Azi de dimineaţă
luni, 18 ianuarie 2010
Ninsese iar. Am deschis ochii şi mi s-a părut mie că e mai multă lumină ca de obicei, am dat draperiile la o parte şi ninsese. Primul gând care mi-a venit în minte a fost că nu m-am mai dat cu sania de ani buni, ani care încet încet se transformă într-un deceniu. Am îmbătrânit fir-ar să fie... Ce bine era copil, ce mă mai bucuram atunci de iarnă, de zăpadă, de tot... nu ca acum.
Nişte omuleţi tare trişti mai suntem când creştem. Mi-e dor de copilul ăla mic şi idiot căruia nu-i păsa că se udă în zăpada aia rece sau că o să răcească sau că o să se lovească când o să-şi rupă fundul pe sania aia tare. Şi ce distracţie mai era, ce mai urcam în sus şi în jos pe pârtie, aveam atâta energie... Acum trebuie să mă motivez ca să mă ridic din pat şi să mă duc la baie... atâta lene...
A nins, încă mai ninge... Oare o să reuşesc să mă dau şi eu cu sania anul ăsta? Sau o las pe anul viitor? Mai am timp, nu?
3 comentarii:
A nins ceva la tine, nu gluma!
timpul zboara asa ca ...intra in actiune...prinde sania si partieeeeeeeeeeee :)) ai sa lenevesti la pensie ... curaj :))
neeee! eu zic sa te duci chiar acum, daca nu mai gasesti sania ..incerca cu un ceolofan ceva ,, ..am eu niste lopetele ..daca nu gasesti nimic ...ti-o imprumut e a mea.
Trimiteți un comentariu