Între mine şi tine - discuţie

- Hai să vedem viaţa cui e mai futută, a mea sau a ta?

- De ce te plângi mereu de viaţa ta?

- De ce mă plâng? Te-ai săturat să mă asculţi? Nu de aia îmi eşti prieten? Ţi-e greu? Renunţă.

- Nu-mi vorbi mie aşa, nenorocitule. Ţi-am fost alături mereu, jigodie nerecunoscătoare, te mai întrebi de ce nu mai e nimeni lângă tine... cu atitudinea asta îi cred şi eu, mă mir de ce mai sunt eu aici.

- Nu ştii? Vrei să-ţi spun eu?

- Da, spune-mi.

- Pentru că îmi eşti dator cu o viaţă, de aia eşti tu aici. Acum ai înţeles sau trebuie să-ţi amintesc din nou ce am făcut pentru tine atunci?

- Nu, nu e nevoie. Stai liniştit, mi-ai scos ochii de prea multe ori până acum...

- Atunci suntem chit, eu vreau viaţa ta pentru atunci şi tu o să plăteşti suportându-mă o viaţă. Mi se pare un târg convenabil pentru amândoi. Bine, mai mult pentru mine, trebuie să recunosc, dar am ştiut să negociez.

- Îmi mai aduc aminte uneori de ziua aia, chiar şi când nu faci tu asta pentru mine...

- Revino-ţi, numai noi doi ştim. Ţi-am zis şi atunci de ce a trebuit să mă laşi pe mine să mă ocup de toate, tu eşti prea slab.

- Merci din nou, nu mai conteneşti cu laude la adresa mea.

- Ţi-e frică?

- Mi-a fost, uneori încă îmi mai e, dar pe zi ce trece devin mai nepăsator. Nu-mi mai pasă, crezi că-i mai pasă cuiva?

- Mie nici atât, dacă nu erai prietenul meu m-ar fi durut undeva de tine. Ţi-am zis, doar că am zis că erai tânăr şi nu meritai asta.

- Să-ţi mulţumesc?

- Ar trebui s-o faci în fiecare zi, fără să-ţi reamintesc eu.

- Îngâmfat nenorocit ce eşti, te-aş omorî cu mâna mea, îţi jur că aş face-o.

- Tu?!? Să omori o altă fiinţă??? Mă faci să râd... Dacă ai strivi sub picior o gâză ai avea mustrări de conştiinţă toata viaţa. Tu eşti cum s-ar spune un copil, un adevărat copil al vieţii, pur şi nevinovat, cu un singur păcat.

- Am mai multe.

- Fii serios, nici pe ăla nu îl aveai, dacă nu te lăsai orbit de sentimente.

- Crezi?

- Sunt sigur, eşti cea mai raţională persoană pe care am cunoscut-o în viaţa mea. Atunci cred că te-ai pierdut pentru o clipă şi ai văzut pe pielea ta ce înseamnă iraţionalul în viaţa unui om raţional, dezastru. Tu nu eşti făcut să gândeşti cu inima, pentru că nu îţi face bine.

- De ce tu crezi că eşti altfel?

- Eu? Eu, dragul meu, mă pot controla, ceea ce este cu mult peste ceea ce poţi tu. Dacă te-ai fi controlat nu ajungeai unde ai ajuns.

- Mda.

- Tăcerea ta îmi confirma că am dreptate, nu e nevoie să te aud spunând da. Te simt, eşti slab, uneori eşti slab şi patetic şi ridicol de mic, dar o să fac un bărbat din tine, într-un final. Este ambiţia mea personală.

- Eu n-am nevoie de nimic, nici de tine, nici de sfaturile tale lipsite de suflet şi nici de cuvintele tale dizgraţioase.

- Atunci ai avut...

- De ce dracu îmi aduci aminte mereu de atunci!?! Fii bărbat şi nu te mai folosi de slăbiciunea mea, eşti mârşav şi te folosesti de ce e mai josnic ca să calci pe mândria mea. M-ai călcat în picioare din ziua aia, nu te saturi niciodată?

- Ok. Hai, nu fi aşa sensibil, doar mă cunoşti pe mine, nu eşti tu cel care mi-a spus că nu am suflet? De ce te miră aşa felul cum sunt? Sunt direct şi spun lucrurilor pe nume, mult mai mult decât au făcut alţii pentru tine până acum.

- Mai vrei ceva de la mine? Trebuie să plec.

- Unde pleci?

- Acum trebuie să-ţi dau raportul şi unde plec? Plec unde am nevoie, plec oriunde.