NIMIC(din nou)

se auzea un bazait de undeva...poate era de sub pat,sau poate...sau poate nu era nimic,i se parea,asa cum i se paruse si ca visa.o durere ingrozitoare de cap il sacaia de ore si nu stia cu ce sa se mai minta ca nu are nimic.gasi aruncata pe podea o revista....era asa de veche ca i se uscasera copertile si era acoperita de praf,pe prima pagina era scris un numar de telefon.Il privi nedumerit si se apuca sa-l rosteasca fara rost de cateva ori pana cand se trezi vorbind singur...ce era cu numarul ala?Incerca sa gaseasca o combinatie de cifre care sa-i starneasca amintirile si sa-si aduca aminte al cui era.Intr-un tarziu ii veni ideea sa-l caute in agenda telefonului...nu era...deci nu folosise numarul acela niciodata pana atunci.Statea in pat cu telefonul in mana si nu stia ce sa faca.Ar fi sunat...dar nu stia ce-l asteapta...ura neprevazutul pentru ca emotiile il copleseau intotdeauna.Se chinuia sa-si faca curaj...respira greu si sacadat...inima ii batea mai tare decat inainte si in clipa in care forma numarul parca voia sa-i iasa din piept....suna...o data,de doua ori,de trei ori si cand era gata sa inchida se auzi o voce....era o ea...si din instinct inchise.Doamne ce tremura si ce transpiratie rece il apucase....isi aducea aminte de voce....un simplu alo si lumea lui era intoarsa pe dos...era ea...acum isi amintea....isi amintea acea zi in autobuz...se intorcea de la piata si o vazuse....era atat de indragostit de ea....prima data o vazuse cand era in liceu....in clasa a 11-a,ea abia se transferase si in pauza aia se indragostise de ea...n-a zis nimic...doar a privit-o si a tacut.Chestia asta a durat o vesnicie parca,trecusera cateva luni de cand o vazuse prima data,se intalnisera in liceu de atatea ori si el tacea in continuare...Intr-una din zile a fost la un pas sa intre in vorba cu ea...dar cineva, nu stiu cine,il strigase si toata bruma de curaj ce si-o adunase se irosi intr-o clipa.Trecea timpul,treceau anii,el ramanea neschimbat,nici macar cand s-au intalnit la banchet intr-a 12-a n-a avut curaj sa ii spuna ceva.Purta o rochie lunga neagra,si tenul ei masliniu stralucea in lumina scenei asa frumos...de undeva din spate o privea..si sorbind din paharul cu apa isi imagina ca era acolo langa ea....si au trecut anii si el n-a uitat-o...doar ca ea a disparut din viata lui,suferea....suferea ingrozitor....atat de mult incat a refuzat sa se duca la facultate acolo unde voia doar pentru ca nu era in acelasi oras ca ea....nici nu l-a interesat ca alesese o facultate mediocra...cu care nu avea nimic in comun...erau in acelasi oras...avea o sansa...avea o sansa sa o cunoasca....a mai ntalnit-o o data...el era in troleu,ea era pe trotuar cu niste prietene intrau intr-un magazin...inebunit a sarit din scaun ca ars si a luat-o la fuga spre usa in asteptarea urmatoarei statii.A coborat si a luat-o la fuga spre magazin dar cand a ajuns nu a mai vazut-o...A plans de ciuda,ii era dor de ea....ar fi avut in acel moment ,la cat de extenuat era,curajul sa-i vorbeasca...dar n-a fost sa fie...era si mai trist...Pana a terminat facultatea n-a mai vazut-o...spera sa o uite dar n-a fost sa fie asa,treceau anii dar amintirile lui parca erau tot mai aprinse.Dupa cativa ani se intorcea de la munca.Era in autobuz si citea un ziar cufundat in ganduri numai de el stiute.Auzi o voce cristalina susotind si razand...a recunoscut-o imediat...si parca disperat sa n-o piarda iar...a aruncat ziarul si s-a asezat langa ea si i-a spus buna....ea i-a zambit,probabil i se paruse amuzant....se uita emotionat in fata ,i se parea ca toata lumea se uita numai la ei,ea vorbea la telefon iar el se straduia sa nu o asculte vorbind...oare era iubitul?...aaaa nu vorbea cu mama ei...rostise un pa mama salvator.Ii vorbea si simtea cum ii cresc aripi,ii povesti cine e,ii povesti de unde o cunostea si ea isi aduse aminte de el.Ca din senin ii spuse ca e indragostit de ea.Nu stia de ce o facuse,parea un gest disperat,dar poate asa se simtea si el.Stiu...ii raspunse ea si il facu sa ramana incremenit...cum adica stia?nu-i venea sa creada....ea se apropie de urechea lui si ii sopti ...te-am asteptat cam mult nu crezi?si zambi....Se simtea rusinat....nu se astepta niciodata la asta....trebuie sa cobor spuse ea....si el dezamagit ii facu loc sa coboare...incerca sa mai spuna ceva....orice numai sa o faca sa se intoarca...dar nu putea...inainte sa coboare ea ii spuse...vezi ca ti-am lasat ceva in revista aia si disparu...autobuzul pleca din statie si privirea lui o urmari atat cat putu pana cand disparu dupa un colt....se trezi si cauta revista...o deschise ,iar pe prima pagina un numar de telefon.....era numarul ei....numarul ei de atunci....de ce n-o sunase niciodata?oare de ce?Venise acasa,se dusese la dus iar cand se intoarse si voise sa o sune nu mai gasea revista...a cautat-o zile si nopti,a incercat in zadar sa-si aduca minte numarul....n-a mai reusit...si a incercat sa uite....se pedepsea singur...credea ca avusese o sansa si o ratase.....si trecusera ceva ani de atunci....statea in pat se uita la tavan si nu-i venea sa creada....ce sa faca ?se hotara sa sune iar...fie ce-o fi...nu mai avea nimic de pierdut...forma numarul din nou si isi tinu respiratia....suna o data,de doua ori...si tacere...buna....sunt eu spuse el.......si tacere.....alex...iti mai amintesti?.....iar ea.....razand...ii spuse...tu in sfarsit...te-am asteptat cam mult nu crezi?...........