierd, nu insemn mare lucru, dar ceea ce insemn reprezinta totul pentru mine.
Am inchis ochii, o data , de doua ori ; am inchis ochii pana n-am mai putut sa-mi lipesc pleoapele si abia atunci am realizat : Eu pentru cine imi traiesc viata, pentru mine sau pentru tine?
Stiu ca sunt egoist , nedrept, nesigur si murdar in ganduri si sentimente, dar mi-am pastrat principiile, mi-am pastrat nesiguranta si am dreptul sa spun nu.
Nu, nu mai vreau. Nu mai vreau o viata lipsita de bucurii, nu mai vreau o viata contopita cu alta viata, contopita cu alte vieti, contopita cu lumea.
Sunt eu si eul meu ma vrea doar pe mine, ma cunoaste, imi stie lipsurile si mi le justifica prin atitudine inofensiva, am drepturile mele stii?
La inceput n-am stiut ce sa fac, la inceput eram dorinta si indecizie, am trecut prin toate starile asa cum trece apa, am plans, am fiert si-apoi am inghetat, nu-mi mai pasa.
Sunt marul discordiei, dulce-amarui, copt si stricat, verde si acru, toate sub aceasi coaja plina se zgarieturi, atarn de un fir de ata, capacitatea de a nu ceda, de a nu ma lasa prada deznadejdii, nu vreau sa mor.....sau sa imi ucid viata.
Ma urasti, asa cum toti ma urasc, radeti cu fata la mine si radeti si cand ma intoc cu spatele, ce va face mai fericiti?ca plec sau ca nu mai vin?
O sa trec ca amarul prin viata si o sa-mi scuip sfarsitul ca pe o boala ce o aveam dintotdeauna, satul de suspine si de regrete, nu mai sunt cine am fost si nu vreau sa fiu cine voi deveni, am ajuns in punctul in care nu mai stiu sa exist, daramite sa traiesc, sau sa cunosc fericirea, ce inseamna fericirea?
In nici un caz rana cheilor trantite pe masa la plecare, in nici un caz lacrimile varsate pe fereastra, nu merit sa va merit sa ma meritati.
Si totusi vreau sa-ti spun ceva, nu te bucura, inca n-am murit...

sursa foto