Continuă tu - love story, true feelings

„Am ceva să-ţi spun Jurnalule. Am ceva pe suflet şi tu eşti singurul care mă ascultă, singurul meu sfătuitor, gândurile mele stau la tine puse în ordine şi mereu mă aşteaptă... Tu eşti amintirea mea, profesorul meu pentru materia numită viaţă. Ţi-am spus că m-am îndrăgostit? Tu ştii că nu e prima oară, tu ştii tot... Ştii ce fericit sunt, nu? Ştii că visez, ştii.

Spune-mi, de ce se termină toate? De ce s-au terminat până acum? Ce am greşit? Învaţă-mă să fac să fie bine de data asta. Jurnalule, tu eşti salvarea mea. De data asta e altfel, visez că zbor şi undeva, acolo sus, mă aşteaptă... Vrei să-ţi povestesc despre ea, jurnalule? Vrei?

...închid ochii, doar aşa pot vorbi despre ea. O văd, Jurnalule, vine spre mine, mă ia de gât şi mă sărută. Ce dulce este şi ce frumos miroase... Ameţesc, Jurnalule. Mă ţin de ea, ce bine e în braţele ei, parfumul ei... miroase a flori de câmp şi a coajă de nuc. Dacă ai vedea-o, Jurnalule... visez. Simt cum inima stă să-mi spargă pieptul, de s-ar opri timpul în clipa asta aş fi cel mai fericit din lume. Atât de aproape, îi simt respiraţia... Inima mea încearcă să ţină ritmul cu a ei. O privesc în ochi şi văd scânteia, văd licăritul acela, semn misterios... Ne strângem şi mai tare în braţe, ca şi cum ar fi ultima noastră îmbrăţişare şi ne sărutăm cu atâta foc de parcă ar fi ultimul nostru sărut. E atât de dulce, Jurnalule... Buzele mele nu se mai satură de ale ei. Sunt atât de roşii, stau să sângereze de atâta pasiune, dar noi tot nu ne oprim. Îi aud respiraţia, mă sărută pe lobul urechii, ce fior mă cuprinde... ce rece şi totuşi e atât de bine....

Sunt îndrăgostit, Jurnalule. Înnebunesc de atâta plăcere. De nu s-ar termina niciodată şi am rămâne încleştati în strângerea asta pentru totdeauna, ca o stâncă... Am mai simţit vreodată aşa? Nu ştiu, atât îmi doresc: prezentul să devină viitor şi viitorul să devină eternitate. Spune-mi, Jurnalule, poţi simţi că trăieşti mai mult de atât? Îţi poţi dori mai mult de atât? Am totul... şi nu renunţ la nimic.

Noapte bună, Jurnalule... rămân cu ea. Noapte bună.”

(Jurnalul lui Marco, pag 47)