Another zi din „viata mea”

Am ajuns acasă, locul de unde n-am plecat niciodată. Am nişte rădăcini adânci înfipte în parchetul ăsta maroniu deschis peste care calc desculţ toată ziua. Patul ăla care nu e mai niciodată făcut, cu aşternuturile alea aruncate aiurea, e lumea mea pe care o ştiu prea bine. Nu mi-am mai dezlipit ochii de la monitorul ăsta şi parcă au trecut ani, îmi las ochii zi şi noapte lipiţi de faţa mea pe care o văd mai des decât îmi doresc. Ţin handsfree-ul în ureche şi parcă pe zi ce trece îl simt cum ne unim, eu şi telefonul, o conexiune nedespărţită. Vorbesc la telefon şi atunci când dorm şi nu ştiu ce înseamnă să ţii telefonul închis. Sunt singur într-o casă care mă priveşte în fiecare zi cu ochi crescuţi din pereţii ei albi şi din tavanele ei pline de umbre, mă privesc ochi din fiecare mobilier, din fiecare picătură de praf ce mă înconjoară.

Şi nu sunt singur, n-am fost niciodată, am o voce care mă ţine treaz, am o voce care mă face fericit, am o voce a cărei lipsă îmi provoacă un gol imens, am o voce pe care o ador, o voce care îmi ţine Universul ăsta legat şi mi-l luminează.

Nicio muzică din lume inventată până acum de om sau de natură nu poate să-mi dea ce-mi dă vocea asta. E atât de departe şi totuşi în fiecare zi o simt atât de aproape, o simt cum se izbeşte de timpanele mele şi cum trece de ele în idei şi cuvinte pe care nu le-aş vrea pierdute pentru nimic în lume. Şi acum îmi lipseşte, nimic nu poate acoperi sunetul ei. Urăsc liniştea, liniştea îmi amestecă gândurile, liniştea scoate la suprafaţă tot ce e urât şi lipsit de viaţă. Mi-ai cutremurat Universul şi încă se mai aud ecourile, zi după zi după zi, ca un val uriaş care se izbeşte de mine mereu şi mereu.

Uită-te în ochii mei şi spune-mi ce vezi. Le vezi strălucirea? Vezi viaţa cum fierbe în mine şi cum clocoteşte? Îmi trec degetele prin barba deasă, nerasă de mult timp, îmi trec mâna prin părul aspru şi des şi mă uit la mine. Nu e narcisism, sunt eu, acolo, în faţa mea, subiect de studiu pentru privirea mea în căutarea tuturor lucrurilor nevăzute până acum.

Vreau să aud vocea, cuvinte, respiraţie şi viaţa.

Vreau să trăiesc, să trăim... mereu.