Fără sens

Nu deseori ţi se întâmplă să vezi asta, dar uneori viaţa n-are sens. Să-mi spună şi mie cineva motivele sau să-mi dea nişte explicaţii, ceva, orice. Întrebi de ce o dată, întrebi de ce de două ori, cu inima strânsă întrebi şi a treia oară şi când nu primeşti niciun răspuns, renunţi.
Recunosc că nici mie nu-mi place să dau explicaţii, dar eu nu mă numesc Viaţa, eu sunt doar Alin şi atât. Ştii de ce urăsc uneori viaţa? Că mă lasă să aştept. Are viaţa asta o sală de aşteptare aşa lungă încât dacă iei toate scaunele la rând să stai pe ele nu vei mai ajunge niciodată acolo unde ţi-ai propus.
Mi se cere să am rabdare. Am, dar câtă? De unde să iau atâta răbdare câtă e nevoie? Pentru că nu ştiu câtă răbdare e destul, nu mi-a spus nimeni. Nu m-a trezit nimeni într-o dimineaţă să-mi spună, nene, urmează doi ani de răbdare, pregăteşte-te. Dar ne plângem şi mergem înainte, aşa suntem noi oamenii, oricum mergem înainte, dar ne place nouă să ne plângem. Simpatia asta ne dă forţă să mergem mai departe. Aici vorbesc de simpatie, nu de milă.
Şi mergem mai departe, aşa facem mereu, aşa va fi mereu. Când nu mai ai răbdare e simplu, spui ce te doare, te dai cu capul de toţi pereţii şi după ce te trezeşti din buimăceală, mergi mai departe. N-am văzut om să renunţe până acum, nici eu n-o să fac aşa, însă îmi rezerv dreptul de a-mi pierde răbdarea uneori cu viaţa. E dreptul meu, nu mi-l poate lua nimeni.

Cea mai frumoasă zi e dimineaţa. Să-mi spună mie cineva că nu e aşa. Să-mi spună mie cineva că atunci când se trezeşte, când încă nu a intrat în contact cu realitatea, nu şi-ar dori ca momentul ăla să se transforme în eternitate. Aş trăi o eternitate în starea aia de ameţeală cronică pe care ţi-o dă somnul care nu vrea să te părăsească. El nu vrea să te părăsească şi tu îl alungi.

Ascult aceeaşi melodie de două ore, încep să-mi pun grave semne de întrebare în privinţa sănătăţii mele psihice. Nu chiar aşa de grave, dar încerc să trec cu vederea. De-ar veni odată Moş Crăciun cu un cadou să mai uit. Să uit că trebuie să mă trezesc în fiecare dimineaţă şi să o iau de la capăt. Cine mai crede în Moş Crăciun? Eu cred. Nu pentru că am motive, ci pentru că nu vreau să renunţ la ideea de Moş Crăciun. Probleme?