Gânduri

Uneori oboseşte optimismul în tine, sătul de aceleaşi drumuri, disperat să găsească capătul unui tunel fără sfârşit.
Te laşi purtat de vise şi de speranţe, te laşi purtat de valuri de căldură ce vin din inimă şi coboară până în fiecare extremitate a corpului tău.
N-aş fi reuşit niciodată fără tine, spune-i cui merită asta. N-aş fi reuşit niciodată fără noi, spune-ţi-o ţie şi încearcă să mergi mai departe păstrând ritmul.
Viaţa ta e alta, nu e o glumă, ţi-ai modelat-o după tipare numai de tine ştiute şi ai ales unul, lipind bucată cu bucată până ce te-ai descoperit.
Nu eşti în măsură să dai sfaturi, nu eşti în măsura să spui altora cum să facă din moment ce nici măcar tu nu ştii ce să faci. Poţi doar să spui altora prin ce ai trecut tu, ca ei să nu mai treacă.
Viaţa e ca o carte citită în ritmul muzicii, uneori îţi mai pierzi atenţia şi te cufunzi în versurile melodiei, alteori revii cu gândurile acolo unde ar fi trebui să fie. Sunt momente lângă momente care fac un întreg, care te fac pe tine.
Ce ar fi viaţa fără tine? Ce ai fi tu fără viaţă?
Astea sunt întrebările după care ar trebui să-ţi conduci barca prin viaţă, să vâsleşti chiar şi atunci când toate valurile îţi sunt împotrivă, să nu renunţi.
E bine să plângi, n-o spun eu, s-o spună oricine a plâns vreodată. E bine să râzi, n-o spun eu, s-o spună cei pe care i-am făcut să râdă. E bine să zâmbeşti, n-o spun eu, o spun zâmbetele.
Să nu crezi niciodată că eşti singur, dacă simţi asta nu e din motivul care trebuie, poate doar te-ai înconjurat de persoanele nepotrivite.
Gândesti multe, dar câte din ele le şi spui? Sau câte din ele le spui celor cărora li se adresează? Şi te întrebi de ce? N-o face. Întreabă-te de unde. De unde au pornit toate şi unde se termină…
Să te bucuri întotdeauna de noapte, de liniştea nopţii, de liniştea viselor. Să te bucuri de somn şi să te bucuri de ziua ce urmează.
Nu te bucura că îţi spun eu, încearcă să te bucuri că simţi tu asta.
Este 23.14, e timpul pentru noapte bună, şi mâine e o zi...
Noapte bună.