Crezi că ştii tot? Crezi că poţi?

...închide ochii şi taci. Ascultă-mă, nu e aşa cum crezi. Tot ce ştiai, tot ce credeai, tot ce visai, tot ce sperai... nimic nu există. Ţine ochii închişi şi simte lumea în care trăieşti. Nu te mai baza pe celelalte simţuri, ele te mint. Ceea ce vezi nu există cu adevarat. Ceea ce auzi nu e clar. Ceea ce miroşi sunt doar amintiri. Nu înţelegi nimic din ce îţi spun, nu? Se poate, nu mă aştept să înţelegi din prima şi nici nu vreau să-ţi ţin lecţii de viaţă.

Viaţa nu e la fel pentru toţi. Spune-mi că ceea ce îţi tot arăt în continuare nu e adevărat. Spune-mi că dimineaţa nu e cel mai frumos moment al zilei. Spune-mi că zâmbetul celui drag alături de tine nu e ceea ce-ţi doreşti. Spune-mi că telefonul care sună şi îţi spune veştile bune nu e ceea ce aşteptai. Spune-mi că banii de pe card nu sunt ceea ce doreai. Spune-mi că visele pe care le aveai când erai mic şi care s-au împlinit acum nu e ceea ce sperai.

Dacă te-ai putea vedea când zâmbeşti... eşti cea mai frumoasă creaţie a lui Dumnezeu. Dacă te-ai putea vedea când îi faci fericiţi pe alţii doar prin simpla ta existenţă... Dacă te-ai putea vedea ai fi în al nouălea cer. Nici nu ştii câte poţi... Nici nu ştii ce greutate au cuvintele tale... Nici nu ştii ce sentimente produc atingerile tale... Habar nu ai ce senzaţie provoacă privirea ta.

Atunci când nu înţelegi un lucru, poate ca nici nu trebuie. De ce să cauţi explicaţie la ceea ce nu cere o explicaţie? De ce mă place? De ce mă iubeşte? De ce e fericit? De ce mă simt aşa? De ce există pentru mine? Mulţumeşte pentru ce ai şi speră la ceea ce îţi doreşti. Nu renunţa niciodată chiar dacă îţi doreşti mai mult decât poţi avea. Doare tare când aluneci de acolo, de sus, dar, Doamne, ce frumos a fost până acolo şi ce bine te-ai simţit în vârf. Nu regreta niciodată că n-ai făcut mai mult. Regretă doar că n-a durat mai mult. Şi când te gândeşti că bucuria unora e nefericirea altora... O lege a vieţii: unul râde, altul plânge... însă niciodată nu râde de nefericirea altora. Doar bucură-te de a ta.

Zâmbeşti dimineaţa, zâmbeşti seara şi în restul zilei te gândeşti la acel ceva ce te face să zâmbeşti tot restul zilei... şi tu nu faci nimic pentru asta. Doar exişti... Deschide ochii, s-a terminat. Va mai fi, dar nu acum. Acum trăieşte-ţi viaţa ta şi eu pe a mea... sau poate a noastră?