Cum scoţi un rahat din anonimat?
duminică, 6 septembrie 2009
...întrebi un anonim.
Frustraţi şi laşi deopotrivă, ascunşi în spatele unor cuvinte aruncate în grabă, anonimii sunt nişte umbre părăsite de culoare şi de viaţă. Vorbe fără rost sunt cuvintele lăsate fără apărare de nişte laşi ca ei. La început încerci să le gaseşti motive, motive pentru care existenţa lor se loveşte de existenţa ta. Nu tu i-ai cerut, dar ai primit. Vorbele lor nu înseamnă nimic atât timp cât ştii că nu merită. Dacă te laşi afectat de asta e păcat, sunt doar vorbe.
Te doare? Nu trebuie. Să te doară când vorbele vin de la cineva pe care iubeşti, să te doară când vorbele vin de la cineva care te iubeşte, dar nu de la un anonim fără conştiinţă.
Mergi pe un drum cu tufişuri de o parte şi de alta, aşteaptă-te să-ţi sară în faţă multe animale. Nu te speria, nu muşcă şi nu sperie decât dacă te sperii singur. Urmează-ţi calea şi nu te abate de la drum, sunt doar vorbe.
Veniţi ca lupii şi împrăştiaţi furtuna… Şi dacă plouă, nu-mi pasă. E toamnă, dar nu aici.
Frustraţi şi laşi deopotrivă, ascunşi în spatele unor cuvinte aruncate în grabă, anonimii sunt nişte umbre părăsite de culoare şi de viaţă. Vorbe fără rost sunt cuvintele lăsate fără apărare de nişte laşi ca ei. La început încerci să le gaseşti motive, motive pentru care existenţa lor se loveşte de existenţa ta. Nu tu i-ai cerut, dar ai primit. Vorbele lor nu înseamnă nimic atât timp cât ştii că nu merită. Dacă te laşi afectat de asta e păcat, sunt doar vorbe.
Te doare? Nu trebuie. Să te doară când vorbele vin de la cineva pe care iubeşti, să te doară când vorbele vin de la cineva care te iubeşte, dar nu de la un anonim fără conştiinţă.
Mergi pe un drum cu tufişuri de o parte şi de alta, aşteaptă-te să-ţi sară în faţă multe animale. Nu te speria, nu muşcă şi nu sperie decât dacă te sperii singur. Urmează-ţi calea şi nu te abate de la drum, sunt doar vorbe.
Veniţi ca lupii şi împrăştiaţi furtuna… Şi dacă plouă, nu-mi pasă. E toamnă, dar nu aici.
2 comentarii:
ai mare dreptate!
Oare chiar este nevoie sa scoti un "rahat" din anonimat? Daca este anonim, inseamna ca asa trebuie sa fie...sau poate ca nu?
Cine sunt eu sa judec?
Dar , fiecare avem drumul nostru, cuvintele ar trebui sa nu ne atinga...pentru ca intotdeauna, un cuvant aruncat la intamplare poate face atat de mult rau, incat daca ar fi insotit si de o palma, ai uita cu desavarsire de ea....cuvintele raman...cuvintele zboara....."rahatul" tot "un mare rahat" ramane...
Tot ce trebuie este sa mergem inainte si sa avem incredere in puterile noastre si sa nu judecam omul dupa aparente.La fel ca si un diamant neslefuit , poate sa fie si un "rahat"....:))da amuzanta analogie..dar cine stie? poate ii da cineva de capat...sau poate ca o sa inteleaga cineva ceva din ceea ce am bodoganit pe aici...
Trimiteți un comentariu