ZAMBET

Ai vazut petalele roz cum erau asa aruncate de colo-colo pe sosea, cum alunecau ca o esarfa de matase?Treceam intamplator pe strada castanilor si simteam ca zbor.Niciodata nu am fost mai fericita ca in ziua aia.
Ce frumoase mi se pareau atunci gleznele tuturor femeilor!Sunetul cristalin al tocurilor ce bateau caldaramul de sus in jos intr-un ritm ametitor gata sa ma cuprinda.Si visam la parfumul vietii,asa cum viseaza un indragostit la primul lui sarut....le priveam fermecata si vantul acela dulce-aromat, cum le mangaia parul...traiam un basm.
Treceam, neobservata de nimeni, pe acelasi deal de-un verde ud, atat de viu, ca-mi simteam picioarele inrourate si priveam lung la oameni...nimeni nu privea la mine...eram invizibila....era un nor de abur ce isi pierdea existenta in bataia ametitoare a vantului ce parca turbase de atata desfatare.Si ei isi continuau alene mersul,parca intentionat isi ascundeau privirea de mine si de zambetul meu continuu de primavara.Eram frumoasa....straluceam sub lumina soarelui ca un diamant neslefuit....simteam cum oglindesc in mine speranta si fericirea.....ma luptam cu soarta si pentru prima data invingeam.....traiam pentru mine si nu pentru oameni....uitasem gustul lacrimilor....sarate si amare.....viata avea gust de portocala...eram frumoasa si aveam flori in par, narcise galbene si ghiocei si bratele larg deschise-a imbratisare....voiam sa strang in brate orice....cerul...marea....lumea...pe tine....si fericirea toata voiam sa o traiesc cu cineva...de s-ar fi gasit acel acela care sa simta in ritmul meu ...sa faca pasii mari ca mine si sa respire neincetat pentru o inima satula de atata nefericire.....simteam bataile inimii asa cum aud bataile timpului.....iubeam
Si totusi...zambetul meu nu avea inca ecou ,doar florile se bucurau de flori....si eu taceam....si asteptam sa vi.....iubirea mea


scris de :ALEXANDRA TUDOR