Într-o seară de decembrie...

Se apropie sărbătorile, vin aşa de repede că deja simt cum miroase a brad... Parcă ieri îl dezbrăcam de beculeţe şi îl aruncam pe geam ca un aruncător de suliţă.Ce vremuri... Parcă ieri împodobeam casa cu beculeţe şi mă curentam în fire încercând să bag mai multe în aceeaşi priză (do not try this at home)... Ce frumos, bradul împodobit, casa împodobită, eu mai lipseam sa fiu împodobit şi dacă mă vizitai era ceva gen "Alice in wonderland", eu pe post de Alice.

Domnule, I fucking love sărbătorile astea. Nu ştiu de ce, dar parcă mă încearcă amintirile când se apropie vremurile astea. Îmi aduc aminte, copil fiind, cum furam bomboane din brad, noaptea, pe ascuns, şi cum mâncam ca un disperat până mi se facea rău de la atâtea dulciuri... De, boamboane gratis... Uuuuuuu... Sau Moş Crăciun... Eu, unul, vreau să cred în Moş Crăciun indiferent cine va fi Moşu' anul ăsta. Mie nu-mi pasă. Sentimentul pe care îl ai când primeşti un cadou de sărbători este inegalabil. Melancolic, ca întotdeauna. Aşa e fiecare în momentele astea.

Aaa... şi uitam, când am împodobit casa, am atârnat şi un Moş Crăciun "furăcios" de antena parabolică. Doamne! Ce faţă de „fugit dintr-un spital de nebuni” mai are şi moşu' ăla. Cred că mi-am dat seama de ce n-am fost colindat de nimeni anul trecut. Concluzia? Dacă vreţi să vă evite colindătorii, dacă vreţi să vă evite prietenii, rudele... transformaţi-vă casa de Crăciun în Halloween şi fiţi siguri că veţi petrece cele mai singure sărbători din viaţa voastră. Atât pentru moment, iar dacă mai citeşti încă, îţi dau un sfat: din toată zgârcenia ta fă şi tu un cadou anul asta cuiva care are cu adevărat nevoie să simtă bucuria în suflet... Gândeşte-te, nu e greu deloc şi e doar o dată pe an. La mulţi ani vă spun de pe acum şi-o să vă mai spun de multe ori, nu vă speriaţi, abia m-am pornit...

Ho! Ho! Ho!