Sas

Să nu simţi niciodată ce simt eu acum. Mă duc să văd apusul pe care tu nu l-ai văzut niciodată, să văd oraşul noaptea... Mă duc să văd dacă sunt norocos şi mă duc să mă gândesc la tine. Ce prostii pot să spun. Vreau să spun ce trebuie, dar nu-mi găsesc cuvintele. Un om primeşte într-o viaţă atâtea lecţii şi din câte învaţă? 

Iubeşte-ţi familia, iubeşte-i pe cei apropiaţi... iubeşte ceva numai nu lăsa atâta iubire să se irosească... Îmbrăţişează-ţi părinţii în fiecare zi, spune-le că îi iubeşti. Îmbrăţişează-ţi fraţii, spune-le că îi adori. Îimbrăţişează persoana iubită, spune-i că este aerul pe care îl respiri. Daca aş şti dinainte ce mă aşteaptă, aş face de două ori mai mult. Dacă aş şti ce e bine, aş face de trei ori mai bine. Dacă aş şti ce greşesc, n-aş mai greşi niciodată. Sună trist, pesimist...

Cineva întreba, odată, ce reprezintă dragostea în viaţa unui om. Tu, Alina, parca... Dragostea, pentru mine, reprezintă motivul pentru care mă trezesc în fiecare dimineaţă. Fără ea, ce rost? Vorbeam azi cu cineva pe mess şi în loc să-i tastez numele, am tastat Irina. Poţi să râzi, eu n-am râs. Într-o zi, mi-am adus aminte de Diana. Săraca... Ce i-am mai umplut capul cu promisiuni, să mă ierţi, Diana. Nu mai fac. Să fii fericită şi tu, Roxana... Roxana e fata care mi-a rupt inima în bucăţi mici şi le-a aruncat aşa departe că mi-au trebuit luni să le gasesc. Ana... altă fată. Ei n-am ce să-i mulţumesc. Flori... ce fată... şi ce s-a schimbat. Cum poţi să fii aşa cu cineva care a însemnat atât pentru tine? A fost mai demult o Irina, nu ştiu ce rol a avut în viaţa mea... O chestie care acum pare fără rost. S-a dus şi ea... Ioana? Cine ştie, o fată fără minte, o fată pe care viaţa a pedespit-o prea mult şi care merita încă o viaţă. Mi-e milă de ea, păcat. 

Şi după atâtea nume ajung la acelaşi nume, Alin. Alin care rămâne fără niciun nume lângă el. Aşa e el, Alin şi atât. Ce zici, Alin, acum? Ce mai zici, băiatule? Eşti mulţumit? Eşti bine? Îmi vine să râd. Vorbesc şi mă port ca un nebun. Sunt nebun... dupp tine. :P Ştii tu cine, no name allowed here. :))) 

Fac un pariu cu viaţa: nu vreau nimic, nu vreau bogăţii, nu vreau recunoaştere, vreau o viaţă simplă, trăită în anonimat, dar plină de fericire, alături de cineva pentru care să nu exist decât eu, să îi pot dărui viaţa mea pe o tavă de argint. Blogul e o chestie nebună pentru nebuni. Eu nu vreau să citeşti ce scriu eu acum. Eu vreau să citeşti şi să taci, să nu-mi spui nimic. Îmi bate soarele pe geam în cameră şi mă inundă de lumină. Îmi aduce aminte de momentele când mă inunda şi eram cu tine. Mă duc să mă plimb cu atv-ul, mă duc să-mi încerc limitele. Ce glumă... sună aiurea. Nu, nu sunt sinucigas. Nu, nu vreau să impresionez. Vreau doar să-mi bată inima mai tare decât atunci când te văd pe tine... Poate aşa o să mă amorţească şi nu o să mă mai simt aşa cum mă simt acum...

Să nu te simţi niciodată aşa cum mă simt eu acum, neputincios şi fără nicio rază de soare. parcă aş fi în Sahara, înconjurat doar de nisip şi soare şi sunt orb... nu văd nimic şi totul e negru în jurul meu... Nu văd, nu simt, nu miros, nu suport, nu accept, nu mă simt deloc bine pe scaunul pe care stau acum... Toţi trec, toţi vorbesc, nimeni nu rămâne... Mi-e dor de tine. Am spus-o de atâtea ori că pare deja expirat. Nu folosesc cuvinte mari, nu folosesc cuvinte grele... spun ce simt.

Spun ce vreau, e blogul meu şi fac ce vreau cu el. Citeşti ce vrei, dar nu mă judeca. O să-ţi pară rău, pentru că sunt de o mie de ori mai bun decât atât. Mă gândeam să mă schimb, dar cum să te schimbi dacă o viaţă întreagă ai fost aşa. Dacă nu m-au schimbat chestiile din viaţa mea, cum să mă schimb eu acum? Sunt nebun dacă cred asta. Mi-am adus aminte acum de vremea când s-au despărţit ai mei... cât am plâns şi câte gânduri nu mi-au tulburat zile şi nopţi la rând...

Am avut o viaţă ca tine, doar că a mea a fost mai complicată. Ei au făcut-o asa. Erau momente când îmi uram părintii, acum nu o mai fac. Acum îi iubesc, sunt ai mei...Atât timp cât o să-i mai am, o să profit de asta să le spun în fiecare zi ce bine îmi e cu ei. În viaţă trebuie să înveţi să ierţi, eu n-am putut, dar excelez la capitolul am încercat să uit... Am încercat să uit totul, dar n-am uitat cu adevărat niciodată. Îmi aduc aminte tot, aşa că nu spera, oricine ai citi, că dacă vreodată o să-mi greşeşti, o să uit... Niciodată! Nu-mi pot şterge amintirile la comandă, nici timpul nu poate. Îmi amintesc tot. 

Unii ar putea considera că ce spun eu acum e prea mult, ca nu era nevoie... Ştii ceva? E un buton, în drepata sus, în forma de X. Apasă stânga pe mouse şi ai scăpat. Eu sunt omul care l-a înjurat pe Dumnezeu şi a avut tupeul să-i ceară socoteală şi am ajusn să-i cer iertare dupa şi să-mi revin. Aştept să plec... undeva unde să uit de toate, dar nu o să uit. Când îmi vor lăcrima ochii, cine a mers cu atv-ul ştie de ce, o să mă gândesc la acelaşi lucru.

Blogul ăsta devine un jurnal şi cred că în direcţia asta o să mă duc. O să fie amintirile mele pe hârtie... Bine, nu pe hârtie, mai degrabă pe monitor. Poate o să le scot la imprimantă şi o să fac o carte... Viaţa mea în 1000 de cuvinte... O să scriu un blog, Viaţa mea în 29 de zile... pe care nu îl va citi decât o persoană: tu. Viaţa mea în 29 de zile de când te-am cunoscut... La mulţi ani, Irina... şi fie ca zâmbetul tău să nu mai coboare niciodată de pe faţa ta şi visele tale să devină realitate şi tot ce îţi doreşti să se întâmple aşa cum vrei tu. La mulţi ani... Mă duc, mai vorbim când mă întorc. Au revoir, mon amour :P