cand scrii cu litere mici si speri ca sa se vada....

se furnica ochii de atat oboseala...au cazut pe ei grijile ....imagini absorbite dupa o zi de viata.....ochii sunt ca niste bureti care absorb tot ce te inconjoara ,sunt filtrul prin care transformam realul in ireal....din oameni facem ganduri.....din viata facem vise......si dupa o zi intreaga ....atunci cand oboseala trage cortina...in spatele cortinei incepe alt spectacol.....un spectacol involuntar nascut nu de noi....ci de dorinta noastra de a avea o continuitate...visul.....acel moment in care nu mai esti stapan pe tine...in care te lasi in voia sortii si condus de ganduri....lenevesti....sa nu crezi niciodata ca atunci cand inchizi ochii s-a terminat....pentru ca nu s-a terminat nimic....ai inchis usa privirii tale ,ai tras obloanele nu pentru ca nu mai voiai sa aduni in tine imagini....ci pentru ca nu mai puteai....cand se umple albumul zilei....cand diapozitivele sunt aranjate.....incepi sa rulezi pe partea cealalta filmul tau....cum poate fi visul involuntar cand este atat de usor influentat?auzi cum bazaie linistea....si cum se inchid ferestrele.....nu faci nimic sa le opresti pentru ca sti ca asa e bine....ca asa e normal......si te intinzi pe orizontala lumii si dormi....si ce poate fi mai frumos decat somnul la capatul unei zile lungi....sa ti se spuna noapte buna....de vocea pe care ti-o doresti.....asa ca noapte buna....zic si eu...noapte buna......ma duc sa visez....sa-mi vad filmul zilei mele