E marţi, dar nu e 13

Şi totuşi de ce nu e aşa cum îţi doreai ieri să fie? Ciudat. Uneori oricât de mult ţi-ai dori să fie bine nu e. Pur şi simplu nu mai găseşti cheia de la uşa pe care ai intrat. Stai încuiat acolo şi paranoia îţi joacă feste.

M-am trezit azi greu. Tare greu. Nu e nimic din ce mi-am dorit să fie aşa cum e acum. I’m fucking dying..., strigă spiritul după mine azi de dimineaţă. Şi eu ce să-ţi fac? De câte ori să te mai pun pe picioare că tu eşti prea schilod să mergi singur?

Nu mai contează, oricum mă doare capul. Noapte bună.