Un început de vineri

N-am chef de nimic, mi-e lene să deschid ochii. Un singur lucru mă poate scoate din starea asta şi nu am cum. Sunt clipe în care îţi doreşti să treacă timpul mai repede şi alteori să stea pe loc. Azi e unul din momentele în care aş vrea să zboare orele într-o nebunie. Să treacă aşa cum trec minutele. E vineri. Poate ar trebui să fii mai vesel că doar e vineri, asta ai aşteptat toata săptămâna, să vină mai repede.

Fereastra camerei e deschisă, un pic răcoare... numai bine. Aşa sunt sigur că nu o să adorm. Sunt singur. E atâta linişte. Uneori iubesc singurătatea, dar nici de data asta nu e momentul. Cum poate fi atâta linişte? Nu poate să-mi vorbească cineva? Să-mi spună măcar că sunt viu...

N-am chef... cuvintele nu îşi găsesc drum să iasă şi nu vreau să insist... Vor veni ele când voi avea ceva de spus. Acum stau, tac... şi aştept. E vineri.